Ziua de 25 martie 2004 a insemnat o mare bucurie pentru Episcopia Sloboziei si Calarasilor si pentru Biserica Ortodoxa Romana, caci a fost implinirea unei realizari de multa vreme asteptate, la care s-a lucrat vreme indelungata prin ravna credinciosilor eparhiei. In urma cu doisprezece ani, mai exact in data de 15 iulie 1992, in orasul Slobozia se sfintea locul unei viitoare Catedrale. Punerea pietrei de temelie era facuta de catre Preafericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Bucurestilor, sub a carui jurisdictie se afla atunci Slobozia, in prezenta preotilor si a unui numar destul de mare de credinciosi, care venisera sa asiste la slujba de sfintire. Acum a fost pregatita insasi sfintirea lacasului ce a fost construit si finalizat in tot acest timp printr-un efort sustinut si multe sacrificii.

Sfintele Moaste aduse cu ocazia sfintirii, de la catedralele sau manastirile din eparhiile vecine au fost element important in iconomia sfintirii noii Catedrale Episcopale, de care Preasfintitul Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor, s-a ingrijit din vreme, stabilind organizarea unui pelerinaj al credinciosilor, caci, pe langa faptul ca sfintirea unei Catedrale Episcopale este un eveniment istoric pentru o comunitate, ea are, in primul rand, o mare importanta duhovniceasca. Astfel, prin bunavointa IPS Ilarion, mitropolitul Durostorumului, au fost aduse moastelor sfantului Dasie de la Silistra, din arhiepiscopia Tomisului, arhipastorita de IPS Teodosie, au sosit moastelor sfintilor Epictet si Astion de la Halmiris, precum si moastele sfintilor mucenici de la Niculitel: Zotikos, Atalos, Filipos si Kamasis, iar, de la catedrala din Galati, Preasfintitul Casian, episcopul Dunarii de Jos, a sosit intr-o procesiune impresionanta de preoti si credinciosi cu moastele sfantului apostol Andrei cel Intai Chemat, apostolul romanilor.

 
Miercuri, 24 martie, a inceput sarbatoarea sfintirii Marii Catedrale. Inca de dimineata credinciosii s-au adunat pentru a primi moastele sfantului apostol Andrei de la Galati, ce pornisera de acolo in procesiune, dupa ce toate cele necesare sfintirii fusesera pregatite in detaliu, sub supravegherea directa a Preasfintitului Damaschin. In jurul orelor 12,00 la granita eparhiei noastre au sosit moastele sfantului apostol Andrei, insotite de un sobor de preoti ce avea in frunte pe Preasfintitul Casian, episcopul Dunarii de Jos. Primirea lor a fost facuta de preotii din Protoieria Slobozia in frunte cu Preasfintitul Damaschin si de credinciosii din parohiile apropiate, ce au dorit sa se bucure de trecerea prin mijlocul localitatilor lor a primului apostol a lui Hristos. La ora 13,00 racla cu sfintele moaste a sosit in fata Catedralei, fiind asezata pe un baldachin special amenajat adus de la Galati, astfel ca mult asteptatul pelerinaj a inceput. Momentul acesta a fost de-a dreptul simbolic si plin de bucurie duhovniceasca. Primul apostol al lui Hristos era si de aceasta data primul venit la sfintirea Catedralei din Slobozia. Dupa ascultarea cuvantului Preasfintitului Damaschin si a Preasfintitului Casian, numerosii credinciosi adunati au inceput sa se inchine la moastele sfantul Andrei. Au sosit apoi si celelalte moaste ale sfintilor, ce au fost expuse pentru inchinare. Treptat, credinciosii au inceput sa se adune in numar din ce in ce mai mare la inchinare, in timp ce in Catedrala rasunau imnurile de lauda ale sfintilor, ce au dorit, prin vointa lui Dumnezeu, sa fie prezenti la acest moment atat de important pentru Slobozia si pentru intreaga eparhie. Multimea ce dorea sa sarute moastele sfintilor a devenit din ce in ce mai mare, iar atmosfera era de-a dreptul emotionanta. Natura insasi parea ca se bucura si soarele mangaia cu razele sale primavaratice pelerinii ce asteptau cu piosenie si rabdare intalnirea cu moastele sfintilor.

