Sfanta Scriptura - Biblia - este o adunare de carti in care istoria este interpretata in chip duhovnicesc. Fiind scrise sub insuflarea Duhului Sfant, cartile cuprinse in Biblie spun adevarul despre istoria mantuirii noastre, de la crearea lumii si pana la sfarsitul acesteia. In centrul lor, cartile Scripturii cuprind invatatura dumnezeiasca a Fiului lui Dumnezeu intrupat, ca pe un sfesnic luminator care ne descopera noua toate. "Oamenii nu pot pune mai multe intrebari decat cate raspunsuri sunt in Biblie. Daca nu reusesti sa afli in Biblie raspuns la vreuna din intrebarile tale, inseamna fie ca ai pus o intrebare fara de inteles, fie ca nu ai stiut cum sa citesti Biblia si nu ai ispravit a citi raspunsul intr-insa" (Sfantul Iustin Popovici).

Cunoasterea si infaptuirea invataturilor dumnezeiesti din Sfanta Scriptura ne pot scapa din robia duhurilor necurate. Ca nu cumva sa cunoastem tainele vietii si ale mortii, precum si rosturile lucrurilor din aceasta lume, diavolul vrea ca noi sa nu citim din Sfanta Scriptura, iar, daca citim, vrea ca noi sa intelegem in chip patimas ori gresit cele citite.

Citirea patimasa a Sfintei Scripturi

Citirea din Sfanta Scriptura nu este un lucru atat de usor pe cat pare, ea putand ridica mari ispite celor patimasi, fie revolta ori cartire, fie intelegere gresita ori patimasa. Cele mai multe erezii au luat nastere, nu atat din necunoasterea Sfintei Scripturi, cat din gresita ei interpretare.

In cartile Scripturii "sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16). Modul in care au fost inselati de diavol unii crestini, ajungand eretici, in urma unei gresite intelegeri a Sfintei Scripturi, trebuie sa ne smereasca si sa ne faca sa cautam in toate sfatuirea Sfintilor Parinti.

Renumitul eretic Arie, preotul pe care 318 sfinti episcopi nu au putut sa-l convinga sa renunte la ereziile sale, in cadrul Sinodului de la Niceea (325), nu era un oarecare om de rand, ci un om invatat, el cunoscand foarte bine Sfanta Scriptura. Neputand insa diavolul sa-l scoata in alt mod din Biserica, el i-a intunecat lui Arie mintea asupra citirii Sfintei Scripturi si l-a umplut de o intunecata mandrie, pe care intregul Sinod al episcopilor nu l-a putut lumina. De asemenea, multi sectanti stiu pe dinafara Biblia, insa numai textul acesteia, iar nu si Duhul ei.

Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca, atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei Sfanta Traditie a Bisericii. Pentru ca citirea Bibliei sa ne fie spre mantuire, ea trebuie savarsita in Biserica, unde Sfanta Traditie ne pazeste de toata inselarea.

"Nici o proorocie (invatatura) a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta (bunul plac) fiecaruia" (II Petru 1, 20). Sfanta Traditie, cuprinzand intrega zestre a scrierilor Sfintilor Parinti si a vietii liturgice bisericesti, este calea cea mai sigura spre o dreapta intelegere a Sfintei Scripturi. Puterea de intelegere a Sfintei Scripturi se da numai celor ce duc o viata duhovniceasca. Astfel, citirea cu intelegere a Scripturii se face numai in Duhul Sfant, in chip smerit, cu rugaciune si cu ascultare de Sfintii Parinti.

Pe cel care neaga valoarea Sfintei Traditii in intelegerea Sfintei Scripturi, crezand ca simpla citire a acesteia este suficienta in acest sens, Sfantul Ignatie Briancianinov il indeamna, zicandu-i: "Sa nu socoti ca iti e de ajuns numai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta este un gand trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfintii Parinti, ca pe un fiu iubit, care a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor."

Sfanta Scriptura se citeste cu viata curata

Mandria si smerenia sunt deosebit de importante in citirea Sfintei Scripturi. Pe cat ne poate ajuta smerenia sa intelegem tainele Scripturii, pe atat ne poate impiedica mandria, intunecandu-ne mintea si impietrindu-ne inima. "Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni" (Romani 1, 22). Pentru aceasta, sa nu ne incredem in puterea mintii noastre, caci de alta putere avem nevoie in aceasta lucrare; harul lui Dumnezeu este acea putere care lumineaza mintea si o fereste de intelegeri gresite.

Cand mintea omului a ajuns roaba duhurilor necurate, acestea din urma au pus in ea o intelepciune lumeasca, straina si potrivnica lui Dumnezeu. Aceasta intelepciunea trupeasca s-a facut multora pricina de cadere, unii ajungand sa-L huleasca pe Dumnezeu si sa-I nege existenta, iar altii ajungand sa lupte impotriva Lui cu Biblia in mana. "Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 18-19).

Dumnezeu a ascuns tainele vietii de cei care se cred intelepti si le-a descoperit pe ele celor simpli si smeriti. Pescarii cei simpli au inteles si au propovaduit mai intai Evanghelia lui Hristos, iar nu filosofii si invatatii vremii. Pentru aceasta, Mantuitorul a multumit Tatalui, zicand: "Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor" (Luca 10, 21).

Biblia trebuie citita in duhul in care a fost scrisa. Daca vrei cu adevarat sa te folosesti de citirea ei, citeste-o pe ea cu duhul curat al smereniei si nu urmari sa capeti, prin lectura, faima de om invatat. Nu te da inapoi de a pune intrebari si asculta cu smerenie raspunsurile luminate ale Sfintilor; nu dispretui pildele Batranilor, caci nu fara rost au fost si sunt acestea pastrate de Biserica.

Citirea patimasa a Sfintei Scripturi nu poate decat sa ne impatimeasca si mai mult, fie in mandrie, fie in inselare si ratacire, fie in rautate. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, "citind Sfanta Scriptura, fara sa ne desavarsim cunostintele religioase si fara sa ne indreptam felul de viata, truda aceasta nu este numai inutila, dar chiar vatamatoare". Pentru aceea, precum ne indeamna acelasi sfant, se cade sa o citim cu multa evlavie si smerenie: "Cand luam, deci, in maini Sfanta Scriptura, sa ne incordam mintea, sa ne adunam gandurile si sa alungam din suflet orice gand lumesc. Asa sa citim Scripturile! Cu multa evlavie, cu multa luare aminte, ca sa putem fi povatuiti de Sfantul Duh la intelegerea celor ce sunt scrise si sa culegem mult folos din ele."

Mai presus de toate, in intelegerea Sfintei Scripturi, ramane deci curatia vietii si smerenia, precum si spune Sfantul Maxim Marturisitorul, intr-unul dintre raspunsurile catre Talasie, zicand: "Cunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici cu Duhul, adica numai acelora care, printr-o indelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unui chip intr-o oglinda curata si stravezie."

Teodor Danalache

• Citirea Bibliei
  Publicat in : Dogma
• Cautarea sensului duhovnicesc al Scripturii
  Publicat in : Credinta
• Evanghelia nu este o carte de impresii
  Publicat in : Religie