In inima Baraganului, pe malul stang al raului Ialomita se afla Manastirea Sfintii Voievozi, ctitorie a voievodului Matei Basarab (1632-1654). Manastirea a constituit pentru multa vreme singurul focar de cultura si credinta pentru populatia din aceasta zona. Pe vremuri, sfantul lacas a avut o frumoasa si bogata biblioteca, insumand un mare numar de carti de o valoare deosebita. In plus, este atestata o scoala in secolul 15, care functiona pe langa acesta manastire, iar in 28 ianuarie 1836, intr-un raport al subcarmuitorului plasii Ialomita, se arata ca biblioteca manastirii cuprindea carti de mare valoare, in limba romana, cat si in alte limbi: 212 volume in greaca, 65 in franceza si 9 in germana.

 

Manastire pentru satul Vaideei

Acest sfant lacas este cunoscut in istorie sub denumiri ca Manastirea „Slobozia lui Ianache“, Manastirea „Slobozia Veche“. Data exacta a intemeierii manastirii nu s-a pastrat, pentru ca nu putine au fost nenorocirile care s-au abatut asupra acestor locuri de-a lungul istoriei. Putinele documente care au scapat de jafuri si navaliri straine ne arata ca primul ei ctitor a fost postelnicul Ianache Caragea, ctitor al mai multor lacasuri printre care si Manastirea „Sf. Sava“ din Iasi. Postelnicul Ianache a ridicat aceasta manastire pentru ca locuitorii satului Vaideei (vechiul nume al Sloboziei) sa nu fie lipsiti de mangaierea bisericii, sa nu se simta parasiti in inima Baraganului de Dumnezeu, iar lacasul a fost inchinat Manastirii Dochiariu din Sfantul Munte Athos.Al doilea ctitor este voievodul Matei Basarab (1632-1654), care a rezidit-o din temelii, vechea biserica daramandu-se dupa un cutremur din 1627. Voievodul a imprejmuit biserica si chiliile cu zid gros si inalt ca de cetate.

 

Chivotul cu 9 sfinti

Din vechea ctitorie s-au pastrat doar crucea cu cele 2 icoane deasupra catapetesmei si 4 icoane mari: Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sf. Voievozi si Sf. Ioan Botezatorul. Temeinicia lucrarii este demonstrata de faptul ca pana in secolul 19 nu sunt amintite lucrari de reparatie sau de renovare. Abia in  1838, un alt cutremur avariaza biserica si clopotnita.

Un al treilea ctitor este egumenul Gavriil de Smirna, care din veniturile proprii ale manastirii, dar si cu sprijinul vistieriei Tarii Romanesti restaureaza in anul 1842 actuala biserica. Noul lacas este o constructie de proportii impozante, in forma de cruce greaca, cu trei turle, dintre care doua sunt la extremitatile pronaosului, iar a treia, cea mai mare, este de lemn, imbracata la exterior in tabla.

Secularizarea averilor manastiresti a lovit grav sfantul locas, egumenii greci luand cu ei tot ce a fost de valoare. Cu toate acestea, s-au pastrat icoanele imparatesti de pe catapeteasma, care dateaza din timpul lui Matei Basarab, dar si un chivot de o valoare inestimabila. Chiar in mijlocul chivotului se afla o cutie care are pe capac o tablita de argint cu 9 ochiuri dispuse 3 cate 3, in fiecare aflandu-se fragmente din moastele urmatorilor sfinti: Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Dimitrie, Sf. Iliodor, Sf. Procopie, Sf. Artemie, Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, Sf. Pantelimon, Sf. Haralambie si Sf. Mercurie. 9 boabe de credinta, ca 9 diamante ale Baraganului.In acesta racla s-a mai pastrat o batista din panza brodata cu fire de aur, donata de Elena Doamna, sotia lui Matei Basarab.

 

Catedrala episcopala, parohie si manastire

Printr-o inteleapta hotarare a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in 1993 a fost infiintata Episcopia Sloboziei si Calarasilor, iar pe 6 februarie in Manastirea Sfintii Voievozi era instalat P.S. Nifon, primul chiriarh al locului. Manastirea a devenit catedrala episcopala si a fost restaurata in 1996 si 1997 de o echipa de pictori atestati de Ministerul Culturii. S-au reconstruit chiliile pe latura vestica, langa clopotnita, iar manastirea a inceput sa-si recapete stralucirea de altadata.

Actuala maica stareta Florentia Mocanu are in grija 8 maicute, care roiesc in curtea manastirii invadata de flori ca niste albine. „Inceputurile au fost grele“ ne spune maica, la adapostul arhondacului racoros. „Manastirea a fost reinfiintata in 1998, fiindca fusese desfiintata de Cuza. In Baragan s-a reluat firul istoric vremelnic rupt, ca o continuare a dorintei ctitorilor, care au legat cu blestem si cu limba de moarte ca nimeni sa nu schimbe «in veci de veci» dorinta lor de a fiinta aici o manastire.

Prima maica stareta, Irina, a fost adusa de Prea Sfintitul Nifon de la Manastirea Viforata, pentru ca era si arhitecta si s-au facut multe lucrari aici, proiecte, s-au refacut chiliile. Impreuna cu maica stareta au mai venit cateva maici de la Viforata. Eu am sosit de la Tismana, manastirea mea de metanie. I-a zis maicii starete Prea Sfintitul: «Cere ce maica vrei, si ti-o aduc!». Asa am venit si eu aici, iar dupa ce maica stareta s-a retas la Viforata, ca nu putea rezista la caldura aceasta, Prea Sfintitul Damaschin, actualul nostru vladica, m-a numit pe mine stareta. Au mai plecat din maici inapoi la Viforata, au venit altele. Multi ani a fost destul de greu, pentru ca, vedeti dumneavoastra, pana in martie anul acesta, manastirea a functionat drept parohie si drept catedrala episcopala. Bunul Dumnezeu a randuit si prin stradania P.S. Nifon si P.S. Damaschin, anul acesta sa fie terminata Catedrala din Slobozia, cea mai mare catedrala ridicata in Romania dupa 1990“, spune maica, bucuroasa precum un copil strengar.

De mutat, maica stareta nici nu vrea sa auda, iar cu caldura care toropeste totul, zice ca s-a obisnuit. Curios, in interiorul manastirii nu este asa cald. Parca o mana invizibila opreste valul de caldura la portile sfantului locas, protejeaza ctitoria voievodala si pe miresele lui Hristos. La plecare, stareta ne conduce spre poarta. Dulama sa sclipeste in soarele dogoritor, facandu-ne sa ne fie deodata si mai cald.

                                                                                                Florian BICHIR
                                                                                         Lumea credintei, nr. 8(13)

.