Sosirea Preafericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a avut loc la ora 17,00. Episcopii sositi deja la Centrul Eparhial s-au indreptat catre Catedrala, in timp ce Preasfintitul Parinte Damaschin a mers sa intampine pe Preafericitul Parinte Teoctist. Alaturi de patriarhul Romaniei au sosit si Inaltpreasfintitul Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inaltpreasfintitul Nifon, arhiepiscopul Targovistei, Preasfintitul Calinic al Argesului si Muscelului si Preasfintitul Visarion Rasinareanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, inalta delegatie indreptandu-se, dupa ceremonia primirii, catre Catedrala unde aveau sa fie intampinati si de autoritatile locale. Dangatul clopotelor anunta venirea inaltului sobor, in frunte cu patriarhul din a carui grija se pusese, parca doar cu o zi in urma, temelia Catedralei care acum urma sa fie sfintita. Primirea a fost impresionanta. Soarele scapara la asfintit, raspandind razele peste credinciosii veniti aici si reflectand lumina peste Catedrala alba si stralucitoare, ce parea luminata de o lumina divina. Vibratiile clopotelor din aer alungau si ultimele crampeie din norii care, doar cu cateva ore in urma, cernusera o ploaie usoara ce primenise orasul, dandu-i o atmosfera de sarbatoare. Imaginea acestui moment, in care usile Catedralei erau larg deschise si soarele isi raspandea razele parca anume pastrate peste noua ctitorie, in care ierarhii veneau sa se inchine la moastele sfintilor, iar credinciosii si preotii ascultau imnurile de slava si cantarile ce rasunau in Catedrala si in afara ei, au ramas in memoria multora si cu siguranta ca nu au avut precedent in istoria orasului Slobozia si a intregului Baragan.

Dupa ce a sarutat sfintele moaste, in cuvantul sau adresat preotimii si pelerinilor prezenti la Slobozia, Preafericitul Parinte Teoctist a vorbit credinciosilor, emotionat de aceasta primire impresionanta, facand si o evocare a momentului de inceput al acestei Catedrale: "Frati parinti, slujitori ai sfintelor altare si iubiti credinciosi, cand am pus "piatra de temelie", ne-am rugat, am binecuvantat locul, am turnat untdelemn sfintit pe locul unde am asezat crucea si m-am gandit ca Dumnezeu vrea ca aici sa fie si o Episcopie noua. Mintea mea era deja indreptata spre aceasta cu ani inainte, cand am vazut catedrala cealalta a Manastirii Sfintii Voievozi (ctitoria lui Matei Basarab - 1643), cand am vazut orasul acesta, cand am vazut satele, comunele, pe dumneavoastra, credinciosii si preotii, care ati impodobit sfintele biserici si plaiurile acestea cu locuinte frumoase si, mai cu seama, cand am cuprins cu privirea zarea nesfarsita a acestei "campii a painii" romanesti. Am dat slava neincetat lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit ca intr-un oras atat de frumos ca Slobozia sa punem temelia unei catedrale si unei episcopii. M-a miscat profund initiativa unui fiu al acestor locuri, Ilie Alexandru, aflat acum intr-o situatie dureroasa, care a venit la Patriarhie sa ma roage personal sa vin sa pun "piatra de temelie". Autoritatile locale si Protoieria l-au ajutat, dar l-au ajutat si credinciosii insufletiti de cuvintele lui rostite atunci printre sughituri si lacrimi: "Daca eu nu voi putea sa termin biserica aceasta, frati mei, sa n-o lasati neterminata; s-o terminati!" Si, iata, rugaciunea lui s-a implinit. Orice initiativa buna, dar mai cu seama zidirea unei biserici, este pilduitoare. Un gand care exprima vointa lui Dumnezeu valoreaza cat o vesnicie cand e implinit. El se rasfrange benefic nu numai asupra persoanei, ci si a familiei, societatii, tarii si poporului nostru. Sa dea Dumnezeu ca asemenea ganduri sa fie imbratisate de cat mai multi preoti si crestini! Si acum, iata aceasta pregustare a frumusetilor de maine, cand sfintirea acestui sfant lacas va incorona opera arhitectilor nostri bisericesti, a maestrilor zidari si a celor care au lucrat catapeteasma si candelele. Inca de pe acum se vede cat de frumos va fi terminat acest Sion al Sloboziei drept credincioase romanesti. Sa fim incredintati ca Dumnezeu va fi Bun si Milostiv cu noi toti, cu tara noastra, cu poporul nostru, binecuvantandu-ne gandurile si initiativele, astfel incat toate inceputurile sa aiba roade frumoase. Cand va privesc acum vad ogoarele nesfarsite ale Baraganului si ma gandesc cum ne arata Dumnezeu cat de mult trebuie sa luam pilda din lucrul mainilor Sale, din purtarea Sa de grija fata de viata si hrana noastra, fata de aceasta "tara a painii", Ialomita, si fii ei, care cu mainile se ostenesc, plivesc si lucreaza pentru a aduce la biserica prescura, ca jertfa la Sfanta Liturghie. Sa ne binecuvanteze Dumnezeu aceste lucrari! Din toata inima si in numele tuturor oaspetilor din biserica, va multumim pentru primire si pentru aceasta bucurie la care ne faceti partasi astazi si maine. Bine v-am gasit sanatosi!"

