Agnetul si miridele in cadrul Sfintei Liturghii
Biserica Ortodoxa a crezut si a invatat totdeauna ca, din painile asezate pe Sfantul Disc, numai agnetul se preface in timpul epiclezei, in Trupul Mantuitorului. In contrast cu aceasta invatatura, Biserica Romano-Catolica invata ca toate particelele de paine, asezate pe Sfantul Disc, se prefac in Trupul lui Iisus Hristos. Intre cele doua Biserici exista, deci, o deosebire mare pe tema prefacerii darurilor pe Sfantul Disc in Trupul Mantuitorului Hristos.
In centrul Cultului divin crestin sta Sfanta Liturghie, iar in centrul acesteia sta Sfanta Jertfa, sta Sfanta Euharistie. Instituirea acestei Taine s-a facut, dupa cum se stie, de catre Hristos, cu prilejul Cinei din preajma Sfintelor Patimi.
Pentru ca efectele jertfei lui Hristos sa nu fie limitate in timp si in spatiu, Mantuitorul a instituit si a randuit savarsirea jertfei celei fara de sange, a jertfei euharistice.
Liturghia ortodoxa, asa cum exista ea astazi, este o trilogie, o alcatuire din trei parti bine distincte si anume: Proscomidia, Liturghia celor chemati, si Liturghia credinciosilor.
Proscomidia (punere inainte), este prima parte a Liturghiei si anume partea aceea in cuprinsul careia se produc, se pun inainte darurile necesare jertfei. Din vinul si din painile pe care credinciosii le-au adus drept daruri la Sfantul Altar, preotul liturghisitor pe cele mai bune si din aceste paini taie, scoate si aseaza pe Sfantul Disc toate particelele prescrise de Liturghier. Lucrarea aceasta pregatitoare jertfei propriu zise se face la masa Proscomidiarului, asezata in stanga Sfantului Altar. In cadrul acestei lucrari liturgice, preotul scoate in primul rand agnetul si apoi miridele.
Cuvantul "agnet" provine in limba noastra romaneasca din limba latina, si anume de la termenul "agnus" si inseamna "miel". Atat in Testamentul Vechi cat si in Testamentul Nou, Iisus Hristos a fost numit adeseori cu termenul de miel.
La Sfanta Proscomidie, din prima anafora, din prima prescura, se taie, se scoate si se pune pe disc,
cu scopul de a face "pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos", partea de paine numita agnet. Se stie ca agnetul are forma patrata si se scoate din painea aceea, in care se disting mai bine literele sigiliului: Is. Hr. Ni. Ka. Agnetul este in cazul de fata Mielul cel Bland, cel curat, cel nevinovat, dar gata de a se jertfi pentru iertarea pacatelor si pentru sfintirea tuturor credinciosilor.
Cuvantul "miride" provine din limba elina, de la un verb insemnand "a imparti, a distribui, a diviza". Substantivul inseamna parte dintr-un intreg. Miridele de pe Sfantul Disc sunt, deci, particele de anafora, particele de prescura, scoase din painile alese in chip special de catre liturghisitor pentru acest scop.
Aducerea darurilor la altar se facea la inceputul Liturghiei credinciosilor, adica indata dupa plecarea penitentilor si a catehumenilor. Simplitatea aceasta a Proscomidiei din Liturghia primara si plasarea ei la inceputul Liturghiei credinciosilor a durat pana in veacul al V-lea sau chiar pana in veacul al VI-lea.
Din aceasta vreme pana in prima jumatate a veacului al optulea urmeaza o noua epoca, in care se petrece, in primul rand, schimbarea locului si a momentului Proscomidiei si apoi aparitia primelor forme din ritualul agnetului.
Dupa cum reiese din comentariul liturgic al lui Gherman, Patriarhul Constantinopolului (715-729), intitulat Theoria mistica, mutarea Proscomidiei in locul in care se gaseste ea astazi, adica inainte de inceperea Liturghiei celor chemati, era un act definitiv consacrat in randuiala Liturghiei la inceputul veacului al optulea.
Subliniem faptul deosebit de important ca, pe vremea Sfantului Gherman al Constantinopolului, prescura gasea o singura intrebuintare la Proscomidie si anume aceea de a servi pentru scoaterea agnetului. Aceasta era, de altfel, o practica in perfecta consonanta cu natura jertfei liturgice, care este in esenta ei jertfa Mantuitorului. Pe Sfantul Disc nu se afla, deci, nici o alta particica afara de agnet. Prin urmare, la inceputul veacului al optulea nu era cunoscuta si nu era pusa inca in practica scoaterea miridelor la Sfanta Proscomidie. Faptul acesta este o dovada si, un argument in sensul ca miridele n-au fost nicicand si nu sunt nici astazi atat de importante si atat de indispensabile savarsirii Sfintei Euharistii, precum a fost si este agnetul. Sfanta Proscomidie si chiar Sfanta Euharistie s-a savarsit timp de opt veacuri fara existenta miridelor. Concluzia pe care o desprindem din aceasta practica este aceea ca miridele n-au nici o legatura directa cu prefacerea agnetului in Trupul Mantuitorului Hristos. De altfel, lucrul acesta este foarte logic. Sfanta Euharistie nu este numai Taina, ea este si jertfa si anume jertfa care se aduce pentru iertarea pacatelor si pentru mantuirea oamenilor. Painea agnetului, si numai aceasta, reprezinta simbolic la Proscomidie pe Mielul cel gata de jertfa, iar dupa prefacerea din cadrul Liturghiei credinciosilor, ea si numai ea devine insusi "Mielul lui Dumnezeu, care s-a jertfit si se jertfeste continuu pentru viata si pentru mantuirea, lumii".
