Manastiri din Republica Moldova - locuri de meditatie asupra istoriei si destinului neamului nostru

Daca treci granita dintre Ucraina si Republica Moldova pe la Palanca si te indrepti apoi spre nord-vest, spre Chisinau, dupa cateva zeci de kilometri ajungi la Causeni. Intinsele culturi de vita de vie, livezile cu pomi fructiferi incarcati cu roade, satele cu gospodarii ingrijite iti atrag atentia asupra harniciei si priceperii oamenilor de pe aceste meleaguri care-ti vorbesc in cel mai dulce grai moldovenesc. Dupa ce traversezi orasul Causeni, la dreapta, la margine de padure, se afla Manastirea Sfintelor Mironosite Marta si Maria. O biserica mica si doua corpuri de chilii lungi, paralele, intre care sunt spatii verzi cu flori, ne fac sa ne simtim dintr-o data mai aproape de casa si de atmosfera manastirilor noastre. Dupa zile intregi de calatorie prin Ucraina, dupa atatea catedrale si lavre uriase, am ajuns in acest loc sfant de dincolo de Prut in care preotii si maicile ne-au coplesit cu bunatatea si ospitalitatea lor. Nu mai eram printre straini, vorbeam aceeasi limba. Sfanta Liturghie de la Manastirea “Marta si Maria” a fost pentru noi toti un moment unic de traire si de inaltare spirituala dar si de meditatie asupra istoriei si destinului neamului nostru. Multe lacrimi au curs pe fetele pelerinilor romani in acea zi.

Biserica manastirii era arhiplina. Multi oameni ascultau Sfanta Liturghie stand afara, in fata bisericii si pe alei, unde rasunau difuzoarele. Printre ei se afla si un grup de rusi venit pentru un botez. La pangar se vindeau icoane si carti de rugaciuni, carti despre vietile Sfintilor Parinti, multe dintre ele fiind aduse din Romania. L-am intalnit pe aleea principala pe ieromonahul Teodor si l-am rugat sa ne vorbeasca despre viata de la aceasta manastire:

- Parinte Teodor, cand a fost intemeiata aceasta manastire?

- Manastirea se numeste “Marta si Maria”. A fost intemeiata in anul 1997, a fost deschisa cu ajutorul manastirii ”Noul Neamt”, a fost intemeiata de parintele Andrei Cotruta, duhovnicul manastirii “Marta si Maria”. Parintele a cautat si sponsori si ajutoare chiar si prin Romania. Au venit ajutoare si din Cipru si din Rusia. A cautat peste tot ajutoare ca sa ridice aceasta manastire. Dupa cum vedeti s-a inceput construirea unei biserici mult mai mari, aceasta in care se slujeste acum fiind neincapatoare. La inceput s-a lucrat mai repede dar ne-am cam oprit pentru ca nu sunt destule materiale si resurse financiare, nu ne ajuta nici stapanirea, doar asa... oamenii ne ajuta cum pot ei, cate putin, mai mult din Romania unde Parintele mai face drumuri dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, se rezolva.

- Cati vietuitori sunt la manastire?

- Sunt cam 50 de persoane, adica monahiile si ascultatoarele, apoi parintele Andrei plus doi ieromonahi care slujim cu saptamana. Slujbele sunt zilnice, in fiecare zi se savarseste Liturghie.

- Ne aflam intr-un cadru natural foarte frumos, langa o padure. Sunt aici multi copaci si pomi, flori, aveti si o gospodarie frumoasa.

- Da, cu timpul s-a infiintat si aceasta gospodarie. La inceput teritoriul nostru era doar aici la casa cu doua etaje, restul s-a construit dupa ce s-a intemeiat manastirea. Manastirea noastra e la mijlocul drumului dintre Causeni si Tighina. Pana la Tighina sunt 7 km.

- Vine lume multa la manastire?

- Dupa cum ati vazut biserica e plina.

- Noi am fost foarte impresionati ascultand aici slujba in limba romana iar corul maicilor a fost extraordinar. Multi dintre noi am plans.

- S-a lucrat foarte mult pentru ca aici este si o scoala religioasa care se ocupa foarte mult cu muzica si eu cred ca in toata Moldova nu mai e muzica la un astfel de nivel.

Am vrut sa aflu mai multe lucruri despre acest minunat cor al maicilor de la Causeni.

Am oprit-o pe alee pe una dintre maici. Am aflat ca este rasofora Ariadna.

- Cum ati ajuns la manastire?

