Sfantul Sava, intaiul arhiepiscop al Serbiei, s-a nascut in anul 1175 si a trecut la cele vesnice in ziua de 14/27 ianuarie 1235, la varsta de 60 de ani. Sfantul Sava este cel mai cinstit sfant din Serbia si Muntenegru, de o veneratie deosebita bucurandu-se si in Macedonia si Bulgaria. Originea nobila si viata lui duhovniceasca au dus la alegerea lui ca arhiepiscop al Serbiei, demnitate in care a adus o contributie decisiva la formarea culturii si a constiintei crestine si nationale a poporului sarb.

Sfantul Sava al Serbiei, numit initial Rastko, a fost fiul domnitorului sarb Stefan Nemanja, canonizat sub numele de "Sfantul Simeon, Izvoratorul de Mir", care a intemeiat statul medieval sarb, si fratele lui Stefan Nemanja, intaiul-incoronat al Serbiei. Spre sfarsitul vietii, mama sfantului, Ana Nemanja, a imbratisat si ea viata monahala, sub numele de Anastasia. Pentru viata ei curata, Dumnezeu o va randui si pe ea in ceata sfintilor, fiind praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 22 iunie.

Sfantul Sava Nemanja, arhiepiscopul Serbiei

Sfantul Sava a fost fiul domnitorului sarb Stefan Nemanja. Acesta din urma a trait intre anii 1113-1199, unind si conducand cu dreptate poporul sarb, zidind biserici si aparand Ortodoxia. In anul 1195, domnitorul s-a calugarit, traind ca simplu monah, in Manastirea Studenica, din Serbia, si in Manastirea Hilandar, din Sfantul Munte Athos. Cuviosul Simeon, dupa numele sau de monah, ne-a lasat drept mostenire cinstitele sale Moaste, care sunt izvoratoare de Mir. El este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 13/26 februarie.

Stefan Nemanja (Sfantul Simeon) si printesa Ana (Sfanta Anastasia) au primit de la Dumnezeu sase copii: fiul Vukan; fiica Vuka, calugarita sub numele de Eftimia; fiul Stefan, intaiul-incoronat al Serbiei; alte doua fiice, necunoscute cu numele; fiul Rastko, calugarit sub numele de Sava si hirotonit, mai apoi, ca intai arhiepiscop al Serbiei.

Rastko Nemanja, fiul cel mai mic al familiei domnitoare, s-a nascut in anul 1175, in localitatea Gradina, actuala Podgorica, in Muntenegru. Acesta imbratiseaza viata monahala inca de mic, sub numele de Sava, intrand ca monah in Manastirea Sfantul Pantelimon, din Sfantul Munte Athos. Se spune ca el a plecat de acasa la varsta de numai 18 ani, fara stirea parintilor, care, mai apoi, aflandu-l, nu l-au mai putut intoarce din drum. Mai tarziu, amandoi parintii sai vor imbratisa viata monahala, fiind sfintiti de Dumnezeu si lasand Bisericii cintitele lor Moaste.

Prin anul 1197, dupa doi ani de vietuire monahala in Manastirea Studenica, Cuviosul Simeon va pleca in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Vatoped, unde se nevoia atunci fiul sau cel mai mic, calugarit deja, sub numele de Sava. Cei doi barbati sarbi, Simeon si Sava, tata si fiu, vor ctitori si repara multe manastiri din Sfantul Munte Athos si din Serbia, precum si nenumarate biserici si scoli din satele sarbesti. Cei doi vor zidi, din temelie, Manastirea Hilandar. Dupa moartea tatalui sau, Sfantul Sava va mai ramane in Sfantul Munte inca vreo cativa ani, petrecand intr-o chilie din Careia. Aici va intocmi "Tipiconul din Careia", numit si "Tipiconul Sfantului Sava din Hilandar", care cuprindea o randuiala monahala ascetica.

In anul 1204, cavalerii cruciati vor cuceri Constantinopolul si vor ocupa Sfantul Munte. Intre timp, in Serbia se pornise razboi intre Stefan si Vukan, cei doi fii ai lui Nemanja, ramasi la conducere. Prin uneltiri viclene cu Ungaria si cu papa Inocentiu al III-lea, Vukan, cel mai mare fiu al lui Stefan Nemanja, a strans oaste si a pornit impotriva fratelui sau, Stefan, mostenitorul tronului.

Pentru aceasta, in anul 1207, Sfantul Sava, fratele lor si fiul cel mic al lui Nemanja, va aduce in tara cinstitele Moaste ale Cuviosului Simeon (tatal celor trei), pe care le va aseza in Manastirea Studenica. Din mila lui Dumnezeu, vrednicul Sava va reusi sa-si impace fratii, chiar langa mormantul tatalui lor. Sfantul Sava va ramane in Serbia, unde va sluji ca arhimandrit si staret, in Manastirea Studenica. El va strabate Serbia, predicand si invatand poporul, inaltand biserici si infiintand ateliere de pictat icoane.

Deoarece situatia politica si religioasa a Serbiei se va complica, Sfantul Sava se va intoarce in Manastirea Hilandar, din Sfantul Munte Athos, unde va petrece doi ani (1217-1219). Stefan, domnitorul Serbiei, va renunta la legaturile pe care le avea cu Apusul (romano-catolic) si isi va indreptat atentia spre imparatul bizantin Teodor Lascaris, care domnea in Niceea.

Deoarece poporul isi pierdea liniste, Stefan l-a chemat inapoi, in tara, pe Sfantul Sava, fratele sau. In drum spre Serbia, sfantul a trecut prin Niceea, unde se afla si patriarhul ecumenic Manuel I Sarantenos. In urma intalnirii, in ziua de 6 decembrie 1219, la Niceea, Sfantul Sava va fi uns arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sarbe, care isi va dobandi astfel autonomia. Desi a refuzat puternic hirotonia intru arhiepiscop, socotindu-se nevrednic si propunand mai multi monahi de la Manastirea Hilandar, in cele din urma, Sfantul Sava a primit cinstea, la varsta de 44 de ani.

In actul patriarhal, se consemneaza: "Eu, Manuel, patriarh ecumenic si arhiepiscop al orasului Constantinopol, Noua Roma, in numele Domnului Iisus Hristos, l-am sfintit pe Sava, arhiepiscop al tuturor sarbilor, si i-am dat, in numele Domnului, puterea de a hirotoni episcopi, preoti si diaconi, in pamanturile sale, sa lege si sa dezlege pacatele oamenilor si sa predice cuvantul lui Dumnezeu, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Drept aceea, voi, toti crestinii ortodocsi, sa ascultati de acesta, precum ati ascultat si de mine."

Dupa hirotonia sa intru episcop, Sfantul Sava s-a intors in Sfantul Munte, pentru a binecuvanta si a fi binecuvantat de obstea monahala din Manastirea Hilandar. Mai apoi, in drum spre Serbia, el va trece prin Tesalonic, unde va traduce, in limba slavona, "Nomocanonul Sfantului Fotie cel Mare", din secolul al IX-lea, cuprinzand atat canoanele celor sapte Sinoade Ecumenice, cat si comentarii de seama ale Sfintilor Parinti asupra acestora si felurite edicte ale imparatului Iustinian cel Mare.

Sfantul Sava, arhiepiscopul Serbiei, va aseza scaunul arhiepiscopal in Manastirea Zica, ctitoria fratelui sau, Stefan. In semn de manifestare a puterii sale episcopale, in anul 1220, in ziua de Inaltarea Domnului, Sfantul Sava il va incorona pe Stefan drept intai rege al Serbiei. Acesta din urma va trece la cele vesnice in anul 1228, ca monah, sub numele de Simeon, asemenea tatalui sau. Mai apoi, in anul 1228, tot Sfantul Sava il va incorona ca rege al Serbiei pe Radoslav, nepotul sau.

In anul 1229, dupa zece ani de nevointe intru zidirea Bisericii Serbiei, vrednicul Sava hotaraste sa faca o calatorie in Tara Sfanta. La intoarcere, el va trece prin Niceea, unde se va intalni cu imparatul bizantin Ioan (1222-1254) si cu patriarhul ecumenic Gherman.

Ajuns in Serbia, acesta a aflat tara in tensiunea unui razboi civil, intre Radoslav si Vladislav, fiii urmasi ai regelui Stefan. In cele din urma, in vara anului 1233, in urma unei lupte, armata lui Radoslav a fost infranta, iar el a fost exilat in localitatea Durazzo, din Albania. Peste cativa ani insa, Sfantul Sava l-a convins pe regele Vladislav sa isi primeasca inapoi fratele. Deoarece sotia lui Radoslav se insotise deja cu un duce francez, in timpul exilului sau, Sfantul Sava a primit cererea acestuia de a fi tuns in monahism, sub numele de Ioan.

In anul 1233, Sfantul Sava se va retrage din scaunul arhiepiscopal, asezandu-l in loc pe Sfantul Arsenie, ucenicul sau, care va pastori Serbia intre anii 1233-1263. Mai apoi, in primavara anului 1234, la varsta de 59 de ani, Sfantul Sava hotaraste sa faca o noua calatorie in Tara Sfanta. Ajuns in Ierusalim, sfantul se va intalni cu patriarhul Atanasie al Ierusalimului. De aici, el va pleca in Egipt, spre a se intalni cu patriarhul Nicolae al Alexandriei. Postul cel Mare il va petrece sfantul in Manastirea Sfanta Ecaterina, de pe Muntele Sinai. Dupa sarbatoarea Pastilor, sfantul s-a intors in Ierusalim, de unde a plecat in Antiohia. Ajuns in Constantinopol, sfantul a dorit sa se indrepte spre Manastirea Hilandar, din Sfantul Munte, insa Domnul a randuit intoarcerea spre Serbia.

In drum spre Serbia, Sfantul Sava s-a oprit in cetatea Tarnovo, fiind primit cu multa caldura de imparatul Ioan Asan al II-lea al Bulgariei. In ziua de 6 ianuarie 1235, el va sluji Sfanta Liturghie si Sfintirea cea Mare a Apoi, cand va si raci puternic. Sfantul Sava al Serbiei a trecut la cele vesnice in ziua de 14/27 ianuarie 1235, in cetatea Tarnovo, in urma unei pneumonii. Trupul sau va fi inmormantat in Biserica Sfintii 40 de Mucenici, din Veliko Tarnovo. De aici, in ziua de 6 mai 1237, regele Vladislav va luat cinstitul trup al Sfantului Sava si il va inmormanta in Manastirea Mileseva.

Cand turcii condusi de Sinan Pasa au jefuit Manastirea Mileseva, in Vinerea Mare a anului 1595, acestia au furat si cinstitele Moaste ale Sfantului Sava, pe care le vor duce in Belgrad, pe colina Vracear, unde, in ziua de 27 aprilie / 10 mai 1595, le vor arde in foc. Din acest moment, colina Vracear va fi considerata drept cel mai sfant loc din Belgrad.

Despre aceasta fapta nelegiuta, Sfantul Nicolae Velimirovici, spune: "Arzand moastele, pasa cel viclean nu a putut sa-l arda pe Sfantul care sta viu inaintea tronului lui Dumnezeu, in cer, si viu pe pamant, in inimile oamenilor. (...) Credinta cea adevarata va fi prigonita in aceasta lume. Domnul Insusi a spus aceasta, limpede, pe fata, apostolilor Sai. Biserica Ortodoxa, dreapta credinta, sunt mereu prigonite, cu doar scurte rastimpuri de ragaz. Tot cel ce vrea sa traiasca intru bine, va avea parte de prigonire."

Catedrala Sfantul Sava din Belgrad a fost ridicata, in mod simbolic, pe colina Vracear, unde turcii condusi de Sinan Pasa au zdrobit rebeliunea sarba din 27 aprilie 1594, arzand, cu acel prilej, si Moastele Sfantului Sava Nemanja. Zidita intre anii 1985-2004, aceasta catedrala este poate cea mai mare biserica ortodoxa din lume. Sub mareata catedrala se afla o alta biserica, de mari dimensiuni, in care se pastreaza o parte din vesmantul Sfantului Sava.

Teodor Danalache