Catedrala Sfantul James din Toronto

Biserica Anglicana, la acea vreme numita Biserica Angliei, si-a inceput existenta in York ca parte a diocezei de Quebec. La acea vreme, York-ul, numit mai tarziu Toronto, avea o populatie de aproximativ 150 de persoane. Langa acestia s-au adaugat si alte serii de imigranti. Infiintarea primei biserici a avut loc in anul 1797, cand guvernul colonial din Anglia a considerat ca e necesara oferirea unui loc potrivit pentru ridicarea unei biserici anglicane. Aceasta hotarare era o urmare a vointei de a incuraje si promova crestinismul anglican in noua comunitate. Teritoriul oferit atunci este cel pe care sta catedrala de azi.
 

In anul 1793 avea sa se infiinteze orasul York, iar trei ani mai tarziu avea sa soseasca aici si primul preot, trimit de reverendul Thomas Raddish. Comunitatea avea sa slujeasca slujbele in cladirea guvernului, pana la terminarea bisericii incepute in anul 1797.
 

Slujbele s-au tinut in cladirea guvernatorului pentru a incuraja formarea unei congregatii, la ordinul guvernatorului Peter Hunter. Timp de zece ani, pana la terminarea primei biserici ce avea sa devina mai tarziu Sfantul James, adica pana in anul 1807, congregatia s-a adunat regulat in aripa de nord a cladirii parlamentului.
 

In anul 1803 soldatii garnizoanei din York au pus temelia primei biserici de lemn. Terminata in anul 1807, aceasta s-a devedit in scurt timp ca este neincapatoare si ca nu face fata cerintelor localnicilor.

In anul 1818, aceasta avea sa fie largita. Zece ani mai tarziu, in 1828, la o vizita in acest colt al diocezei sale, reverendul Charles James Stewart, episcop de Quebec, a inchinat biserica Sfnatului Apostol James. Fiind singura biserica din York, pana la acea data era numita simplu Biserica.

In anul 1813, biserica a servit drept spital in timpul razboiului inceput in anul 1812. Aceasta va fi afectata si jefuita de catre trupele americane. Abia in anul 1818 biserica avea sa fie largita din nou si dotata cu o clopotnita. Aceasta era folosita si pe post de turn al pompierilor.
 

In anul 1830, biserica de lemn a fost inlocuita cu o structura din piatra, mult mai mare, care va fi deschisa in anul 1832. Aceasta avea sa fie distrusa intr-un incendiu al anului 1839. In perioada imediat urmatoare incendiului din anul 1839, congregatia s-a intalnit in hala orasului cat si in colegiul din Nordul Canadei. Tot in acest an, al incendiului, orasul Toronto avea sa fie declarat ca dioceza separata de cea din Quebec. John Strachan, rectorul Sfantului James avea sa tina locul noului episcop, iar noua biserica avea sa fie catedrala sa.
 

A treia cladire a fost facuta, prin urmare, mult mai mare, putand cuprinde un numar de aproape doua mii de oameni. Aceasta a fost construita in stilul neo-clasic ales de catre sir Christopher Wren si pentru Catedrala Sfantul Pavel si alte biserici din Londra. In orice caz, si aceasta biserica avea sa piara intr-un incendiu ce a cuprins intreg orasul in anul 1849. Pana in anul 1850, stilul gotic renascut era preferential arhitecturii ecleziale din Anglia. Arhitectul Frederic Cumberland a fost ales pentru a proiecta prezenta cladire. Cumberland a fost insarcinat si cu ridicarea halei Osgoode care pierise si ea in incendiu, si a Colegiului Universitar din oras. Acesta a folosit caramizi din Toronto si piatra de rau din Ohio pentru intreaga cladire a catedralei Sfantul James.

Prezenta catedrala a fost deschisa la data de 19 iunie 1853. Turnul clopotnita a fost terminat in anul 1865. Pentru urmatoarele doua decenii, Sfantul James, asa cum scria Eric Arthur, era asemanatoare unui miel fara coada, pana la adaugarea spirei din anul 1874. Architectul Henry Langley, impreuna cu partenerii sai de atunci, Edmund Burke si fiul sau Charles, a proiectat turnurile, spira, portalurile si crenelurile. Spira, care masoara o inaltime de o suta de metri, a facut din Sfantul James cea mai inalta biserica din Canada pana la ridicarea Oratoriului Sfantului Iosif din Montreal, care a fost terminat in anul 1967, atingand 129 de metri.
 

Pana la un moment dat, spira catedralei Sfantul James a fost un reper de orientare pentru ambarcatiunile care intrau in port. Cladirea are o lungime de 61 de metri, o inaltime de 26 de metri si o latime de 30 de metri in dreptul absidelor. Spira are aproape 100 de metri inaltime. Turnul clopotnita are un ceas mecanic cu cifrele de doi metri. Acesta este conectat la o serie de clopote ce suna la sferturi de ora. Turnul mai detine si o serie de 12 clopote ce isi schimba ordinea sunetelor, ceea ce necesita 12 clopotari.
 

In turn se gasesc clopotele vechiului York, care au fost instalate in anul 1997, in cursul bicentenarului catedralei. Cea de a 150-a aniversare a cladirii prezente a fost sarbatorita in iunie 2003. Sfantul James este catedrala diocezei anglicane din Toronto, intinsa pe o suprafata de aproape 26 de mii de kilometri patrati, atingand Mississauga si Brighton si pana in Haliburton. Aceata detine 272 de biserici si 217 parohii.