In sprijinul celor spuse, trebuie sa tinem seama ca pe Golgota, Maria a lui Cleopa, Maria Magdalena,
Evanghelistul Ioan, Sfanta Fecioara Maria, au asistat la rastignirea lui Hristos, dar, nici unul din acestia nu s-a rastignit impreuna cu Hristos. Pe lemnul Crucii s-a rastignit singur Iisus Hristos, pentru rascumpararea intregului neam omenesc.
La fel si pe Sfantul Disc, numai Iisus Hristos se jertfeste, in timp ce toti ceilalti pentru cere s-au scos miride sunt prezenti, sunt de fata, dar nu se jertfeste nici unul dintre ei.
De vreme ce numai Iisus Hristos este cel ce s-a jertfit pe Cruce si de vreme ce tot numai El se jertfeste in Sfanta Euharistie, pentru iertarea pacatelor si pentru mantuirea neamului omenesc, este firesc, este logic si natural ca numai painea care Il reprezinta pe El, adica numai agnetul sa se prefaca in Trupul Sau, iar nu si celelalte particele, care nu reprezinta pe Iisus Hristos.
In ceea ce priveste taierea, scoaterea si asezarea pe Sfantul Disc a miridelor, in jurul agnetului, este o actiune care a inceput sa se introduca in ritualul Proscomidiei, incepand cu a doua jumatate a secolului al optulea si desavarsirea ei a durat pana la sfarsitul veacului al noualea.
Daca din prima paine, din prima prescura, s-a scos agnetul pentru Mantuitorul, din prescura a doua se scoate o particica in forma de triunghiu pentru cinstirea si pomenirea Sfintei Fecioare Maria. Aceasta particica se aseaza, pe Disc de partea dreapta a agnetului.
Din prescura a treia se scot particele, se scot miride pentru asa numitele "noua cete ale Sfintilor". In ceea ce priveste miridele pentru acestea, trebuie sa spunem ca exista deosebiri intre Liturghierele si practica Bisericii Ortodoxe eline si intre Liturghierele si practica celorlalte Biserici Ortodoxe. In Biserica Ortodoxa elina, prima particica, prima mirida din prescura a treia se scoate pentru "capeteniile ostilor ingeresti, Mihail si Gavriil si toate puterile ceresti". In celelalte Biserici Ortodoxe se scoate - dupa cum se stie - prima mirida din prescura a treia pentru pomenirea "cinstitului, maritului Prooroc, inainte mergatorului si botezatorului Ioan".
Instructiunile Patriarhului Congtantinopolului Nicolae Gramaticul, alcatuiesc cel dintai document scris, care cuprinde dispozitia de a se face pomenirea Sfintilor ingeri si a se randui prima mirida din prescura a treia pentru cerestile puteri. Sub influenta Liturghierelor si practicilor grecesti s-a introdus pomenirea "cerestilor puteri Mihail, Gavriil si a tuturor netrupestilor puteri" si in Liturghierul bulgar, tiparit la Sofia, editia din 1928, precum si in Liturghierul romanesc, tiparit la Bucuresti, editia din 1937. Introducerea acestei pomeniri in Liturghierul bulgar si in cel roman a dat nastere unor polemici aprinse in lumea teologilor.
Problema pomenirii puterilor ceresti la Sfanta Proscomidie a fost tratata si de Sfantul Simeon al Tesalonicului. El nu numai ca aproba, dar si justifica in felul urmator practica greceasca:
"Una (adica cea dintai mirida din prescura a treia), o aduce intru cinstea si pomenirea cinstitelor si cerestilor puteri, a celor fara de trup. Aceasta aducere pentru ingeri este necesara deoarece ei au fost slujitori ai misterului intruparii, pentru ca ei s-au unit cu noi si suntem o singura Biserica. pentru ca ne sunt pazitori si mijlocitori catre Dumnezeu."
Grigore Palama a fost impotriva pomenirii Ingerilor si impotriva miridei pentru netrupestile puteri. El a justificat punctul sau de vedere argumentand ca Fiul lui Dumnezeu n-a imbracat fire ingereasca, ca nu pentru ingeri s-a intrupat Hristos, ca nu a patimit si nu a instituit Taina Sfintei Euharistii pentru ei. Sfanta Scriptura nu spune ca ingerii sunt Trupul lui Hristos, nici impreuna mostenitori ai Sai si nici aceea ca ei imparatesc cu dansul. Deci, dupa teza lui Grigore Palama nu se pot scoate miride pentru Sfintii ingeri, deoarece ei nu fac parte din corpul mistic al lui Iisus Hristos.
Cele noua cete ale Sfintilor pentru care se scot miride la Sfanta Proscomidie sunt urmatoarele:
1. Inainte-mergatorul si Botezatorul Ioan.
2. Sfintii maritii Prooroci.
3. Sfintii maritii si intru tot laudatii Apostoli.
4. Sfintii si laudatii Mucenici.
6. Cuviosii si de Dumnezeu purtatorii Parinti.
7. Sfintii si facatorii de minuni, fara de arginti.
8. Sfintii si dreptii dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si Sfantul praznuit in ziua respectiva.
9. Sfantul Parinte a carui Liturghie se savarseste.
Miridele pentru acesti Sfinti se aseaza pe Disc in stanga agnetului, in randuri de cate trei.
Din prescura a patra se scot particele de paine pentru pomenirea celor vii, in frunte cu Episcopul, iar din painea a cincia se scot miride pentru cei decedati. intrucat numarul acestora este foarte mare, particelele de paine scoase pentru pomenirea lor sunt mai micute. Ele se aseaza, pe Sfantul Disc in partea de jos, sub agnet.
Introducerea acestor miride in ritualul Proscomidiei s-a facut cu scopul de a reprezenta simbolic pe Sfantul Disc unitatea in Iisus Hristos a intregii Biserici.
O alta dovada ca miridele nu se transforma in Trupul Mantuitorului Hristos, avem in faptul ca atunci cand preotul rosteste cuvintele: "Sa luam aminte., Sfintele Sfintilor", el prinde cu amandoua mainile si inalta numai agnetul, facand cu el deasupra discului semnul Sfintei Cruci. Aceasta ridicare inseamna, dupa comentatorii Sfintei Liturghii, inaltarea lui Iisus Hristos pe Cruce, precum si Moartea si invierea Lui. Daca tot ceea ce se afla pe Disc ar fi prefacut in Trupul Domnului, atunci preotul ar trebui sa faca si ridicarea tuturor particelelor. Daca si miridele ar fi prefacute in Trupul Domnului, ar fi imposibil de conceput ca atunci cand e vorba de inaltarea lui Hristos pe Cruce sa fie inaltat numai agnetul, numai o parte a Trupului Sau, in timp ce celelalte parti sa ramana jos pe Disc.
Din indrumarile pe care le da Liturghierul cu privire la sfaramarea agnetului si la impartasirea slujitorilor si a credinciosilor cu Trupul si Sangele Mantuitorului, se desprinde constatarea ca miridele nu sunt prefacute in Trupul lui Iisus Hristos. Iata ce spun in aceasta privinta Liturghierele:
".Apoi luand preotul slujitor particica Is. o pune in Sfantul Potir, iar particica Hr. o imparte preotilor si diaconilor, care slujesc impreuna cu el. Celelalte doua sfinte particele, adica Ni. si Ka. se sfarma in particele mai mici, cat sa fie de ajuns pentru cei ce vor sa se impartaseasca. Din particica Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, sau din ale celor 9 cete, sau din altele, cate sunt pre Sfantul Disc sa nu se impartaseasca nimeni, nicidecum, ei numai din sfanta paine (agnet)" .
Aici se interzice in mod categoric impartasirea slujitorilor sau a credinciosilor cu alte particele de pe Sfantul Disc, in afara de cele ale agnetului. Se intelege foarte clar motivul acestei interdictii si anume: pentru faptul ca particelele de pe Sfantul Disc, adica miridele, nu sunt prefacute in Trupul lui Hristos.
Aproape toate editiile mai vechi ale Liturghierelor romanesti dau clar, si amanuntit invatatura Tipicului, in sensul ca atunci, cand exista credinciosi de impartasit cu Sfintele Taine, miridele se pastreaza pe Sfantul Disc si nu se introduc in Sf. Potir decat dupa ce s-a terminat impartasirea acestora.
Aceeasi purtare de grija de a nu impartasi cu miride pe credinciosi, se observa si atunci cand este vorba, de pregatirea Sfintei Euharistii pentru cei bolnavi. Penticostarul ne invata ca particelele care trebuie pregatite in Joia Mare si in ziua a treia de Pasti, in chip special, ca sa se pastreze apoi un an intreg si sa fie totdeauna gata spre grabnica impartasire a celor bolnavi, se iau exclusiv din Sfantul Agnet. Acest agnet prefacut in Trupul lui Hristos la Liturghia din Joia Mare, este pastrat fara miride, pana a treia zi de Pasti, cand are loc sfaramarea si pregatirea particelelor.
Astfel, trebuie sa retinem ca numai Sfantul Agnet se preface, in timpul epiclezei, in Trupul Domnului Iisus Hristos, in timp ce miridele raman paine sfintita, paine binecuvantata..
Pe aceeaşi temă
-
Prescura in cultul crestin
Publicat in : Liturghia -
Pregatirea Agnetului
Publicat in : Liturgica -
Prescura si cafea
Publicat in : Religie -
Proscomidia
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.