- Dupa ce am facut scoala medie incompleta din satul meu natal, in apropiere de Balti, am venit sa-mi continui studiile la scoala teologica de aici, timp de trei ani de zile.

- Ati avut o chemare deosebita spre manastire?

- Inainte de a veni aici in manastire m-am dus la sora mea care era in manastirea Japca. Si mi-a placut foarte mult la manastire si ma gandeam sa intru in manastire acolo. Dar intre timp sora mea a venit aici la “Marta si Maria” si am venit si eu cu ea.

- Dvs. cantati aici in cor?

- Da, eu sunt conducatoarea corului.

- Maica, nici nu speram sa va intalnesc chiar pe dvs. Dumnezeu v-a adus in calea mea. Spuneti-mi cate ceva despre cor, eu l-am ascultat de la o anumita distanta nereusind sa patrund in biserica arhiplina. Dar eu n-am mai auzit un cor de maici care sa cante atat de frumos.

- Ca sa faci un cor este foarte, foarte greu. Bine, nu eu m-am ocupat cu asta, ca sa alcatuiesc corul, eu numai il conduc. La scoala a venit un profesor care de-acum are 70 de ani si care s-a ocupat mult de noi si are o practica mare, o experienta mare intr-o astfel de munca.

- Aveti si inregistrari?

- Da, avem doua casete, una cu utrenia si vecernia si una cu colinde.

- Va multumesc, maica.

- Doamne ajuta!

Rasofora Ariadna ne-a mai spus ca vrea sa studieze in continuare si ca va veni in Romania la Seminarul de la Manastirea Pasarea.

La Manastirea “Marta si Maria”, la marginea padurii, se afla si un izvor cu apa tamaduitoare unde multi oameni vin sa se scalde sau sa ia apa, cu multa credinta si cu speranta ca se vor vindeca. Acolo este amenajata o mica scaldatoare.

Ne-am despartit cu greu de preotii si de maicile de la manastire.

Am continuat drumul pana la Chisinau. Un popas scurt, doar de trei ore, suficient insa pentru a remarca bulevardele frumoase si curate din capitala Republicii Moldova, aspectul civilizat al orasului, spatiile verzi ingrijite, arhitectura foarte interesanta a cladirilor si oamenii de pe strada printre care nu te simti deloc strain. Prea putin timp totusi. Chisinaul te imbie sa revii, sa-i cunosti cu adevarat istoria, valorile si viata de zi cu zi.

Ne-am oprit cateva minute la Manastirea Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron. Crucile aurite se inalta deasupra celor trei turle mari vopsite in albastru, liliachiu si alb, la fel ca zidurile manastirii. Catedrala a fost construita in anul 1858, de fratii negustori Ciuflea Teodor si Anastasie, romani din Macedonia, stabiliti in Basarabia. A foat reorganizata ca prima manastire din Chisinau in anul 2002. In fata altarului se afla chivotul cu o particica din moastele Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron. Manastirea are si icoane pretioase cu particele de moaste ale Sfantului Mare Mucenic Pantelimon, ale Cuviosilor Serafim de Sarov si Antipa Athonitul.

In centrul orasului Chisinau a fost ridicata in anul 1836 Catedrala “Nasterea Domnului”, o constructie din piatra si caramida in stil neoclasic avand simetrie arhitectonica in forma de cruce, o cupola uriasa si patru porticuri dorice. In anii '60 catedrala a fost inchisa pentru credinciosi si transformata in sala de expozitii iar clopotnita a fost aruncata in aer in decembrie 1962. Lucrarile de restaurare au inceput in 1990. Acum biserica si clopotnita de aceeasi inaltime, cu o distanta de 80 de metri intre ele, alcatuiesc un frumos ansamblu inconjurat de un parc cu 8 alei in forma de raze.

Calatoria noastra de 24 de ore in Republica Moldova se apropie de final, nu inainte de a poposi, in drumul de la Chisinau spre granita, intr-o localitate situata intre coline, unde se afla cel mai vechi asezamant monahal din tara: manastirea Capriana, un punct de reper foarte important pentru istoria neamului nostru.