     
Ierarhii prezenti s-au indreptat apoi catre Centrul Eparhial, insa pelerinajul a continuat tot timpul in cursul serii si pe parcursul noptii, caci credinciosii s-au rugat tot timpul la sfintele moaste, mangaiati fiind de sfintele slujbe de lauda ale sfintilor, ce se bucurau in ceruri de aceasta atmosfera dumnezeiasca, unica pana acum in Slobozia.

 

Sfintirea Catedralei "Inaltarea Domnului" din Slobozia a avut loc a doua zi, pe 25 martie, cu ocazia marii sarbatori a Bunei Vestiri. La ora 9,00 soborul ierarhilor, in frunte cu Preafericitul Patriah Teoctist, s-au indreptat catre Catedrala Episcopala. Credinciosii, veniti din intreaga eparhie, erau adunati intr-un numar impresionant de mare si asteptau cu nerabdare si curiozitate, caci pentru multi ceea ce se intampla era cu totul nou, ei insisi afirmand ca sunt martorii unei privelisti unice. Prezente la slujba au fost si autoritatile de stat, intre care s-a remarcat domnul Valer Dorneanu, Presedintele Camerei Deputatilor, domnul Laurentiu Tanase, secretar de stat, precum si toate oficialitatile locale din Ialomita si Calarasi. Slujba sfintirii a fost prin urmare impresionanta si destul de greu de descris doar in cuvinte: ocolirea Catedralei, intrarea in noul lacas cu toata ceremonia ce se face cu aceasta ocazie, introducerea documentului semnat de cei prezenti etc. au fost traite cu intensitate de toti participantii. Apoi, a inceput slujba Sfintei Liturghii arhieresti la care au slujit totii ierarhii prezenti, in frunte cu Preafericitul Parinte Teoctist, si anume: IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Ilarion, mitropolitul Durostorumului, IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, IPS Nifon, arhiepiscopul Targovistei, PS Gherasim, episcopul Ramnicului, PS Epifanie, episcopul Buzaului si Vrancei, PS Calinic, episcopul Argesului si Muscelului, PS Casian, episcopul Dunarii de Jos, PS Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor, PS Visarion RasinareanuL, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, PS Ioachim Bacaoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, PS Corneliu Barladeanul, arhiereu vicar al Episcopiei Husilor.

 
Cuvantarile, rostite dupa citirea pericopei evanghelice, au putut fi auzite si pe calea undelor, caci slujba a fost transmisa in direct de catre Radio Romania Actualitati. Preasfintitul Damaschin, in calitate de gazda, a multumit mai intai Bunului Dumnezeu pentru toate realizarile din ultimii ani, apoi tuturor celor prezenti in frunte cu Preafericitul Patriarh, dar si bunilor credinciosi care au fost aproape cu sufletul si cu fapta cea buna pe tot parcursul ridicarii acestei Catedrale:

 

      "Preafericirea Voastra,

      Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre,

      Onorati reprezentanti ai puterii centrale si locale de stat,

      Onorati reprezentanti ai Parlamentului Romaniei,

      Preacucerniciile si Preacuviosiile Voastre,

      Dragi credinciosi,

                       "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne

                        bucuram si sa ne veselim intru dansa (Psalmi 117, 24)"

 
Socotesc ca aceste cuvinte spuse de psalmist se potrivesc de minune cu prilejul pe care il avem astazi aici. In primul rand, avem cea mai mare bucurie pentru faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos S-a intrupat din Sfanta Fecioara Maria, cu puterea lui Dumnezeu Tatal si cu adumbrirea Sfantului Duh, iar acest eveniment major in iconomia mantuirii neamului omenesc noi il cinstim in fiecare an la 25 martie si nu numai ca il cinstim, dar il si retraim. Pentru ca Biserica noastra, toate evenimentele din trecutul sau, nu numai le comemoreaza, ci le si retraieste !"

