Cum sa-i citim pe Sfintii Parinti

In secolul prezent, interesul manifestat pentru Filocalie si Sfintii Parinti a inregistrat o crestere semnificativa. Au inceput sa fie studiati in special Parintii traitori la sfarsitul epocii patristice sau bizantine, precum Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Sinaitul sau Sfantul Grigorie Palama, iar cateva din scrierile lor au fost traduse si tiparite in engleza sau in alte limbi apusene. S-ar putea spune chiar ca in unele cercuri academice si in Seminarii ei "au ajuns la moda", facand un contrast izbitor cu secolul XIX cand, in cele mai multe Academii teologice ei nu erau deloc "la moda" (fiind la antipod fata de cele mai bune manastiri care i-au cinstit ca sfinti, traind prin scrierile lor).

Dar aceasta stare se arata ca o mare primejdie pe care trebuie sa o accentuam in lucrarea noastra. Faptul de "a fi la moda" cele mai profunde scrieri duhovnicesti nu este nicidecum un lucru bun.

Ba chiar, este mult mai bine ca numele acestor Parinti sa ramana cu totul necunoscute decat sa intre in preocuparile unor carturari rationalisti si ale unor "convertiti nebuni", care nu se aleg din ele cu nici un folos duhovnicesc, ci doar isi sporesc nesabuita lor mandrie, inchipuindu-si ca ei "cunosc mai multe" despre Sfintii Parinti decat oricine altcineva, sau - chiar mai rau - incearca sa urmeze povatuirile duhovnicesti din acele scrieri fara o pregatire suficienta si fara o calauzire duhovniceasca. Fara indoiala ca toate acestea nu trebuie sa-l faca pe iubitorul de adevar sa abandoneze citirea Sfintilor Parinti; Doamne fereste! ci implica faptul ca noi toti - dascali, calugari sau simpli laici - trebuie sa ne apropiem de acesti Parinti cu frica de Dumnezeu, cu smerenie si cu o mare neincredere in propria noastra judecata si intelepciune. Trebuie sa ne apropiem de ei pentru a invata si trebuie sa recunoastem ca pentru aceasta avem nevoie in

primul rand de un invatator. Iar invatatorii exista cu adevarat: in vremea noastra, cand purtatorii-de-Dumnezeu Parinti au disparut, invatatorii nostri trebuie sa fie aceia care, fiind temporal mai apropiati de noi, ne-au aratat exact cum sa citim -si cum sa nu citim - scrierile ortodoxe despre viata duhovniceasca. Daca insusi Sfantul Batran Paisie Velicikovski [de la Neamt, n.tr.], alcatuitorul primei versiuni a Filocaliei slavonesti, a fost "cuprins de frica" la aflarea vestii ca asemenea carti urmau sa fie tiparite, nemaifiind nevoie sa circule sub forma de manuscris prin cele cateva manastiri, atunci, cu atat mai mult noi trebuie sa ne apropiem de ele cu frica, dar intelegand si pricina acestei frici, ca nu cumva sa vina peste noi necazurile duhovnicesti pe care el le anticipase. Sfantul Paisie, in scrisoarea sa catre Arhimandritul Teodosie de la schitul Sfantului Sofronie, scria: "Va fac cunoscut duhovniceste, Sfintiei voastre, ca prin scoaterea la tipar a cartilor Sfintilor Parinti, atat a celor elino-grecesti, cat si a celor de limba slavona, si de bucurie, si de teama sunt cuprins. De bucurie, pentru ca intru cea mai de pe urma uitare nu vor mai fi de acum date. De teama insa, mi-e frica si ma cutremur, ca nu cumva indeobste, nu numai calugarilor, ci si tuturor crestinilor pravoslavnici, ca un lucru de vanzare fiind propuse, inca si cu alte carti, sa nu le urmeze din ele nechibzuite ispite celor incepatori, fara povatuirea iscusitilor facatori ai rugaciunii mintii. Iar din pricina ispitei, sa nu urmeze cumva defaimare de la desertii de minte asupra acestui" sfant si neprihanit lucru de prea multi si mari din sfinti parinti marturisit (.) ca sa nu le urmeze nechibzuitilor ispita, iar din ispita defaimare, din defaimare inca si indoiala pentru invatatura purtatorilor-de-Dumnezeu Parintilor nostri". Practica rugaciunii lui Iisus sau a mintii, continua Sfantul Paisie, este posibila numai in conditiile ascultarii monahale. Fara indoiala ca putini sunt aceia care, in vremurile acestea de slabe nevointe ascetice, se straduiesc sa ajunga pe inaltimile rugaciunii mintii (sau macar sa cunoasca cum ar putea fi cu putinta acest lucru); dar avertismentele Sfantului Paisie si ale altor Sfinti Parinti sunt valabile si pentru o mare parte dintre crestinii ortodocsi de azi care se angajeaza in lupte duhovnicesti mai mici. Oricine citeste Filocalia sau alte scrieri ale Sfintilor Parinti, si chiar multe Vieti de Sfinti, va da peste pasaje despre rugaciunea mintii, despre vederile dumnezeiesti, despre indumnezeire sau despre alte inalte stari duhovnicesti, dar pentru crestinii ortodocsi este esential sa stie ce trebuie sa gandeasca si sa simta despre toate acestea.

Pentru aceasta, sa vedem ce spun Sfintii Parinti despre acestea si care este, in general, modul nostru de abordare a Sfintilor Parinti.

Fericitul Batran Macarie de la Optina ( 1860) a socotit necesar sa scrie o lucrare speciala si anume "Avertisment pentru cei care citesc carti duhovnicesti patristice, dornici sa practice rugaciunea lui Iisus". Aici, acest mare Parinte, a carui viata ajunge putin si in secolul nostru, ne arata foarte clar care trebuie sa fie atitudinea noastra fata de aceste stari duhovnicesti: "Sfintii si de-Dumnezeu-purtatorii Parinti au scris despre aceste mari daruri duhovnicesti pentru ca nimeni sa nu se nevoiasca fara discernamant pentru a le primi, ci pentru ca cei care nu le au, auzind despre aceste slavite daruri si descoperiri primite de catre cei vrednici de dansele, sa poata sa-si dea seama de adanca lor neputinta si micime pentru ca, chiar fara voia lor, sa fie inclinati spre smerenie, care e necesara pentru cei ce cauta mantuirea mai mult decat celelalte lucrari sau virtuti". Si iarasi, Sfantul Ioan Scararul (sec. VI) scrie: "Precum saracii, vazand vistierii imparatesti, isi cunosc si mai mult saracia lor, tot asa si sufletul, citind despre marile virtuti ale parintilor, isi face cugetul sau si mai smerit" (Treapta 26: 25). Astfel, prima noastra apropiere de aceste scrieri ale Sfintilor Parinti trebuie sa fie plina de smerenie.

Sfantul Ioan Scararul scrie in alt loc: "E un lucru bun a te minuna de ostenelile sfintilor. E un lucru pricinuitor de mantuire a ravni sa faci la fel. insa a voi sa urmezi vietuirea lor dintr-o data e un lucru nesocotit si cu neputinta" (Treapta 4: 42) Sfantul Isaac Sirul (sec. VI) invata in a doua sa Omilie (sintetizata de Batranul Macarie de la Optina, op. cit., p. 364): "Cei ce cauta in rugaciune simtiri duhovnicesti dulci, punandu-si nadejdea in ele, sau mai ales cei ce se straduiesc prematur pentru a avea vederi sau contemplatii duhovnicesti cad in inselarea vrasmasului si in adancul intunericului si al confuziei care a cuprins mintea, fiind parasiti de ajutorul lui Dumnezeu, si dati prada dracilor pentru a fi batjocoriti din cauza cautarii lor plina de mandrie, care trece peste masura si vrednicia lor". Astfel, trebuie sa ne apropiem de Sfintii Parinti cu smerita intentie de a incepe o viata duhovniceasca de la treapta cea mai de jos, nici macar sa nu ne inchipuim in starea celor ce au dobandit acele slavite stari duhovnicesti, care sunt cu desavarsire dincolo de masura noastra. Sfantul Nil de la Sora (f 1508), un mare Parinte rus al vremurilor mai apropiate, scrie in al sau Asezamant Monahal (cap. 2): "Ce sa mai zicem despre acestia care, fiind in trup muritor, au gustat din hrana cea nemuritoare si, aflandu-se inca in lumea cea degraba trecatoare, s-au invrednicit de bucuria care este pastrata in cereasca mostenire. Pe cand noi, netrebnicii, cei vinovati cu multe pacate si plini de patimi, n-ar trebui nici macar sa auzim de astfel de cuvinte. insa, nadajduind in harul lui Dumnezeu, am indraznit a zice, in parte, din cuvintele acelor purtatori de Duh; ca macar putin sa ne dam seama in ce ticalosie ne aflam si catre ce nebunie suntem impinsi.".

Pentru a intari smerita noastra intentie in citirea Sfintilor Parinti, trebuie sa incepem cu cartile patristice elementare, care ne invata "cele cuvenite incepatorilor", "ABC-urile". Un ucenic din Gaza secolului VI, care era intr-un duh foarte asemanator incepatorului ortodox de azi, a scris odata unui batran vazator cu duhul, Sfantul Varsanufie: "Am carti de dogmatica si cand le citesc simt ca mintea mea se ridica din gandurile patimase la contemplarea dogmelor". La acestea, Sfantul Batran raspunse: "N-as vrea sa-ti ocupi mintea cu astfel de carti, pentru ca ele ridica mintea pe inaltimi; ci este mai bine sa cercetezi cuvintele Batranilor care si-au smerit cugetul prin cele de jos. Am spus acestea nu pentru a micsora [importanta] cartilor dogmatice, ci numai pentru a te sfatui spunandu-ti ca hrana e diferita" (intrebari si raspunsuri, nr. 544). Un scop esential al acestui studiu de patrologie va fi chiar acela de a indica care carti patristice sunt mai potrivite pentru incepatori si care trebuie lasate pentru mai tarziu.

Si iarasi, diferite carti patristice despre viata duhovniceasca sunt potrivite pentru crestinii ortodocsi in functie de starea in care se afla: unele sunt aplicabile in mod deosebit pustnicilor, neaplicandu-se in mod direct monahilor care traiesc o viata comuna; altele, care se aplica monahilor, in general nu vor folosi prea mult laicilor; si indiferent de stare, hrana duhovniceasca potrivita pentru cei cu ceva experienta poate fi in intregime de neasimilat pentru incepatori. De indata ce cineva a dobandit un oarecare echilibru in viata duhovniceasca printr-o practicare efectiva a poruncilor dumnezeiesti in cadrul randuielilor din Biserica Ortodoxa, printr-o lectura rodnica a scrierilor mai accesibile ale Sfintilor Parinti, si prin calauzirea duhovniceasca a parintilor in viata - abia dupa aceea poate dobandi mult folos duhovnicesc din toate scrierile Sfintilor Parinti, prin aplicarea lor la propria conditie de viata. Despre toate acestea! Episcopul Ignatie Briancianinov scrie urmatoarele: "S-a observat ca incepatorii nu pot aplica cartile la; conditia proprie, dar sunt intotdeauna atrasi de tendintele cartii. Daca o carte indeamna la tacere si arata nenumaratele foloase duhovnicesti pe care incepatorul le poate dobandi intr-o liniste profunda, acesta incepe sa-si doreasca din tot sufletul sa plece in singuratate, catre un pustiu nelocuit. Daca o carte vorbeste despre ascultarea neconditionata sub calauzirea unui purtator-de-Duh Parinte, in mod cert, incepatorul va incepe sa doreasca o viata plina de lipsuri si de ascultare desavarsita fata de un Batran. Pentru vremea noastra, Dumnezeu nu ne-a dat nici unul dintre aceste moduri de viata. Dar cartile Sfintilor Parinti care descriu aceste stari pot influenta atat de mult un incepator incat, asa neexperimentat si nestiutor cum este, poate cu usurinta sa se hotarasca sa paraseasca locul unde traieste si unde are toate conditiile pentru a lucra la mantuirea sa, si sa sporeasca duhovniceste prin punerea in practica a poruncilor evanghelice, pentru un vis imposibil al vietii perfecte inchipuita foarte viu si ispititor in imaginatia sa". De aceea, conchide el: "Nu va incredeti in cugetele, parerile, visele, inclinatiile sau impulsurile voastre, chiar daca acestea va ofera sau va pun in fata intr-o forma atragatoare cea mai sfanta viata monahala" (The Arena, cap. 10). Ceea ce afirma aici Episcopul Ignatie despre calugari se refera si la mireni, cu ingaduinta fata de diferitele conditii ale acestei vieti. La sfarsitul acestei Introduceri voi face precizari legate de lectura duhovniceasca pentru mireni.

Sfantul Varsanufie arata intr-un alt raspuns (nr. 62) inca ceva foarte important pentru noi, cei care ii abordam pe Sfintii Parinti mult prea academic: "Cel ce se ingrijeste de mantuirea lui nu trebuie deloc sa intrebe [Batranii, adica cartile patristice] doar pentru dobandirea cunostintei, pentru ca, dupa cum spune Apostolul, cunostinta ingamfa (ICor. 8, 1); este mult mai potrivit sa intrebi despre patimi si despre cum trebuie sa ne traim viata, adica cum sa te mantui; pentru ca aceasta este necesar, si duce spre mantuire". Astfel, nu se cuvine ca cineva sa-i citeasca pe Sfintii Parinti dintr-o simpla curiozitate sau ca un exercitiu academic, fara hotararea ferma de a pune in practica invataturile lor, conform cu propriul nivel duhovnicesc. "Teologii" moderni, academici, au demonstrat cu prisosinta ca este posibil sa ai multe cunostinte abstracte despre Sfintii Parinti fara a avea vreo cunostinta duhovniceasca. Sfantul Macarie cel Mare spune despre unii ca acestia (Omilia 17: 9) ca: "Dupa cum cineva, imbracat fiind saracacios, se viseaza bogat, dar sculandu-se din somn, iarasi se vede sarac si gol, la fel sunt unii dintre cei ce vestesc cuvantul duhovnicesc; ei par ca vorbesc in cunostinta de cauza (desi nu-i asa). Fara sa fi gustat din obiectul cuvintelor lor, raman cu mintea la o oarecare inchipuire".

O proba care ne va arata daca citirea Sfintilor Parinti este academica sau lucratoare [existentiala -n.tr.] este propusa de Sfantul Varsanufie in raspunsul sau catre un incepator care descoperise ca atunci cand vorbea despre Sfintii Parinti devenea mandru si trufas (Raspunsul nr. 697): "Cand discuti despre viata Sfintilor Parinti si despre Raspunsurile lor, trebuie sa te osandesti, spunandu-ti: Vai mie! Cum pot vorbi despre virtutile Parintilor, de vreme ce eu nu am dobandit nimic din acestea si nu am sporit deloc? Si traiesc, invatandu-i pe altii pentru folosul lor; cum sa nu se implineasca intru mine I cuvantul Apostolului: tu, cel care-l inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? (Rom. 2, 21). Astfel, atitudinea noastra fata de invatatura Sfintilor Parinti trebuie sa fie una de osandire de sine.

in incheiere, trebuie sa avem in vedere faptul ca adevaratul scop al citirii Sfintilor Parinti nu este acela de a ne da un fel de "desfatare spirituala" sau sa ne indreptateasca in vreun fel, sau sa ne confere o cunoastere superioara, sau sa ne transpuna intr-o stare "contemplativa", ci doar pentru a ne ajuta pe calea practicarii virtutilor. Multi dintre Sfintii Parinti au discutat despre deosebirea dintre viata "practica" si viata "contemplativa" (sau, mai potrivit, "noetica"), si aici trebuie sa subliniem faptul ca aceasta nu se refera, cum ar putea cugeta unii, la vreo deosebire artificiala dintre cei care duc o viata "obisnuita" intr-o "Ortodoxie exterioara" a "faptelor bune", si acea viata "launtrica" care este cultivata numai de monahi sau de vreo elita intelectuala; nicidecum, ci exista doar o singura viata duhovniceasca ortodoxa, care este traita de fiecare luptator ortodox, fie monah sau mirean, fie incepator sau avansat; "actiunea" (praxis in greceste) sau "practica" este calea, iar "contemplatia" sau "indumnezeirea" este scopul. Aproape toate scrierile patristice se refera mai ales la viata activa, si nu la viata contemplativa; cand se face pomenire de cea de-a doua, este pentru a ne reaminti de scopul eforturilor si luptelor noastre, care viata contemplativa este experiata profund numai de catre o mica parte dintre marii Sfinti, dar in deplinatatea ei va fi cunoscuta numai in veacul ce va sa vina. Chiar cele mai mistice scrieri ale Filocaliei, asa cum scria Episcopul Teofan Zavoratul in prefata ultimului volum al Filocaliei rusesti, "au avut in vedere aproape exclusiv viata practica, si nu pe cea noetica".

Fara indoiala ca, chiar cu aceasta Introducere, crestinii ortodocsi care traiesc in acest secol de intelepciune ingamfata nu vor scapa de unele curse care ii asteapta ca pe unii care vor sa-i citeasca pe Sfintii Parinti in intelesul si in contextul lor deplin ortodox. De aceea, inainte de a ne apuca de Patrologia propriu-zisa, sa ne oprim aici si sa analizam pe scurt cateva dintre greselile facute de cititorii contemporani ai Sfintilor Parinti, cu scopul de a forma astfel o conceptie mai clara despre cum nu trebuie cititi Sfintii Parinti.

Parintele Serafim Rose

.