Manastirea Dionisiu este una dintre maretele manastiri de pe Sfantul Munte Athos, a cincea in ordine ierarhica, in care se pastreaza extrem de mult duhul si contributia dreptcredinciosilor domnitori romani. Manastirea se afla la poalele muntelui, in partea sud-vestica a acestuia, intre Manastirea Grigoriu si Manastirea Sfantul Pavel.

Manastirea dateaza din cea de a doua jumatate a secolului al XIV-lea, fiind ctitorita de Sfantul Cuvios Dionisie din Koritsa, cu ajutorul imparatului bizantin Alexie al III-lea Comnenul. Manastirea a fost zidita in anul 1389, de catre Sfantul Cuvios Dionisie de Koritza, de la care si-a luat si numele. Locul pe care a fost zidita manastirea a fost descoperit prin lucrare dumnezeiasca, in vremea rugaciunii de la miezul noptii, facuta de sfant intr-o pestera din apropiere, pe locul cu pricina pogorandu-se o lumina minunata.

Manastirea Dionisiu - Sfantul Munte Athos

Sfantul Munte Athos se afla in nordul Greciei, in regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu inaltimea maxima de 2.033 metri - Varful Athon - ce isi inalta culmea de piatra pe o peninsula lunga de 60 de kilometri si lata de 8-12 kilometri, aria totala a acestuia fiind de 360 de kilometri patrati. Careia - Karyes - este capitala Athosului, iar portul de acces catre aceasta se numeste Dafne - Daphne. Din Careia se pleaca spre toate manastirile din Sfantul Munte.

Sfantul Munte Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.

 

Cele douazeci de manastiri atonite sunt urmatoarele: Manastirea Marea Lavra, Manastirea Vatoped, Manastirea Iviron, Manastirea Hilandar, Manastirea Dionisiu, Manastirea Cutlumus, Manastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea Zografu, Manastirea Dochiariu, Manastirea Caracalu, Manastirea Filoteu, Manastirea Simonos Petras, Manastirea Sfantul Pavel, Manastirea Stavronichita, Manastirea Xenofont, Manastirea Grigoriu, Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea Constamonitu. Pe langa marile manastiri mai functioneaza inca 12 schituri si o multime de chilii monahale ortodoxe, in care traiesc multime de calugari ortodocsi.

Manastirea Dionisiu - scurt istoric

Mai inainte de a se retrage in pestera de langa actuala Manastire Dionisiu, Cuviosul Dionisie vietuise ca monah in Manastirea Filoteu, unde era staret fratele sau, Teodosie. Langa pestera sa, sfantul a zidit o micuta biserica, inchinata Sfantului Ioan Botezatorul. Usor, usor, langa el s-au adunat mai multi ucenici, lucru ce l-a facut sa zideasca mai multe chilii (colibe). De la aceasta, el a si fost numit "staretul colibasilor".

Crescand numarul fratilor dornici de nevointe monahale, intr-o noapte, in vremea rugaciunii, sfantului Dionisie i-a aparut un stalp de fol, pe actualul loc al manastirii, nu departe de pestera in care se nevoia. O voce dumnezeiasca i-a spus: "Pe acea stanca sa vina toti pustnicii din imprejurimi si cu nadejde si credinta in Dumnezeu sa se construiasca lacasul Sfant." Petrecandu-se aceasta de mai multe ori, sfantul a inteles voia lui Dumnezeu, anume de a zidi acolo o manastire si a aduna in ea pe toti nevoitorii din colibe.

In zidirea manastirii, Sfantul Dionisie a fost ajutat de fratele sau, ajuns Mitropolit in Trapezunda, si de imparatul Alexie al III-lea Comneanul. In anul 1390, sfantul s-a mutat la Domnul, fiind in varsta de 72 de ani. Tot la 72 de ani a trecut la cele vesnice si Sfantul Nifon, care se va nevoi in aceasta manastire peste ceva vreme.

In decursul timpului, manastirea a fost ajutata de imparatiii bizantini din dinastia Paleologilor si de domnitorii din Tarile Romane, care, dupa caderea Constantinopolului (1453), au ramas principalii sai sustinatori. Dintre domnitorii romani, ctitori ai sfintei manastiri Dionisiu, ii amintim pe urmatorii: Mircea cel Batran, Neagoe Basarab, Petru Rares, Mircea Ciobanul, Alexandru Lapusneanul, Petru Schiopul, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu. Fiul domnitorului Neagoe, Petru Neagoe a facut si el multe daruri de mare valoare. Monahul Antonie Moldoveanul a zidit bolnita manastirii, cu Biserica Sfintii Doctori fara-de-arginti Cosma si Damian.

Intre anii 1512-1521, Sfantul Neagoe Basarab, domnul Tarii Romanesti a refacut in intregime manastirea, dandu-i multe obiecte de valoare si proprietati in tara. Tot el a ridicat aici turnul de aparare, a carui pisanie glasuieste: "Ziditu-s-a acest turn, din temelie, cu grija si cheltuiala lui Neagoe Basarab, domnul Valahiei, in 1520." Pe mormantul Sfantului Nifon, domnitorul a zidit o biserica, iar langa manastire a construit un apeduct. Tot el a mai daruit manastirii un chivot de aur cu pietre scumpe, pentru capul Sfantului Ioan Botezatorul, pe care tot el il daruise Manastirii Dionisiu si care acum se afla la Istanbul.