     
Preafericirea Voastra, In afara de acest motiv general crestin noi, cei din Slobozia, avem si multe alte motive pentru a ne bucura in aceasta sfanta zi. Ne bucuram pentru ca s-a facut sfintirea acestei frumoase si marete Catedrale, care este rodul efortului a multor oameni si, bineinteles, a bunavointei lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu a lucrat, lucreaza si va lucra prin oameni, nu impotriva acestora. Preafericirea Voastra ati pus piatra de temelie a acestei Catedrale si, dupa aceea, ati urmarit ca aici sa se infiinteze o episcopie, lucru care s-a intamplat la un an dupa ce s-a sfintit locul acestei Catedrale iar, apoi, totdeauna ati urmarit sa vedeti cum se desfasoara lucrarile la aceasta. De asemenea primul episcop al acestei eparhii, Inaltpreasfintitul Nifon, s-a ingrijit ca aceasta Catedrala sa se inalte, atunci cand initiatorul construirii acesteia a fost in incapacitate sa continue lucrarile. Din anul 2000, ne-am adus si noi aportul, dupa puterile noastre smerite si slabe. Dar daca acestea au fost slabe, intotdeauna am simtit rugaciunile si ajutorul care ne-a venit, pot sa spun aproape din toate partile. Am constatat ca imi este imposibil sa fac o ierarhizare a donatorilor, si veti vedea daca imi permiteti sa citesc documentul care s-a pus in sfanta masa, ca ar fi fost o lista searbada, cu nume, cu multumiri pentru fiecare, dar, cu toate acestea, ar fi ramas atatea nespuse si ar fi fost atatia care s-ar fi socotit nedreptatiti pentru ca nu au fost amintiti. Pentru aceea multumirile se adreseaza tuturor celor care ne-au ajutat intr-un fel sau altul. Desigur ca voi face si astfel de multumiri, dar as dori, mai inainte sa dau citire acestui document." Apoi Preasfintitul Damaschin a dat citire documentului ce s-a scris cu aceasta ocazie, in care erau mentionati toti cei care au contribuit, mai mult sau mai putin, la realizarea acestui sfant si monumental lacas".

 
Luand cuvantul, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a raspuns:

 
"Iubite Preasfintite Parinte Damaschin al Sloboziei si Calarasilor,

     
Sunt nespus de recunoscator Bunului Dumnezeu. Rar se intampla in viata ca atunci cand incepi, initiezi ceva, sa te bucuri sa vezi si inceputul incoronat. Dar iata, astazi, l-am vazut cu totii. Asa cum fratii parinti care isi desfasoara misiunea lor de-a lungul si de-a latul Baraganului cunosc, ca si credinciosii lor, mai bine darurile pamantului, binefacerea lui, dar si iubirea si daruirea plugarilor, tot asa si noi, frati si surori in Domnul, in ogorul Sfintei noastre Biserici trebuie sa lucram cu nadejde sfanta, intotdeauna, pentru ca lucrand astfel, precum plugarul se bucura de roadele sale, tot asa si noi ne vom bucura. Vremurile sunt extrem de favorabile muncii noastre, iar societatea noastra, parinti si frati in Domnul, ne cere foarte mult: Cuvantul lui Dumnezeu, fapta intrupata in conduita noastra de slujitori ai altarului si daruire pentru Biserica. In viata neamului nostru Biserica a avut un rol nu numai in calitatea ei de pastratoare a tezaurului de credinta, dar si in calitatea ei de a fi cea care a transmis adevarul dumnezeiesc prin arta arhitecturii, prin arta picturii, prin arta cuvantului. Romanii au inteles din mosi-stramosi acest adevar cand si-au facut biserici. De aceea, mesajul acestei Catedrale, cand o privesti, cum ne-a aparut aseara cand am venit noi, este extraordinar de incurajator, caci marturiseste viabilitatea Bisericii, lumina Bisericii, stiinta Bisericii, arta Bisericii, prevederea Bisericii. Este o impietate sa spuna cineva ca Biserica este lipsita de oameni de stiinta, sau ca Biserica este izolata, sau ca Biserica nu are spirit de dialog. Ea are initiativa, dimpotriva. Ea se gaseste cu bratele deschise intotdeauna. Ea calauzeste pasii nostri si pasii marilor intelepti, prin stiinta ei, care este stiinta stiintelor, teologia si filosofia crestina si toate celelalte lucrari. De aceea, Va felicitam Preasfintite Parinte Episcop Damaschin si pe Inaltpreasfintitul Nifon, cei doi ierarhi care ati facut mare misiune amandoi aici, in locul acesta uitat de atatea ori. Iata Dumnezeu si-a aruncat privirea Lui spre parcul acesta, spre locul acesta, ca si odinioara cand Iacob s-a aflat cu capataiul obosit pe piatra si a zis: "Aici e locul lui Dumnezeu". Asa am zis noi cand am pus piatra de temelie: "Aici este lacasul lui Dumnezeu" si, iata, il vedem acum aievea lacasul lui Dumnezeu si auzim cuvantul lui Dumnezeu si iata la acest lacas au venit sfinte moaste si parinti din intreaga tara si sfinte moaste din adancul istoriei noastre, ca cei din sudul Dunarii sau din Dobrogea noastra, care ocrotesc pamantul acesta romanesc. Biserica are tezaurul ei valoric, nemuritor, fratii mei, de aceea noi am venit sa onoram ziua de astazi, prin aceasta slujba pe care am facut-o si prin ceea ce am venit noi sa va oferim din partea patriarhiei ca simbol al nemuririi poporului roman. O catedrala sau o biserica poarta mesajul nemuririi noastre, a poporului roman".

 
Apoi Preafericitul Parinte Teoctist, dupa pilduitorul cuvant de invatatura adresat miilor de credinciosi a donat noii Catedrale, ca semn de aleasa pretuire pentru Preasfintitul Damaschin, un set de sfinte vase si un vesmant arhieresc. In continuarea acestui moment, domnul primar al municipiului Slobozia, Gabriel Ionascu, a inmanat Preafericitului Parinte Teoctist medalia de argint, anume realizata pentru acest eveniment al sfintirii Catedralei Episcopale din Slobozia. Dupa incheierea Sfintei Liturghii ierarhii si oficialitatile s-au indreptat catre Centrul Eparhial. Catedrala a ramas deschisa apoi pentru toti cei care, dupa ce se inchinau afara la sfintele moaste, intrau si se inchinau si in Sfantul Altar sarutand Sfanta Masa si Sfanta Cruce, dand slava lui Dumnezeu pentru ca au putut participa la acest eveniment duhovnicesc unic in viata multora.

 
Importanta acestui eveniment bisericesc este, in primul rand, istorica, caci niciodata nu a fost ridicata o biserica cu destinatia de Catedrala in Baragan, pana acum. Apoi, prin impresionanta slujba de sfintire, la care au participat, in mod simbolic, doisprezece ierarhi invitati, in frunte cu Preafericitul Parinte Teoctist, "credinciosilor Eparhiei, asa cum spunea intr-un interviu recent Preasfintitul Damaschin, li s-a deschis o noua fereastra catre cer, in care se vor savarsi Sfintele Taine si celelalte slujbe bisericesti si se vor inalta rugaciuni catre Dumnezeu pentru binele lor, al tarii si al tuturor oamenilor." Dincolo de insemnatatea la nivel de eparhie a Catedralei din Slobozia, mai exista o serie de elemente care o fac unica: este prima si cea mai noua Catedrala Episcopala finalizata din tara, dupa anul 1989, si cea mai mare de pana acum, aici gasindu-se parti din moastele sfintilor Epictet si Astion si a sfintilor de la Niculitel, ce au fost aduse aici spre inchinare si apoi au ramas ca daruri din partea Arhiepiscopiei Tomisului. Dar trecand dincolo de aceste aspecte, ceea ce s-a reusit prin acest eveniment a fost nu numai recuperarea unei dimensiuni spirituale a unui loc ci, mai mult, convertirea sau schimbarea mentalitatii unei comunitati. Caci impresionanta sfintire a Catedralei din Slobozia si pelerinajul pentru inchinare la sfintele moaste au fost traite cu intensitate de credinciosii din eparhie si din Slobozia. Multi dintre ei au inteles abia acum munca duhovniceasca permanenta facuta de preoti si de fratii lor intru credinta de a sustine si face eforturi pentru implinirea unor asemenea realizari care vor dura peste veacuri. Iar acest mod de intelegere a lucrurilor este un semn ca scopul pentru care a fost gandita si construita aceasta minunata si unica Catedrala, deja a inceput sa dea roade!

Episcopia Sloboziei si Calarasilor

.