Parintele Iustin Parvu

Parintele Iustin Parvu s-a nascut in data de 10 februarie 1919, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt.

In anul 1936, tanarul ravnitor de doar 17 ani intra frate la Manastirea Durau. Dupa numai un an, in anul 1937, tanarul frate merge la Seminarul Teologic de la Manastirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Ramnicu-Valcea si Roman. In anul 1940 va vea loc tunderea sa in monahism, iar la doar un an distanta, hirotonia intru preot. A primit hirotonia la varsta de 22 de ani.

Intre anii 1942-1944, parintele Iustin Parvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, in Neamt, pana la Odesa. El a participat, impreuna cu "Divizia 4 Vanatori de Munte" la luptele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, ajungand pana la Don. Dupa razboi, au inceput vremurile de prigoana a romanilor de catre bolsevici.

In anul 1948, parintele Iustin Parvu este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani de "inchisoare politica". Nevoitorul pentru tara si credinta, Iustin Parvu, va fi muncit prin mai multe inchisori ale tarii: Suceva, Vacaresti, Jilava, Gherla, Periprava si Aiud. Urmeaza apoi munca silnica din minele de la Baia Sprie, apoi "reeducarea" din Inchisoarea Pitesti. In anul 1960, Parintele Iustin este condamnat la inca patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta.

Din cauza greutatilor intampinate dupa eliberare, el ajunge sa lucreze ca muncitor forestier. In anul 1966 a fost reprimit in monahism, ca vietuitor al Manastirii Secu, din judetul Neamt, iar din anul 1975 a vietuit in Manastirea Bistrita, din acelasi judet. In toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Manastirii Petru Voda, iar in anul 1999 a inceput construirea Manastirii Paltin.

In anul 2003 infiinteaza publicatia crestina "Glasul Monahilor", care apare lunar. In ziua de 2 noiembrie 2008, parintele Iustin este ridicat la rangul de arhimandrit. In acelasi an, parintele infiinteaza o noua publicatie crestina, "Atitudini".

Parintele Iustin Parvu, duhovnicul Manastirii Petru Voda, a trecut la cele vesnice in seara zilei de 16 iunie 2013, duminica, adaugandu-se cetelor de marturisitori care l-au slavit pe Dumnezeu prin viata lor plina de patimire.

In primavara anului trecut, cancerul la stomac, pe care arhimandritul Iustin il purta in trupul sau de mai multa vreme, a fost diagnosticat in metastaza. Ultimele luni din viata aceasta, parintele si le-a petrecut in liniste si rugaciune, in pofida durerilor aduse de boala. Prin aceeasi boala (cancer) au trecut la cele vesnice si Sfantul Nectarie din Eghina, vindecatorul de cancer, si Cuviosul Paisie Aghioritul. Parintele Iustin Parvu a trecut la cele vesnice la varsta de 94 de ani si a fost inmormantat langa biserica de calugari, ridicata de el la Petru Voda. In acelasi cimitir sunt inmormantati si preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa si poetul Radu Gyr.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, cu dreptii si mucenicii !

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, marturisea ca principalul aspect care i-a calauzit viata parintelui Justin Parvu a fost credinta in Dumnezeu: "Parintele Justin a incercat, si cu mila Domnului a reusit, sa se inscrie in linia autentica lasata omenirii de Domnul Hristos: «Credeti Mie». Nu a fost un alt cuvant care sa cuprinda fiinta parintelui mai adanc si mai inalt, mai cuprinzator si mai autentic decat cel legat de credinta in Hristos, Mantuitorul lumii. Parintele Justin avea constiinta ca manifestarea credintei se arata in mod special in trei stari, in trei locuri sacre: in Biserica, in familie si in neam. Spunea parintele ca fiecare om este dator sa-si marturiseasca credinta si mai spunea parintele ca poti sa-ti marturisesti adevarata credinta si pe Dumnezeu si tacand din gura, doar rugandu-te cu tarie in gand; dar cu o singura conditie - sa te impotrivesti duhului lumesc, sa te impotrivesti duhului anticristic si sa nu te amesteci niciodata cu ele".

Arhim. Luca Diaconu, exarh zona Neamt: „L-am cunoscut pe parintele Justin Parvu la Manastirea Bistrita pe cand eram copil, apoi in timpul seminarului si al facultatii. Ne-a ramas imaginea parintelui care statea de vorba cu crestinii de dimineata pana seara, cu o rabdare uimitoare. Principala lui virtute a fost aceea de a se jertfi pentru credinciosii ortodocsi. S-a jertfit pe sine si nu renunta la programul sau. Statea la dispozitia credinciosilor o zi intreaga. Venea la trapeza doar dupa ora 15:00 si manca odata pe zi mancare monahala, ca un sihastru. Dupa ce statea la masa, se retragea pentru putina vreme la chilia care era separata putin de incaperea unde ii primea pe credinciosi. Avea ca zi de slujire liturgica lunea. De asemenea, avea harul de a incepe ziua liturgica duminica dupa-amiaza, cand facea Paraclisul Maicii Domnului. Aceasta era o mare bucurie a Preacuviosiei Sale. Noi, care eram mai mici, simteam aceasta bucurie, intrucat slujea Paraclisul Maicii Domnului cu o ravna speciala. I-am sesizat ravna si in ceea ce priveste pomelnicele credinciosilor. Era foarte atent fata de aceste pomelnice si adesea ne sfatuia sa le randuim cum se cuvine. Parintele Justin nu ne-a vorbit de viata Preacuviosiei Sale, insa pe chipul lui citeam semnele suferintei. Nu predica aproape niciodata pe vremea cand era la Manastirea Bistrita. Parintele predica mult mai mult prin viata sa si prin sfaturile duhovnicesti concrete pe care le dadea fiecaruia. Dupa sfintele slujbe, se plimba in jurul bisericii impreuna cu parintele Ioanichie Balan. Parintele Ioanichie Balan avea obiceiul de a-si face pravila in jurul ctitoriei voievodale de la Bistrita, intrucat o stia pe de rost. Discutiile dintre parintele Justin si parintele Ioanichie se lungeau de multe ori, iar noi ne foloseam foarte mult de ele. Parintele Justin ramane model de duhovnic, care s-a jertfit precum o lumanare curata".

CrestinOrtodox.ro

• Cum sa mostenim viata vesnica
  Publicat in : Editoriale
• Aceasta este viata vesnica
  Publicat in : Editoriale
• Poruncile dumnezeiesti, medicamente pentru viata vesnica
  Publicat in : Editoriale