Sfinţii Hrisant şi Daria sunt cinstiti pe 19 martie. Hrisant a fost fiul unui om de neam domnesc şi senator, pe nume Polemon, care s-a mutat de la Alexandria la Roma. Hrisant a primit cea mai bună educaţie clasică cu putinţă, dar mintea şi sufletul său încă tânjeau după ceva mai mare.
Văzându-i foamea duhovnicească şi înşelarea minţii pricinuită de învăţătura păgânească, Atotmilostivul Dumnezeu i-a pus în mână cărţile Evangheliilor şi ale Faptelor Apostolilor, pe care citindu-le, i s-a descoperit adevărul lui Hristos. Apoi a aflat un învăţător, pe preotul Carpofor, care i-a dat şi mai multă învăţătură şi l-a botezat.
Când Polemon a aflat că fiul său s-a botezat creştin, l-a închis în casă, încuindu-l împreună cu fete desfrânate care să-l ispitească. Dar Hrisant a rămas neclintit în faţa acestor asalturi.
Atunci Polemon a cerut unei frumoase tinere, o renumită filosoafă din Atena, pe nume Daria, să se căsătorească cu fiul său şi să-l facă să-şi schimbe cugetul în privinţa creştinismului. Planul a dat roade grabnice, dar nu aşa cum nădăjduia tatăl. Hrisant s-a însurat cu Daria, dar curând a adus-o la adevărata filosofie - la adevărul şi viaţa în Hristos - şi ea s-a botezat. El a înduplecat-o să trăiască cu el în feciorie, ca amândoi să se poată dărui mai deplin slujirii lui Hristos.
După moartea lui Polemon, ei şi-au mărturisit deschis credinţa în Hristos, învăţându-i pe oameni despre curăţia vieţuirii, înfrânare şi bucuria vieţii afierosite lui Dumnezeu. Mulţi au crezut şi i-au urmat.
Dar închinătorii la idoli n-au putut suferi să-şi vadă puterile curmate şi lucrările ruinate de bunătatea acelei cuvioase perechi.
Deci i-au pârât eparhului, învinovăţindu-i că învaţă pe femei să-şi lase soţii si să urmeze lui Hristos.
Şi arătându-şi ei cu tărie dăruirea faţă de Hristos, au fost puşi la chinuri. Insă Dumnezeu i-a ajutat aşa de minunat că, suferind chinurile cu atâta vitejie, însuşi călăul, pe nume Claudie, s-a făcut creştin cu toată familia. Pentru aceasta el şi familia sa au suferit mucenicia.
Hrisant şi Daria au fost supuşi la mai mari chinuri, pe care Daria le-a răbdat cu atâta vitejie, că păgânii au strigat: „Daria este o zeita".
La urmă ei au fost îngropaţi de vii într-un puţ adânc şi acoperiţi cu pietre. Mai târziu s-a zidit o biserică pe acel loc.
Aceşti soţi propovăduitori şi împreună-mucenici pentru Hristos au plecat din această viaţă către palatele cereşti în anul 283, la Roma, sub domnia împăratului Numerian.
Sedealna la Utrenie, glas 3
Dorit-ai de frumuseţea cea preafrumoasă, şi frumuseţile cele văzute le-ai trecut cu vederea; şi prin cuvintele tale cele aurite, Mucenice, ai adus lui Hristos pe Daria cea slăvită, care a suferit patimi şi a ruşinat pe tirani, cu care împreună, Hrisante fericite, pe noi pe toţi ne pomeneşte, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea voastră.
Casatoria cale spre sfintenie, Editura Sophia
Cumpara cartea "Casatoria cale spre sfintenie"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.