La Capriana ne intampina secretarul manastirii, arhidiaconul Isaia:

“Intemeietorul manastirii Capriana este Alexandru cel Bun. In 1419 Alexandru cel Bun a intemeiat prima biserica in Manastirea Capriana. Pana la intemeierea manastirii toate aceste pamanturi apartineau unui om foarte credincios si bogat cu numele Chiprian. In 1417, el fiind in varsta, nemaiavand putere pentru a intretine aceste pamanturi a hotarat ca sa le vanda. Sotia lui Alexandru cel Bun care a dorit foarte mult sa intre in posesia acestei bogatii l-a indemnat pe domnitorul Alexandru cel Bun sa cumpere aceste pamanturi. Deci in 1417 au cumparat si in 1419 au hotarat ca pe pamanturile lor sa fie zidita o manastire. A fost intemeierea primei manastiri din Moldova. In 1420 acest om credincios cu numele Chiprian a hotarat sa devina calugar. El era in varsta, nu mai avea putere sa faca alte lucruri, a hotarat ca toate bogatiile sale sa fie lasate manastirii si a devenit calugar al manastirii care in vremurile acelea se numea <> Dupa Alexandru cel Bun la domnie vine si Stefan cel Mare care restaureaza biserica bunelului sau pe la 1467. Dupa aceea, pe la 1500, inainte de sfarsitul vietii sale, Stefan cel Mare restaureaza inca o data biserica veche, o constructie slabuta pentru ca s-a folosit mai mult lemn la construirea ei. In 1516 a fost un cutremur si biserica veche a patimit foarte mult. Cand a venit la domnie Petru Rares, timp de un an, acesta restaureaza biserica veche dar peste un timp oarecare biserica iar are de suferit de la un alt cutremur. In 1547 Petru Rares ia hotararea mai in serios de a demola biserica veche si de a ridica pe vechea fundatie biserica de piatra pe care o vedem si astazi aici la Capriana.”

- La Capriana, unde la tot pasul intalnesti atata istorie, se construieste in continuare.

- Da, in 2002 au inceput lucrarile de restaurare la manastire. E drept ca in 1962 manastirea a fost inchisa ca si toate celelalte manastiri din Moldova. Pana in 1989, in curtea manastirii, a fost un sanatoriu pentru copii si toate bogatiile manastirii s-au ruinat in acei ani. Toate bisericile manastirii au fost pustiite, au fost folosite ca depozite, lucrurile bisericesti au fost luate. Biserica veche, de care am vorbit, a fost construita in cinstea Adormirii Maicii Domnului, este o biserica de vara. Aceasta a fost transformata atunci in depozit de medicamente. Peretii bisericii vechi au o grosime de doi metri si in timpul verii se mentine in interior racoarea, de aceea a fost transformata in depozit de medicamente. Aici s-a mai pastrat ceva din pictura acestei biserici care a fost reinnoita la inceputul veacului al XIX-lea.

- Ati reusit sa recuperati ceva din toate bogatiile pierdute ale manastirii?

- Nu, cand s-a redeschis manastirea in 1989 aceasta a primit inapoi doar 20 de hectare de pamant. Pana la inchidere manastirea avea sute de hectare de pamant si padure. Acum in jurul manastirii sunt 20 de hectare dar in ultimii ani am mai luat pamant de la credinciosi ca sa ajungem la 50 de hectare deoarece avem o gospodarie mica pentru personalul manastirii. Pana la inchiderea manastirii aici traiau in jur de 200 de calugari. Acum sunt doar 20, e o diferenta foarte mare.

- Cine va ajuta sa faceti aceasta restaurare si constructiile de aici?

- Lucrarile de restaurare au inceput in 2002, cu ajutorul lui Dumnezeu, la initiativa Presedintelui tarii si cu ajutorul crestinilor. In 2002 au inceput lucrarile la Biserica Sfantului Gheorghe, a treia biserica a manastirii noastre. Prima biserica, cea veche, este de vara, a doua este de iarna, in cinstea Sfantului Nicolae, construita la inceputul veacului al XVIII-lea iar a treia este cea pe care am construit-o in acesti ani, o catedrala mare, frumoasa. Arhitectii care au discutat despre aceasta lucrare au apreciat-o la un nivel foarte inalt. In toata Moldova nu exista o astfel de constructie, e o constructie foarte aleasa chiar si in Europa. In 2002 cand s-a decis inceperea restaurarii manastirii Capriana au si inceput lucrarile in partea de sus, manastirea fiind asezata pe doua trepte. In partea de jos sunt doua biserici si incaperile in care locuiesc calugarii iar in partea de sus este Biserica Sfantului Gheorghe si casa administrativa a manastirii construita in 1862. In spatele acesteia se afla si Casa arhimandritului. Manastirea Capriana este nu numai voievodala, domneasca ci este si o manastire arhiereasca deoarece aici, langa biserica veche, se afla inmormantat primul mitropolit al Moldovei, Mitropolitul Gavril Banulescu Bodoni, si din acel moment, de la 30 martie 1821, cand mitropolitul a fost inmormantat la temelia acestei biserici, manastirea noastra a devenit si manastire arhiereasca. In 6 mai 2005 a avut loc sfintirea Bisericii Sfantului Gheoghe. Cu ajutorul lui Dumnezeu a fost o sfintire nu numai a bisericii ci si a tot ceea ce se afla langa aceasta biserica, a casei administrative, a casei arhimandritului si a unei incaperi pentru locuintele calugarilor.

- A fost lume multa la sfintire?

- Da, cu ajutorul lui Dumnezeu au venit crestini din toata Moldova deoarece toti au facut donatii pentru aceasta manastire, cat de putin, din banul vaduvei, cum se spune, si toti au fost interesati sa vada ce s-a facut din banutul care a fost dat. Multumim lui Dumnezeu si ne rugam sa ne ajute in continuare sa facem lucrarile de restaurare de-acum in partea de jos unde au si inceput lucrarile la biserica veche. Incercam s-o readucem la stilul ei original de pe vremea lui Petru Rares.

- Din Romania ati avut vreun sprijin?

- Sprijin avem de peste tot, de peste hotare, si din Romania si din alte tari, cu ajutorul lui Dumnezeu. Le multumim tuturor celor care fac donatii pentru aceasta manastire.

- Va multumesc foarte mult si sper sa ne revedem intr-o manastire restaurata in intregime, la care sa vina cat mai multa lume.

- Sa dea Dumnezeu si Dumnezeu sa va ajute si dvs.! Sa primiti o binecuvantare de la manastirea Capriana si va mai poftim la noi la manastire sa ne bucuram impreuna cu toti cei care vor veni aici.

Am plecat de la Manastirea Capriana gandindu-ma cu bucurie la renasterea vietii crestine in acest loc sacru dar si cu o unda de tristete vazand cat rau si cate distrugeri a putut sa faca prigoana comunista. Mai rau este cand, in unele locuri sfinte, nici macar nu se mai poate scrie istoria. Mi-am adus aminte de intalnirea impresionanta pe care am avut-o cu ocazia acestei calatorii, cu o saptamana in urma, la Kiev, cu ieromonahul Ioan din orasul Comrat tot din Republica Moldova. Desi aflat in mare suferinta fizica, fiind nevoit sa stea tintuit intr-un carucior, ieromonahul Ioan este un om extrem de puternic prin credinta sa. A fost bucuros ca ne-a intalnit pe noi, grupul de romani. Suferinta cea mai mare a Parintelui Ioan este aceea ca nu poate sa rescrie istoria bisericilor din orasul in care traieste:

- Eu sunt in neputinta fizica dar Dumnezeu da putere oriunde si oricui. Dumnezeu ajunge la oameni tot prin oameni.

- Parinte, cum e viata crestina la Comrat?

- Se deschid noi biserici, are loc o renastere spirituala dar lucrurile merg greu. S-a rupt firul in credinta oamenilor. Este foarte greu sa ajungi la sufletul impietrit al omului dupa o lunga perioada de ateism. E greu sa aduci oamenii la credinta. Eu fac eforturi sa scriu istoria bisericilor din Comrat, a Catedralei din oras si a Bisericii Adormirii Maicii Domnului. Problema e ca nu am informatii depline despre aceste sfinte lacasuri. In 1944 preotii s-au refugiat in Romania luand cu ei arhiva bisericilor. Toate datele cu privire la istoria bisericilor s-au pierdut. Ma intereseaza numele preotilor, de ce nationalitate erau, date din istoria acestor biserici. Ii rog pe toti cei care detin informatii despre Catedrala de la Comrat si despre Biserica Adormirii Maicii Domnului, distrusa din temelii in perioada sovietica, sa ma ajute. Poate sunt in Romania oameni originari din Comrat care-si amintesc cum era viata crestina in perioada interbelica sau au fotografii, copii sau originale ale unor documente de arhiva. Toate acestea mi-ar fi de mare folos in efortul meu de a reinnoda credinta, de a-i face pe tineri sa se apropie de izvoarele spiritualitatii crestine. Adresa noastra este: Ieromonahul Ioan, Strada Fetco nr.120, orasul Comrat Republica Moldova.

A consemnat Dorina Zdroba

Foto: Cornel Ciumandru
 

• Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
  Publicat in : Editoriale
• Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica
  Publicat in : Editoriale
• Familia preotului, model de viata crestina
  Publicat in : Religie
• Semnificatia Crucii in viata crestina
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci