PARINTELE VASILE VASILACHE – FIU AL SATULUI VUTCANI

Nota introductiva

Parintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache s-a nascut in anul 1909 in satul Idrici, comuna Rosiesti, din fostul judet Falciu, in familia preotului Gheorghe Vasilache, dar a copilarit si a urmat cursurile scolii primare in satul Vutcani unde fusese transferat tatal sau. Vutcanenii se gandesc si azi cu profunda recunostinta la aceasta familie aleasa de numele careia se leaga Biserica "Sfantul Gheorghe” din localitate, o familie care si-a educat cei sapte copii in spiritul credintei stramosesti, in dragostea de neam si de tara.

In cartea sa "GANDURI DESPRE VUTCANI SI VUTCANENI”, o frumoasa si documentata monografie a comunei Vutcani din judetul Vaslui (publicata in anul 2007), venerabilul Profesor Ioan N. Manolache de la Iasi consacra un spatiu amplu celui ce avea sa devina Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada, Parintele Vasile Vasilache (cunoscut in S.U.A. cu numele putin modificat, Vasilachi, din motive de transcriere eronata in acte) precum si familiei acestuia. Prin bunavointa domnului profesor Ioan N. Manolache, dar si cu contributia deosebita a domnului inginer Laurentiu Vasilache (nepotul Parintelui Vasile), care a pus la dispozitia autorului cartii un bogat material documentar, redam cateva fragmente din aceasta lucrare, actualizate si regrupate pentru a face informatia mai acesibila pentru cititori, adaugand totodata cateva imagini inedite descoperite recent. Acestea traseaza principalele repere din biografia Parintelui Vasile Vasilache (trecut la Domnul in anul 2003, la New York) si a familiei Preotului Gheorghe Vasilache din Vutcani.

ARHIMANDRITUL MITROFOR DR. VASILE VASILACHE

Preotul Arhimandrit Mitrofor Dr. in Teologie Vasile Vasilache este fiu al Vutcanilor nu numai prin locul in care si-a petrecut copilaria, cat mai ales prin tot ce a infaptuit de-a lungul vietii sale in beneficiul spiritual si material atat pentru satul Vutcani, cat si pentru poporul roman si pentru Biserica Ortodoxa Romana. Dimensiunile personalitatii intelectuale, spirituale si morale ale Preotului Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache depasesc cu mult orizontul satului copilariei, caruia totusi i-a ramas fidel "fiu", inscriindu-se in randul marilor prelati ai Moldovei. De aceea, rog pe cititori sa parcurga cu incetinitorul si sa faca "iscusita zabava" in lecturarea biografiei sale.

Arhimandritul Dr. Vasile Vasilache este al treilea fiu, in ordinea aparitiei pe lumea aceasta, al preotului Gheorghe Vasilache - primul ctitor al actualei biserici cu hramul "Sf. Gheorghe” din parohia I Vutcani. A vazut lumina zilei in ziua de 28 ianuarie 1909, in satul Idrici, dar a copilarit si a urmat cursurile Scolii Primare nr. 1 din Vutcani, unde tatal sau fusese transferat intre timp. Dat fiind ca tatal sau era preot, e de la sine inteles de ce Vasile Vasilache avea in sange vocatia catre preotie, ba chiar catre calugarie, care i se potrivea ca o adevarata manusa. Dupa absolvirea scolii primare, a devenit elev al Seminarului din Husi, care functiona pe langa Episcopia ortodoxa din acel oras. Ca elev al Seminarului, a avut ca profesor, printre altii, pe insusi Episcopul Husilor, Nicodim Munteanu. Acesta a remarcat insusirile intelectuale si morale ale invatacelului Vasilache si de aceea, cand va deveni Mitropolit al Moldovei la Iasi si apoi Patriarh al Romaniei, il va chema langa sine pe ucenicul preferat, acordandu-i, dupa merit, rangul de director al Mitropoliei, apoi pe cel de secretar al Patriarhiei.

"Adolescenta si tineretea seminaristului si apoi a studentului Vasilache Vasile au fost anii de studiu temeinic si pasionat pe caile cunoasterii tainelor sfinte si a valorilor umane create de milenii... In 1933, absolva la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere si Filosofie pe de o parte si pe cea de Teologie, pe de alta parte. Are acum sufletul mai bogat de lumina dobandita la cursurile tinute de Nicolae Iorga, la prelegerile de Logica ale filosofului erudit Nae Ionescu, ale psihologului Radulescu-Motru sau ale parintelui sociologiei romanesti Dimitrie Gusti... S-a bucurat de incurajarea si pretuirea unor titani ai gandirii si simtirii romanesti ca Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, care au oferit cu darnicie paginile publicatiilor pe care le editau, tanarului prelat si om de litere" (George Pietraru, Un anahoret la New York, in Romanian Journal - 11 martie 1999 - New York).

In 1936 este calugarit la manastirea Neamt iar in 1939 isi ia doctoratul in Teologie cu teza intitulata "Predica in Evul Mediu". Intre 1935 si 1939, a fost director al Mitropoliei Moldovei si Sucevei, apoi timp de cativa ani Secretar al Patriarhiei la Bucuresti.

Intre anii 1941-1944, Arhimandritul Vasile Vasilache se dedica scrisului elaborand o parte din scrierile sale, care vad lumina tiparului in publicatiile teologice sau mirene din acea vreme, sau in volume separate. In aceeasi perioada a tinut aproximativ 400 de predici religioase la Radio, adresandu-se deopotriva soldatilor de pe front cat si celor ramasi acasa.

  

Dupa propria sa marturisire, pe care o reproducem mai jos, parintele Vasile da glas sentimentelor sale de adanca admiratie si pretuire fata de unul din cei mai reprezentativi prelati ai ortodoxiei romanesti, Mitropolitul Veniamin Costachi. Iata marturisirea sa: "In anul 1942, ca un smerit si devotat consatean (vrea sa zica "conjudetean", caci Veniamin Costachi s-a nascut in Rosiesti-nota mea), am scos un volum de circa 400 de pagini cu viata si opera sa aducand in memoria Tarii pe cel ce ramane o icoana in veci stralucitoare in Casa Bisericii si a Neamului. Mitropolitul Irineu Mihalcescu mi-a multumit pentru omagiul pe care l-am adus in aceasta carte prea slavitului Mitropolit Veniamin Costachi‚ cu o bogatie si o claritate vrednica de admiratie’.

In 1946, la implinirea a 100 de ani de la moartea Mitropolitului Veniamin Costachi, cercul iesenilor din Bucuresti m-a invitat sa tin la Ateneul Roman o conferinta despre viata si activitatea marelui patriot, om de cultura, cu mari viziuni de progres si civilizatie in istoria poporului roman. Dupa conferinta, am primit aprecieri elogioase despre tinuta demna ce am avut-o. Profesorul Gh. Moisescu de la Facultatea de Teologie si profesorul universitar Arhimandritul Iuliu Scriban mi-au multumit calduros pentru stradania depusa in sustinerea subiectului" (cf. Cronica Episcopiei Husilor, vol. VII - 2001 - pg. 336).

Intre 1944 si 1948, parintele Vasile Vasilache a fost staret la Manastirea Antim din Bucuresti. Activitatea noului staret este bogata in infaptuiri. Din initiativa si sub indrumarea sa, desi vremurile erau vitrege, au fost refacute turlele bisericii si a fost restaurata aceasta celebra manastire. El a reusit sa obtina importante mijloace materiale si banesti din partea Reginei mama Elena, care a donat 200.000 lei din caseta personala, apoi din partea primarului Capitalei, generalul Dombrovschi, care a donat 2 vagoane de balast si ciment, din partea guvernatorului Bancii Nationale - profesorul Neculcea - un kg de aur pentru poleirea vaselor bisericesti si a Sfintei Evanghelii.

In acelasi interval de timp, 1944-1948, au loc importante evenimente social-politice (23 august 1944, instaurarea oranduirii comuniste cu nationalizarea tuturor bunurilor materiale, colectivizarea agriculturii, etc), evenimente care vor avea grave consecinte si asupra domeniului bisericesc. In fruntea Patriarhiei, ajunge preotul Justinian Marina, cel care il gazduise pe Gheorghiu Dej cand acesta evadase, dupa 23 August, din lagarul de la Tg. Jiu. Se abatuse asupra oamenilor flagelul distrugator de constiinte, doctrina comunista adusa la noi in tara de tancurile sovietice. In ce-l priveste pe parintele Vasile, vocea sa care rostea la Radio adevarul Domnului si speranta Mantuirii, a fost inabusita, iar el a fost scos din staretie de la Antim si surghiunit la un indepartat schit din muntii Neamtului, Schitul Pocrov, unde incepe o noua etapa a activitatii sale, etapa 1949-1959, in care este egumen al acelui schit si unde duce o viata de adevarat sihastru, impreuna cu fratele sau arhimandritul Haralambie. Li se alatura intre timp si tatal lor, preotul Gheorghe Vasilache, care fusese inlaturat si el din functie, fiindca, prin activitatea sa misionara, devenise "dusman al poporului".

In ciuda conditiilor de viata si in ciuda umilintei impuse de "mai marii" sai, vrednicul si inegalatul parinte Vasile isi continua neabatut activitatea creatoare, atat pe plan spiritual cat si pe plan material. Aici el scrie o parte din operele sale, continua sa traduca o noua versiune a Bibliei si, impreuna cu ceilalti calugari, repara gardurile imprejmuitoare ale schitului, planteaza pomi roditori, cultiva legume si zarzavaturi si restructureaza atat cladirea principala cat si celelalte acareturi.

"In anul 1959, de Sfintele Sarbatori ale Pastelui, a venit ordin sa parasim Schitul Pocrov, eu si fratele meu Haralambie, fara dreptul de a mai sluji ca preoti; am fost judecati si condamnati la 8 ani inchisoare eu, iar fratele meu la 7 ani. Toate inchisorile si lagarele prin care am trecut, ca Bacau, Jilava, Jurjeni, Balta Brailei, Gherla, erau pline de detinuti politici; mii de profesori, preoti, calugari, judecatori, medici, ofiteri, fosti ministri, studenti, tarani etc. Erau schingiuiti, tinuti in lagare, batuti, infometati si tinuti in mizeria frigului si a intunericului. Foarte multi au murit, asa cum s-a intamplat si cu fratele meu Arhimandritul Mitrofor Haralambie... Suferinta din inchisoarea Gherla a tinut pana in 1964, cand, conform decretului de amnistie, paraseam inchisoarea, fara posibilitatea de a fi incadrat in postul avut inainte de arestare. Am incercat in diferite orase: Iasi, Bucuresti, Neamt; peste tot eram refuzat. Atunci am plecat la Episcopul Teofil de la Cluj, care mi-a inteles suferinta si m-a incadrat ca preot in satul istoric Bobalna de langa Dej. Am ramas impresionat de primirea calda ce mi-au facut bobalnenii. M-au primit cu bucurie si cu dragoste si, impreuna cu ei, am restaurat biserica, am organizat un cor bisericesc, am ajutat pe cei saraci, pe cei bolnavi si m-am atasat cu drag de ei, fiindca raspundeau credintei mele de a fi drepti, corecti si evlaviosi". Aceasta este marturisirea parintelui Vasile pe care eu am reprodus-o din Cronica Episcopiei Husilor - vol. VII, 2001 - pg. 336-337.

In Bobalna, a slujit ca preot timp de 5 ani. In acest rastimp neobositul parinte Vasile nu "s-a odihnit", ci a continuat activitatea sa creatoare in domeniul teologiei studiind, citind si scriind articole si studii, ce vor vedea lumina tiparului atunci sau mai tarziu. Tot in acest rastimp, si-a luat si o scurta vacanta in timpul careia a facut un adevarat turneu in Moldova vizitand Iasul cu Mitropolia si "Trei Ierarhi", Husii cu Episcopia si seminarul teologic pe care il absolvise cu ani inainte; aici, la Husi, a avut o intalnire emotionanta cu Parintele Arhimandrit Mina Dobzeu de la Catedrala Episcopala "Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, evocand amintiri (triste amintiri) de la inchisoarea Gherla unde au fost tovarasi de suferinta. Cum era firesc, s-a abatut si pe la Vutcani unde si-a vizitat rudele si prietenii facand si o rugaciune de pomenire pentru cei decedati.

In 1969, inceteaza perioada Bobalna, dupa 5 ani de preotie de o inalta tinuta morala si civica si, cu sprijinul aceluiasi Episcop Teofil de la Cluj care intervine la Arhiepiscopul Victorin de la Arhiepiscopia Romana din America, parintele Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache pleaca in S.U.A. In felul acesta, urmeaza ultima perioada - si cea mai incarcata de frumoase realizari - din cariera sa duhovniceasca, de preot slujitor, perioada americana, fie in S.U.A., fie in Canada si care se sfarseste odata cu trecerea sa la cele vesnice, in 6 ianuarie 2003.

Parintele Vasile slujeste ani de zile la Biserica "Sfantul Mihail" din orasul Southbridge, oras in care exista o puternica colonie de ortodocsi, printre care si multi romani. In 1977 este transferat la Detroit ca vicar al Sfintei Arhiepiscopii Ortodoxe Romane din America si Canada, apoi pleaca la parohia "Pogorarea Sfantului Duh” din Windsor, Ontario, Canada iar in 1984 este numit ca preot slujitor la Biserica "Sfantul Nicolae” din New York.

Pentru a-si marturisi recunostinta fata de Arhiepiscopul Victorin, cel care il promovase ca vicar, iata ce scrie dansul in cartea sa intitulata "De la Antim la Pocrov - Marturii si Marturisiri", la pag. 111-112; "Promovarea mea s-a facut de catre Arhiepiscopul Victorin care era de loc din Moldova, fost preot monah, staret la Manastirea Neamt. Cunostea 5 limbi universale (ebraica, araba, greaca, engleza si franceza), de aceea i se spunea "tanarul batran". A fost reprezentantul Patriarhiei Romane la "Locurile Sfinte". In 1956 este trimis in Statele Unite ale Americii la Seminarul teologic din South Canaan, unde a predat lectii de Dogmatica, Morala si Pastorala. Pentru inalta sa pregatire, pentru munca de profesor si editor de carti religioase in limba engleza, la 7 august 1966 a fost hirotonisit Arhiereu si la 21 august s-a savarsit intronizarea Prea Sfintitului Episcop Victorin. Sinodul de la Bucuresti ii confera titlul de Arhiepiscop, iar fosta Episcopie Misionara Ortodoxa Romana din America este ridicata la rangul de Arhiepiscopie autonoma fata de Patriarhia de la Bucuresti".

In 1980, in ziua de 8 noiembrie, de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, romanii din America au organizat un simpozion in care se comemora o suta de ani de la nasterea lui Mihail Sadoveanu. La acest simpozion, Arhimandritul Dr. Vasile Vasilache a prezentat viata si opera marelui prozator, pe care-l cunoscuse personal.

In anii urmatori, pana la sfarsirea sa din viata, parintele Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache, mereu activ si dedicat misiunii sale, va continua in mod sustinut sa dea la iveala scrieri cu caracter religios si sa realizeze fapte de binefacere, din modestul sau venit, fie ajutand oameni in nevoie, fie institutii de cult sau culturale. In vara anului 1994, in urma unor ploi torentiale, cartierul Gradinari din Husi a fost grav afectat de inundatii lasand 15 gospodarii cu 60 de persoane fara acoperis deasupra capului. Parintele Vasile Vasilache vine in ajutorul sinistratilor trimitand din S.U.A. cinci colete mari cu imbracaminte, lenjerie si incaltaminte pentru copiii, femeile si batranii sinistratilor. Ajutorul respectiv urma sa fie distribuit sinistratilor de catre Arhimandritul Mina Dobzeu de la Catedrala "Sf. Petru si Pavel” din Husi, ajutat de sotii Maria si Petru Bahrim. Iata un fragment din scrisoarea parintelui Vasile privind distribuirea acelor ajutoare, scrisoare adresata Arhimandritului Mina Dobzeu, o veche cunostinta a semnatarului acelei scrisori: ,,Rugamintea noastra catre Cuviosia Voastra, ca pe unul ce va cunoastem e sa luati osteneala de a le imparti celor ce sunt pagubiti. Va trimitem aceste daruri cu toata dragostea crestineasca si romaneasca, ca unul ce am fost elevul Seminarului din Husi. Primiti, va rog, ale noastre fratesti multumiri". Cu importante sume de bani ajuta parintele Vasile si la consolidarea si pictarea Bisericii "Sf. Gheorghe” din Vutcani, ctitorie a tatalui sau, preotul Gheorghe Vasilache.

 

O alta fapta deosebita, de data asta pe plan cultural, pe care nu o pot trece sub tacere, este daruirea catre Academia Romana a lucrarii sale de exceptie, traducerea in limba romana a Sfintei Scripturi, despre care iata ce marturiseste el insusi: "Traducerea Sfintei Scripturi am inceput-o cand eram la Manastirea Antim din Bucuresti, am continuat-o apoi in munti, la Schitul Pocrov, iar cand m-au scos din manastire, din calugarie si din preotie, am tradus-o in Casa parinteasca, la Vutcani, Falciu, apoi, dupa anii de inchisoare, la Bobalna, in Transilvania, la toata aceasta truda injugand ziua si noaptea, intre anii 1944 si 1969. Cand ne-au arestat – pe mine si pe fratele meu, Arhimandritul Haralambie, multe volume de manuscrise ale lui si ale mele, le-a ars Securitatea iar biblioteca toata a fost distrusa si risipita. Sfanta Scriptura in manuscris, ocrotita de mana nevazuta a lui Dumnezeu, nu au luat-o. Cand am avut chemarea sa plec in America, nu am putut sa iau cu mine aceasta noua traducere a Bibliei, ci ea a ramas tainuita la un bun prieten in Bucuresti. Dupa 21 de ani, avand si eu slobozenie de a vizita Romania, am avut placuta bucurie sa o revad intre 3 si 23 septembrie 1990. Prima grija a fost aceea de a lua cele 10 pachete, cu 35 de registre mari, ale traducerii Bibliei, in manuscris, si a le face danie Academiei Romane". Iata, in continuare, si adresa Academiei Romane prin care se confirma si se multumeste pentru pretioasa "danie": "Parinte Arhimandrit, Biblioteca Academiei Romane va multumeste calduros pentru gestul nobil al Domniei Voastre... Suntem fericiti sa adaugam bogatei noastre colectii si materialele ce reprezinta rodul muncii de o viata al Domniei Voastre. Exprimandu-ne intreaga consideratie si pretuire pentru gestul Dumneavoastra, va rugam sa primiti cele mai alese sentimente de stima si recunostinta".

In perioada celor 34 de ani petrecuti in America, parintele Arhimandrit Mitrofor Vasile Vasilache a facut mai multe vizite in Romania si, de fiecare data, si-a vizitat satul copilariei, Vutcani, orasul studiilor seminariale, Husi, orasul primelor impliniri profesionale, Iasi si orasul marilor impliniri, Bucurestiul. Trairile sufletesti profunde determinate de aceste reintalniri le marturiseste parintele Vasile in scrisorile pe care le adreseaza catre ai sai. Spre edificare si spre bucuria cititorilor acestei carti, reproduc mai jos cateva fragmente din aceste scrisori. ,,Scumpii mei, primiti salutari din America unde ma aflu de la 29 aprilie, in Southbridge - oras ce se afla pe o culme de munte ca la Predeal. Aici sunt slujitor la o comunitate de romani macedoneni…". Alt fragment: ,,In 1990, am facut o vizita in ,,tara"; in Bucuresti, am fost la Catedrala Sfintei Patriarhii, am depus o metanie la moastele Sfantului Dimitrie cel Nou a carui Viata si Acatist le-am tiparit si am tinut in aceasta mareata Catedrala cea de a 401-a predica. La fel si la Manastirea Antim, unde am fost staret intre anii 1944 si 1948.

M-am dus cu ochii inlacrimati la locul de veci al scumpului nostru frate, Arhimandritul Mitrofor Haralambie.
Pe el nu-l vazusem din 1959, cand ne-au dus la inchisoarea Gherla, unde el a murit in chinuri groaznice, dar bunii crestini, dupa sapte ani, l-au adus si l-au inmormantat la Manastirea Cernica, unde el fusese staret... In Catedrala Patriarhiei, am facut parastas de pomenire la mormantul Patriarhului Nicodim. La Vutcani, am facut pomenire la mormantul parintilor, protoiereul Gheorghe si presvitera Aglaia, care sunt ctitorii Bisericii "Sf. Gheorghe”. La Iasi, am citit rugaciuni de pomenire la mormintele Mitropolitilor Veniamin Costachi si Iosif Naniescu, ale caror vieti le-am scris si tiparit... Am fost si la Bobalna, unde bobalnenii m-au asteptat cu drag in fata bisericii, cu buchete de flori, cu lacrimi de bucurie; am slujit Sfanta Liturghie cu multa bucurie si am multumit Parintelui Ceresc ca ne-a scapat tara de robia grea a comunismului care ne-a adus atata jaf, atatea suferinte si lipsuri, atata ura si atata jale!"... La Husi, husenii nu vor uita niciodata ajutorul trimis de parintele Arhimandrit Mitrofor Vasile Vasilache in vara 1994. In anul 1995, Comitetul de organizare a festivitatilor prilejuite de comemorarea a 500 de ani de existenta a Bisericii ,,Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, ctitorie a Sf. Stefan cel Mare, precum si de implinirea a 400 de ani de la infiintarea Episcopiei Husilor, acest comitet face invitatie de participare si Cuviosului Parinte Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache, dar acesta, cu profund regret, raspunde ca nu va putea participa, precizand si cauza pentru care va fi absent. Iata, mai jos un fragment din scrisoarea de raspuns a parintelui Vasile. ,,De aceasta comemorare pe care o faceti se bucura si bunul Dumnezeu din Ceruri, se bucura ctitorii voievodali, se bucura poporul roman din trecut si din prezent. Bucurati-va si voi, husenilor ca de acum s-a dat la o parte piatra pe care dusmanii o pusesera peste fantana cu ,,Apa cea Vie" cu care sa va adapati in necazurile si bucuriile vietii. Personal regret ca nu voi putea fi cu voi la aceste serbari comemorative, pentru ca, in acelasi timp, va trebui sa particip la Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada, care anul acesta va fi la Montreal, in Canada. Din New York, aceasta mareata capitala a lumii, al vostru conjudetean si husean prin anii de scoala de la Seminar, va trimit cele mai bune urari, sa fiti ce ati fost si mai mult decat atat. Cu frateasca dragoste. La multi ani".

In 1996, in lunile septembrie si octombrie, la invitatia Patriarhului Teoctist, parintele Vasile Vasilache face o noua vizita in tara si participa la resfintirea Paraclisului si a unor lucrari din incinta Manastirii Antim, precum si la sfintirea reziditei Biserici "Sf. Spiridon Vechi", biserica ce fusese rasa de pe fata pamantului de oranduirea diavoleasca a comunismului ceausist.

Cu acest prilej parintele Vasile primeste din partea Sfantului Sinod rangul monahal de "Arhimandrit Mitrofor cu Carja si Mantie". Pentru rezidirea Bisericii "Sf. Spiridon Vechi”, parintele Vasile impreuna cu profesorul universitar Constantin Virgil Negoita din S.U.A. luasera din timp initiativa de a colecta banii si, reusind sa stranga de la enoriasii Bisericii ortodoxe "Sf. Nicolae” din New York, al carui paroh era chiar parintele Vasile, suma de 21.168 dolari, au daruit aceasta suma Patriarhiei. La aceasta colecta, contributia personala a parintelui Vasile a fost de 12.000 de dolari.

Nu cu mult timp inainte de a pleca intru cele vesnice, parintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache a tiparit ultima sa creatie intitulata "Anul 2000 si Noul Mileniu", carte publicata in colectia teologica "Cuvantul Vietii-The World of Life", care apare in limba engleza si in limba romana. Pe prima pagina este pusa fotografia parintelui Arhimandrit Mitrofor imbracat cu Mitra, Mantie si Carja, intre usile imparatesti de la altarul Bisericii "Sf. Nicolae" din New York.

Parintele Vasile a trecut la Domnul in ziua de Boboteaza 2003 si trupul neinsufletit a fost depus la Biserica "Sf. Nicolae" unde Sfintia Sa a slujit, ca paroh, cu evlavie si devotament timp de 19 ani. In ziua de 9 ianuarie 2003 a fost inmormantat la Cimitirul "Saint Michael’s” din 7202 Astoria Blvd., New York.

In incheierea randurilor omagiale, exprimate mai sus, reproduc cateva fragmente din necrologul rostit cu prilejul inmormantarii parintelui Vasile, de catre preotul profesor Theodor Damian din Statele Unite: ,,Parintele Vasile a fost mai marele nostru al tuturor; nu numai ca varsta, dar mai ales ca model de viata si credinta, de slujire a lui Dumnezeu si a oamenilor... Parintele Vasile si-a dedicat intreaga viata slujirii lui Dumnezeu, a Bisericii si a neamului sau... si-a luat doctoratul in teologie si s-a impus cu autoritate in publicistica teologica a vremii... Parintele vicar Vasile Vasilache a scris nu numai teologie, dar si alte carti care l-au facut cunoscut atat in tara cat si in strainatate... Parintele Vicar va lasa in urma profilul unui om integru ce ramane ca o candela luminand cerul sufletului nostru". Necrologul, din care am reprodus cele cateva fragmente, a aparut in extenso in publicatia ,,Romanian Journal" din New-York, in data de 15 ianuarie 2003.

Personalitatea parintelui Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache, cel de-al treilea fiu al sotilor Aglaia si preot Gheorghe Vasilache, va ramane drept figura emblematica a acestei ilustre familii din Vutcani.

FAMILIA PREOTULUI GHEORGHE VASILACHE

Preotul Gheorghe Vasilache (tatal Parintelui Vasile Vasilache) s-a nascut la 8 iulie 1882 in satul Stioborani din fostul judet Falciu. A urmat cursurile scolii primare din satul natal, apoi a trecut la Seminarul teologic din Husi; dupa ce a terminat studiile la Seminar, s-a casatorit cu invatatoarea Aglaia Nestian, fiica preotului Gheorghe Nestian. In familia sa, Aglaia, devenita mai tarziu preoteasa, primise o aleasa educatie, pe baza careia a devenit nu numai o foarte buna mama si gospodina, ci si o harnica invatatoare. O gasim prezenta in toate activitatile de interes obstesc, iar in cadrul familiei a adus pe lume sapte copii, sase baieti si o fata, pe care i-a crescut si educat, impreuna cu sotul ei, in spiritul credintei stramosesti, in dragostea de neam si tara.

Cei sapte copii, in ordinea venirii lor pe lume, sunt urmatorii: Constantin (Costica), Mihai, Vasile, Haralambie, Zenovia, Gheorghe (Ghita), Eugen. Preotul Gheorghe Vasilache, dupa ce a fost hirotonisit, a slujit ceva vreme in satul Idrici, sat in care au vazut lumina zilei primii sai 3 copii, Costica, Mihai si Vasile. Dupa ce s-a mutat cu serviciul in Vutcani, au urmat ceilalti copii, despre care, in randurile ce urmeaza, oferim cateva informatii biografice.

Constantin, cel dintai nascut, dupa ce incheie cursurile scolii primare, urmeaza cursurile Scolii Normale din Barlad si, dupa absolvire, devine invatator. Se casatoreste cu colega sa, tot vutcaneanca, Maricica Turcu si au un copil pe nume Paul. In preajma celui de-al doilea razboi mondial este mereu concentrat, iar dupa izbucnirea razboiului este mobilizat cu gradul de sublocotenent in rezerva si participa la luptele ce s-au dat, trecand Prutul si ajungand pana in Crimeea, unde si-a gasit sfarsitul glorios.

 

Mihai, cel de-al doilea copil al familiei preotului Gheorghe Vasilache, a avut o biografie mai bogata in evenimente si, cu toate ca a participat si la cel de-al doilea razboi mondial, tot cu gradul de ofiter rezervist, a avut norocul sa supravietuiasca si sa aiba o activitate profesionala si sociala destul de bogata. Astfel, dupa ce termina cursurile scolii primare, merge la Vaslui, unde urmeaza cursurile renumitului liceu "M. Kogalniceanu" din acel oras, dupa care face studii universitare la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii iesene, obtinand diploma de licentiat in Drept cu calificativ superior. A profesat o vreme avocatura, apoi a fost secretarul Primariei din Husi dupa care a plecat la Bucuresti, unde a mai facut si studii de matematica intrand in Politie cu grad de comisar, pentru scurta vreme, ceea ce mai tarziu ii va aduce grave necazuri, inclusiv puscaria (inchis 6 ani si eliberat cu mentiunea "fara vina”). A fost casatorit cu Iustina, fiica preotului Harnagea tot din Vutcani, invatatoare care fusese maritata cu invatatorul Gh. Popescu. Este inmormantat in cimitirul din Vutcani.

Cel de-al treilea copil al familiei preotului Gheorghe Vasilache este Vasile. Precum in povestile noastre populare unde cel de-al treilea fiu este si cel mai nazdravan, viitorul Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache devine, in raport cu fratii sai, cel mai reusit: un intelectual teolog de inalta clasa, un adevarat carturar, un Om (cu O mare) superior, o personalitate remarcabila in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane. Numele sau a devenit cunoscut in randul teologilor ortodocsi, prin diverse articole si studii de specialitate, aparute atat in publicatii cu caracter religios cat si in publicatii mirene.

Pentru ca cititorii sa-si dea seama de dimensiunile intelectuale si spirituale ale parintelui Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache (a carui biografie a fost prezentata in prima parte a acestui documentar – nota redactiei), redau mai jos o lista a lucrarilor publicate de el in Romania si in S.U.A.:

In Romania
1. LAUDA MOLDOVEI, SFANTA PARASCHEVA
2. PREDICA IN EVUL MEDIU. Teza de Doctorat
3. DUMNEZEU ESTE LUMINA (Predici)
4. IOSIF NANIESCU, STRALUCIT MITROPOLIT AL MOLDOVEI
5. BIBLIA IN ORTODOXIE
6. BUCIUM AL DUMNEZEIESCULUI GRAI (Predici in colaborare)
7. UN BINEFACATOR, ILARION RADU
8. SFANTUL DIMITRIE CEL NOU BASARABOV
9. MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI
10. PE CAILE DOMNULUI, Predici la RADIO
11. PACEA CREȘTINA
12. DUMINICILE PRIMAVERII, Predici la RADIO
13. PARACLISUL, ACATISTUL ȘI VIATA SFANTULUI DIMITRIE CEL NOU BASARABOV (in colaborare)
14. CERURILE GRAIESC, Predici la RADIO
15. PENTRU CE SUNTEM ORTODOCSI, Editia 1
16. VASIAN DE LA POCROV
17. DOCTORIE SUFLETEASCA PENTRU TOATE DURERILE
18. DE VEZI CA CEL RAU INFLORESTE
19. DE NU TI S-AU IMPLINIT CELE DORITE
20. DE SUFERI VRAJMASIA CUIVA
21. DE INDURI O USOARA SAU GREA PAGUBA
22. DE TE IMBOLNAVESTI
23. DE-TI MOARE CINEVA SCUMP TIE
24. DE IMBATRANESTI
25. MAICA DOMNULUI
26. PROOROCI
27. APOSTOLI
28. EVANGHELISTI
29. SFINTII TREI IERARHI SI SFANTUL NECULAI
30. MARTIRI
31. MUCENITE
32. MARI DUHOVNICI
33. SFINTI FILOSOFI
34. SFINTI IMPARATI
35. SFANTA PARASCHIVA SI SFANTA FILOFTEIA
36. SFANTUL DIMITRIE SI NICODEM CEL SFINTIT
37. MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI –Conferinta tinuta la Ateneul Roman
38. PRIETENII LUI DUMNEZEU, Predici la RADIO

In Statele Unite ale Americii
1. DE LA ANTIM LA POCROV. MARTURII SI MARTURISIRI
2. PENTRU CE SUNTEM ORTODOCSI, Editia 2
INTREITA IUBIRE DE DUMNEZEU, DE BISERICA SI NEAM
BOBALNA SI BOBALNENII
SUB ACOPERAMANTUL VESNICIEI
REINVIERI SPIRITUALE
ANUL 2000 SI NOUL MILENIU
JESUS CHRIST THROUGH THE AGES
WE BELONG TO CHRIST
10. ANOTHER WORLD, MEMORIES FROM COMMUNIST PRISONS
11. SUPREMACY OF GOD

(Nota redactiei: Pe langa aceste carti, se cuvine sa reamintim ca Parintele Vasile Vasilache a lucrat timp de 20 de ani la O NOUA TRADUCERE A BIBLIEI IN LIMBA ROMANA, dupa texte originale. Manuscrisul cu 35 de registre l-a donat Academiei Romane in anul 1990. “Ce se va intampla cu aceasta traducere a noastra a Sfintei Scripturi, nu e in puterea noastra de a gandi, ea ramanand in mana Atotputernicului Dumnezeu, care toate cate le voieste le face in cer si pe pamant. E cartea Lui, e gloria Lui pentru mantuirea noastra, eu am fost doar un smerit traducator al ei in limba romana.”, spunea Parintele Vasile Vasilache.)

Cel de-al patrulea copil al preotului Gheorghe Vasilache este Haralambie, despre care s-a pomenit de cateva ori in biografia de mai sus a lui Vasile. Haralambie s-a nascut in Vutcani in 1911. A facut scoala primara in satul natal, a urmat cursurile Seminarului teologic din Husi, ca si fratele sau Vasile. Dupa absolvirea Seminarului, a urmat cursurile Facultatii de Teologie absolvindu-le in 1935. Dovedind ca are darul vorbirii atat in Seminar cat si in Facultate, cu ajutorul Mitropolitului Nicodim, este incadrat ca predicator la Episcopia Husilor pentru o scurta perioada de timp, dupa care este transferat, tot ca predicator, la Mitropolia Moldovei din Iasi unde se afla si fratele sau Vasile care devenise director al Mitropoliei.

I.P.S.S. Nicodim ajunge in 1939 Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si, mutandu-se la Bucuresti, ii ia cu el pe ambii frati, pe Vasile si pe Haralambie. Reamintim ca primul devine secretarul Patriarhiei si apoi staret la Manastirea Antim, iar Haralambie staret la Manastirea Cernica. Urmand propria vocatie cat si exemplul fratelui sau Vasile, isi ia si el doctoratul in Teologie, urcand treptele ierarhiei calugaresti si devenind Arhimandrit Mitrofor. In timpul regimului comunist, pe care eu l-am denumit ,,domnia prostilor si era ticalosilor", parintele Arhimandrit Mitrofor Haralambie Vasilache, a fost surghiunit si el, apoi a fost arestat. In 1984, parintele Vasile Vasilache a scris in S.U.A. una din cartile sale de amintiri intitulata "De la Antim la Pocrov -marturii si marturisiri” pe care o dedica fratelui sau, Arhimandritul Mitrofor Haralambie, inmormantat la Manastirea Cernica, unde fusese staret. In dedicatia respectiva iata ce scrie autorul: "a fost predicator si conferentiar de seama in Eparhia Husului; preot si predicator la radio in Catedrala Mitropoliei Iasului; predicator si conferentiar la Manastirea Antim din Bucuresti; staret al Manastirilor Cernica si Neamtu; exarh al Manastirilor din Arhiepiscopia Bucurestilor; autorul cartii "ALTARUL SPIRITUALITATII ROMANESTI"; colaborator la revistele Patriarhiei; autor a zeci de manuscrise teologice, de o mare valoare; frate scump, alaturi de noi, in mari suferinte si lipsuri, in alungarile dintr-o manastire in alta; stralucit si mare duhovnic in Sihastria Pocrovului; impreuna cu noi scos din Manastire si din Preotie; condamnat la inchisoare intru nevinovatie; trecut la cele eterne, ca un martir, la 51 de ani, in anul 1962, in urma unei operatii facute in inchisoarea din Gherla, de un doctor in stare de ebrietate". Nicolae Steinhard, evreul botezat crestineste in aceeasi puscarie, aminteste in cartea sa ,,Jurnalul fericirii" si despre suferintele si moartea martirica a parintelui Haralambie in inchisoarea de la Gherla. (Nota redactiei: Parintele Haralambie Vasilache este acum inmormantat la Manastirea Cernica, in cavoul familiei Panaitescu din Bucuresti, fiind adus de la Gherla, dupa sapte ani de la trecerea sa la Domnul).

Al cincilea copil al preotului Gheorghe Vasilache a fost Zenovia, care a vazut lumina zilei in 1912. A facut scoala primara tot in Vutcani, dupa care a urmat cursurile Liceului de fete ,,Iorgu Radu" din Barlad. S-a casatorit cu preotul-profesor Lascar Mihailescu care era si el fiu de preot, anume preotul Mihailescu din Deleni.

Si ea si sotul ei au indurat tot felul de persecutii si umilinte in timpul comunismului. In cele din urma, dupa ce au peregrinat si prin nordul Transilvaniei, au poposit in Dobrogea, la Macin, unde si-au gasit apusul vietii, atat ea cat si sotul ei. Au lasat in urma lor doi copii, ambii baieti, pe Liviu care a devenit economist si pe Laurentiu, medic veterinar, trecuti si ei intre timp la cele vesnice.

Al saselea copil al preotului Gheorghe Vasilache a fost Gheorghe, Ghita, cum ii spuneam noi, colegii lui de scoala primara si de gimnaziu. Acesta s-a nascut in 1914. Mi-a fost coleg de clasa, in cursul primar, fiind printre primii 3 premianti. A urmat cursul liceal la Liceul National din Iasi, unde s-a remarcat drept un elev stralucit si a obtinut chiar si o bursa oferita de guvernatorul Bancii Nationale. A urmat apoi cursurile Facultatii de Drept din Iasi fiind licentiat in stiinte juridice si economie politica. La 23 de ani a fost numit in magistratura, functionand ceva vreme la Judecatoria Negru Voda din judetul Constanta. Prin tinuta sa demna, fara vicii, un jurist de clasa superioara, avea o buna reputatie atat in lumea magistratilor, cat si in societate. Pe vremea studentiei noastre, intre anii 1932-1936, atat eu cat si el, impreuna cu Jan Bostan, un alt vutcanean, am participat la un fel de proces literar care s-a desfasurat chiar in localul Judecatoriei. Subiectul dezbaterii era intitulat astfel: "In viitorii 5 ani, va fi sau nu alt razboi?". La bara "nu va fi” au pledat Ghita Vasilache si Jan Bostan ambii studenti la Drept. La bara "va fi", am pledat eu, student la Litere si Filozofie. Prezida dezbaterile insusi judecatorul de atunci. Subiectul dezbaterii era incitant. Era in vara anului 1935. Noi insine agitasem opinia publica vutcaneana ca sa participe cat mai multi. Convenisem cu judecatorul ca sa dea cuvantul mai intai celor care pledau pentru "nu va fi razboi”. Trebuie sa amintesc ca in acei ani, presa facea o sustinuta propaganda pacifista, de condamnare a razboiului. Ranile pricinuite de cel dintai razboi mondial nu erau inca deplin vindecate. In astfel de situatie, pozitia mea devenea vizibil dificila. Dupa ce mi-am argumentat si eu pledoaria, in sala s-a facut o liniste apasatoare. Judecatorul, un om cam cu 10-15 ani mai in varsta ca noi, s-a ridicat si a spus: ,,Instanta se va pronunta peste o saptamana”. Toata lumea a plecat cam ingandurata, dar totusi optimista ca nu va fi razboi. Peste 2-3 ani, au inceput concentrarile, iar in august 1939 Hitler invada Polonia si, prin aceasta incepea cel de-al doilea razboi mondial. Nu spre bucuria mea, ci spre durerea mea si a tuturor romanilor, constatam ca eu castigasem procesul. Atat eu, cat si ,,adversarii" mei din .,procesul" respectiv am fost mobilizati si trimisi pe front. (poza Gh.Ghita si Constantin) Ghita Vasilache va cadea eroic lovit de o schija de obuz in august 1941 in localitatea Molochis din Transnistria ( in timp ce fratele sau Constantin va cadea eroic in Crimeea), iar Jan Bostan va lupta pina in Crimeea unde va fi grav ranit, dar va supravietui si traieste si azi in Medias, jud. Sibiu, avand gradul de locotenent-colonel in rezeva. Eu, dupa cum puteti constata, am supravietuit razboiului, desi am luptat pe frontul de Rasarit, obtinand medalia "Barbatie si credinta”.

In sfarsit al saptelea copil al preotului Gheorghe Vasilache a fost Eugen. Mezinul Eugen, cunoscut de consatenii sai mai varstnici sub numele de Gica-a-popei, s-a nascut la 16 ianuarie 1921, in Vutcani. A absolvit si el, precum alti frati ai sai, cursurile Scolii primare Nr. 1 si clasele gimnaziale tot in Vutcani. A urmat cursurile Liceului agricol din Husi. Fiind cel mai mic copil al familiei si fiindca familia parintilor sai daduse deja un greu tribut de jertfa patriotica, (prin caderea pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial a doi dintre fratii sai, ofiterii in rezerva Costica Vasilache si Gheorghe (Ghita) Vasilache), Eugen va ramane in tara mobilizat pe loc la un regiment din Iasi. S-a casatorit cu o consateanca, Bojian Paraschiva, cu care a adus pe lume 3 copii, o fata Aglaia, in prezent pensionara, si 2 baieti, Laurentiu si Valeriu amandoi cu studii superioare, unul inginer textilist - primul - si celalalt inginer mecanic.

Ajunsi aici, e momentul sa tragem concluzii. Iata-le: Familia preotului Gheorghe Vasilache, luata in intregul ei, este o familie emblematica pentru satul nostru, Vutcani: toti, absolut toti componentii acestei familii, ale caror scurte biografii au fost evocate mai sus, sunt exemple de moralitate, de modestie, de cinste, de daruire, de dragoste pentru aproapele, de patriotism luminat, de sacrificiu pentru o credinta, credinta crestina; doi din ei - Costica si Gheorghe (Ghita) cazuti pe front pentru apararea patriei; alti doi - Vasile si Haralambie - au slujit pana la sacrificiul de sine credinta strabuna - crestinismul - Haralambie platind cu viata credinta crestina pe care a slujit-o in mod exemplar; ceilalti doi - Zenovia si Eugen - ramasi in batatura parinteasca, Eugen pina la ultima zi din viata, Zenovia - cea mai mare parte a vietii - au ramas in amintirea consatenilor drept pilda de cinste si de demnitate, asa cum i-au invatat, din frageda copilarie, parintii lor. Stimate cititor vutcanean, fie ca traiesti in Vutcani, fie ca vietuiesti pe meleaguri indepartate, cand vii acasa, la casa copilariei, nu uita sa te abati pe la Biserica "Sf. Gheorghe”, ctitorie a acestei familii in proportie de 90%, si aprinde o lumanare sau arunca o floare pe mormantul preotului Gheorghe Vasilache si al preotesei Aglaia.

(Fragmente din cartea "GANDURI DESPRE VUTCANI SI VUTCANENI” scrisa de Profesor Ioan N. Manolache)