La intrarea in curtea manastirii, un minunat mozaic intampina pe tot pelerinul. Sfantul Ioan Botezatorul, ocrotitorul manastirii, sta in picioare, iar de-a dreapta si de-a stanga lui se afla, in pozitie de rugaciune, ctitorii manastirii. In partea stanga se afla Sfantul Dionisie si imparatul Alexie al III-lea Comneanul, iar in partea dreapta se afla Sfantul Nifon si Sfantul Neagoe Basarab al Vlahiei.

In data de 25 octombrie 1535 manastirea a ars aproape in intregime. Atunci, domnitorul Moldovei, Petru Rares a refacut toata partea dinspre rasarit. Iar partea dinspre mare, cu tot ce se vede pana astazi, a fost facuta de la temelie de fiica lui Petru Rares, doamna Ruxandra, dimpreuna cu sotul ei, Alexandru Lapusneanu. Mai tarziu, doamna Ruxandra a rascumparat toate metoacele si mosiile manastirii, care fusesera rapite de sultanul turcilor, Selim al II-lea.

Construita si zugravita cu daniile primite din partea lui Petru Rares si Doamna Elena, trapeza este impresionanta. Zugravita in trei registre, viata Sfantului Seabastian este cutremuratoare. Teofan Cretan s-a intecut pe el insusi, pentru a reda cu realism viata acestui mare martir, care a suferit aparandu-si credinta in Dumnezeu.

Reconstructia a inceput la scurta vreme dupa incendiu, iar pana in anul 1547 fusese construita deja biserica principala a manastirii si impodobita cu fresce de un iconograf cretan, Tzortis. Bisericii i-a fost adaugat, in secolul al XVIII-lea, un iconostas aurit.

Manastirea are 15 paraclise, precum si sapte chilii pustnicesti pe munte, in care se nevoiesc cativa sihastri. In jurul bisericii centrale se gasesc mai multe capele, intre care una inchinata Maicii Domnului a Imnului Acatist. Aici se citeste zilnic Imnul Acatist al Maicii Domnului. Icoana Imnului Acatist este foarte mica in dimensiuni si inchisa la culoare. Se marturiseste de catre unii parinti batrani ca aceasta icoana a fost zugravita de Sfantul Apostol Luca.

Intre anii 1546-1548, Petru Rares cu doamna sa, Elena, au ctitorit zugravirea bisericii si a trapezei, pictura care se pastreaza in buna stare si astazi. Tablou votiv ii reprezinta pe adevaratii ctitori, Alexandru Lapusneanu, Doamna Ruxandra si fiii, Petru si Constantin, acestia din urma tinand in maini chivotul manastirii. In pronaos, scenele "Judecatii de Apoi" sunt opera zugravului roman Macarie, fiind realizate in anul 1788, de un realism zguduitor.

Alexandru Lapusneanu cu doamna sa, Ruxandra, rezidesc bolnita, chiliile de sud si maresc trapeza. In anul 1570, Ruxandra Doamna, plateste birul catre turci pentru intreg Athosul. Din anul 1577, Petru Schiopul da manastirii un ajutor anual de 6.000 de aspri de argint. Matei Basarab, Sfantul Constantin Brancoveanu, Nicolae Mavrocordat, continua sa dea ajutoare anuale intre 4.000 si 8.000 de aspri.

Inauntrul zidurilor manastirii a fost construit in anul 1520 un turn de aparare inalt de 25 de metri. Turnul a fost folosit in mai multe randuri pentru a adaposti biblioteca manastirii. In zilele noastre, comunitatea monahala foarte activa a manastirii Dionisiu se ocupa si de renovarea si reimpodobirea cladirilor mai vechi.

Moastele Sfantului Nifon, patriarhul Constantinopolului, se gasesc intr-o cripta din biserica manastirii. Tot aici se mai afla si mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul, un dinte al Sfantului Ioan Gura de Aur si mici particele din moastele Sfantului Evanghelist Luca si ale Sfantului Arhidiacon Stefan, cat si o bucata din lantul Sfantului Apostol Petru.

Epitrahilul daruit de Petru Rares si Doamna Elena manastirii Dionisiu este cea mai valoroasa piesa religioasa daruita de un voievod roman acestei manastiri. Este cusut cu fire de aur si argint pe o matase rosie, din care ies in relief cei 12 Apostoli care tin giulgiul cu care este coborat in mormant trupul Mantuitorului.

Biblioteca bine organizata a manastirii Dionisiou cuprinde multe documente vechi, intre care 804 codici si peste 5000 de carti vechi tiparite. Intre acestea se afla Evangheliare din secolul al XI-lea, precum si mai multe hrisobule imperiale si manuscrise. Dintre manuscrise amintim un Evangheliar impodobit cu miniaturi, datand din secolul al XIII-lea. Carti alese: o Evanghelie pe pergament din secolul al VII-lea si 17 manuscrise rulate, cuprinzand Sfinte Liturghii, pe pergament, 20 de Evangheliare pe hartie, datand din secolele XIV-XVII si multe altele.

Manastirea Dionisiu si Sfantul Ierarh Nifon, Mitropolitul Tarii Romanesti

Unul dintre cei mai de seama reprezentantii ai Manastirii Dionisiu, care prin ravna si smerenie s-a invrednicit a fi numarat in ceata sfintiilor, este Sfantul Ierarh Nifon, mai intai simplu vietiuitor in obstea de aici, apoi mitropolit al Tesalonicului si, in fine, Patriarh al Constantinopolului si Mitropolit al Tarii Romanesti. Sfantul ierarh Nihon este un sfant puternic legat de manastirea Dionisiu. Aici se afla mormantul sau.

Scos de doua ori din scaunul Patriarhiei Ecumenice, Sfantul Nifon a acceptat, in 1503, propunerea voievodului Radu cel Mare al Tarii Romanesti si a venit ca mitropolit al Ungro Vlahiei. El a infiintiat Episcopia Ramnicului in locul desfiintatei Mitropolii a Severinului, cat si o noua Episcopie la Buzau. De asemenea, s-a implicat direct in indrumarea preotiilor si calugarilor din cuprinsul intregii tari.

Sfantul Nifon a intrat in conflict cu domnitorul care, incalcand pravilele si canoanele, cununase pe domnitia Caplea, sora sa, cu un boier care era casatorit si avea copii in Moldova. Sfantul Nifon nu a ingaduit aceasta si a fost alungat de domnitor din scaunul mitropolitan. Afurisind pe calcatorii de lege, sfantul s-a retras o vreme intr-un colt de tiara, unde s-a ingrijit de el un fiu duhovnicesc, tanarul Neagoe din neamul Basarabilor, cel care avea sa ajunga domn al Tarii Romanesti. Mai apoi, batranul ierarh s-a intors in Sfantul Munte, o vreme la Manastirea Vatoped si apoi, fara a se arata cine este, din nou la Manastirea Dionisiu, unde cu smerenie a primit ascultarea de a se ingriji de catarii manastirii.

Nu la mult timp de la plecarea Sfantului Nifon, multe necazuri si tulburari s-au abatut asupra tarii, iar voievodul Radu cel Mare a cazut in boala si mare suferintia, de unde i s-a tras si moartea, fiind ingropat la Manastirea Dealu.

Sfantul Nifon si-a pastrat adanca sa smerenie pana in anul 1508, cand s-a mutat la Domnul, pe 11 august. Sfantul Nifon a fost inmormantat in manastirea Dionisiu. Sfantul Neagoe Voda i-a facut un sicriu de sidef in care s-au pus sfintele moaste, afara de cap si de mana dreapta, care au fost aduse in tara si asezate la Manastirea Curtea de Arges.

La 23 ianuarie 1512, Sfantul Neagoe Basarab primi domnia tarii. Una din grijile evlaviosului domnitor a fost de a curati si tamadui gresala lui Radu Voda. El trimise boierii sai in Sfantul Munte, la Manastirea Dionisiu, pentru a cere moastele Sfantului Nifon, parintele sau duhovnicesc.

Neagoe Basarab a intampinat personal moastele la intrarea in Targoviste, apoi plecand cu totii catre Manastirea Dealu, au asezat racla cu moastele sfantului deasupra mormantului lui Radu cel Mare. Toata noaptea s-a facut priveghere si rugaciuni pentru iertarea lui, iar spre dimineata Neagoe Basarab a vazut iertarea pacatelor inaintasului sau.

Voievodul a asezat moastele sfantului intr-o racla minunata, ca nici o alta din intreg Sfantul Munte. Pe interiorul capacului este pictata icoana Sfantului Nifon, alaturi de voivodul Neagoe Basarab, care ia binecuvantare de la el. Pe o fasie ingusta sta incrustat in greceste: "Aceasta cinstita si sfanta racla este a prea sfintitului arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei noi si patriarh ecumenic chir Nifon. S-a pus la cale si s-a savarsit intru Hristos Dumnezeu, de catre prea credinciosul si iubitorul de Hristos Domn Neagoe. Patriarhul a adormit acolo in venerata si sfanta manastire a cinstitului Inainte Mergator si Botezator Ioan, la anii 7023 (1515)".

Mana dreapta si capul Sfantului Nifon au ramas domnitorului, care le-a pastrat cu mare evlavie, daruindu-le apoi ctitoriei sale de la Curtea de Arges. In secolul al XVIII-lea, ele au fost ferecate, iar in anul 1949 au fost stramutate la Episcopia Ramnicului. Acum ele se pastreaza in Catedrala Mitropolitana din Craiova.

Teodor Danalache

• Schitul Sfantul Ilie - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume
• Pelerinaj la Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Pelerinaje
• Manastirea Iviron - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume
• Careia - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Cutlumus - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume