In ciuda a ceea ce credem si spunem in legatura cu moartea traditiilor in lumea satului romanesc, mai sunt zone in care obiceiurile sunt duse cu multa dragoste mai departe, de toata suflarea locului.
O astfel de asezare este Cloasterf, un sat despre care multa lume nici nu stie ca ar exista in multitudinea satelor judetului Mures.
Apartinand de comuna Saschiz, la origini, Cloasterf a fost un sat eminamente sasesc. Dar, prin 1850, primii romani si-au construit si ei casele aici. Interculturalitatea s-a manifestat aproape instantaneu, romanii adoptand practicile de intrajutorare ale sasilor.
Astfel s-a intamplat si in acest an. Ce e drept cu patru zile mai devreme. "Vecinatatea ortodoxa a decis ca astfel e cel mai bine. Cum 24 ianuarie este zi de lucru s-a hotarat sa fie sarbatorita sambata, cand toata suflarea satului este acasa", ne-a spus Eugen Medrea, un localnic, venit nu de foarte multa vreme in sat, dar pentru care aceasta zi este una speciala.
Pregatirile
Cei 50 de membri ai vecinatatii ortodoxe din Cloasterf au inceput pregatirile cu zile bune inainte. Totul a fost pus la punct. Costumele populare vechi, unele chiar de sute de ani, au fost scoase din dulapuri si din lazile de zestre, hamurile si seile cailor au fost lustruite si infrumusetate cu ciucuri de lana rosie, bucataresele au trudit de zor, s-au tocmit muzicanti de calitate, adusi tocmai de la
Si a venit acea zi
Alaiul format din tineri calare, imbracati in costume populare, purtand in maini steagul tarii si pe cel al UE, trasura in care a luat loc foaterul Albert Dan si primarul comunei Saschiz, Ovidiu Soaita, membrii vecinatatii si invitatii lor, insotiti de muzicanti, au strabatut ulitele satului in drumul lor catre biserica. Dupa o scurta slujba de pomenire a celor dusi si de ruga pentru toti deopotriva, preotul Oliviu Dan, care in Cloasterf are o filie, ne-a spus istoria acestui sat. "Bisericuta aceasta are o istorie controversata. Iobagii romani care lucrau aceste pamanturi, neputand sa isi practice religia ortodoxa, aveau o bisericuta din nuiele pe care o mutau dintr-un loc in altul. Apoi, boierul locului, Haller, si-a dat seama ca poate sa tina lumea legata de sat doar daca acestia au permisiunea de a avea propriul loc de rugaciune. Si astfel cu acordul lui, pe pamantul lui, a aparut aceasta bisericuta ortodoxa. Multi oameni ai timpului l-au condamnat pentru ca, practic, el a recunoscut dreptul oamenilor la credinta. Alta decat a lui. Dar, in acel moment, pe el nu il interesa decat relatia lui cu oamenii. Si oamenii l-au respectat pentru asta. Asa s-au impamantenit in acest sat romanii pe la 1850. Si de atunci isi duc traditia mai departe".
Cum dupa hrana spirituala trebuia sa se treaca si la cea laica, alaiul romanilor din Closterf a ajuns la Caminul Cultural, unde, mancarea traditionala romaneasca, muzica buna, prietenia care ii leaga au facut ca sarbatoarea Tichinului sa fie o reusita si in acest an. O promisiune ca traditia merge mai departe. "La sarbatoarea de acum a participat doar jumate din vecinatate, adica vreo 12 familii. Celelalte 13 familii care sunt in doliu, ne-au petrecut doar cu privirea pe ulita satului. Suntem foarte aproape unii de altii. Astazi sarbatorim cu durere in suflete,
In satul dintre dealuri, nestiuti si neauziti, o mana de romani fac ceea ce stramosii lor i-au invatat. Sa traiasca frumos, romaneste. Si sa nu lase focul sufletului romanesc sa se stinga.
Eugenia KISS
Sursa: zi de zi.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.