Modul serbarii Sfintelor Pasti in Biserica veche

Chiar daca inca de timpuriu sarbatoarea Pastilor a dat nastere unor neintelegeri cu privire la data tinerii ei, totusi in practica credinciosilor ea s-a dezvoltat si a luat inca de la inceput o amploare deosebita. Daca mai sus am atins si alte aspecte legate de serbarea Pastilor in cultul crestin, aspecte pe care le-am atins numai pentru a intregi aceasta problema, se cuvine sa zabovim mai mult asupra acestui aspect liturgic pe care il implica aceasta serbare.

Despre practica serbarii Invierii Domnului avem dovezi inca din epoca apostolica (cf. 1 Cor. V, 7-9), iar dupa un document din secolul al II-lea (Epistola Apostolorum) stim ca Sfintele Pasti se serbau in timpul noptii. Aceasta serbare tinea timp de 7 zile, adica pana la Duminica Tomii. Dupa Constitutile Apostolice (cartea a V-a, cap. XIX), de serbarea Pastilor era legat si botezul catehumenilor.

Cu privire la modul serbarii, "noaptea invierii era petrecuta in biserica, in priveghere si rugaciune; in cursul ei avea loc botezul catehumenilor, iar momentul invierii era intampinat cu cantari de bucurie, cu savarsirea sfintei jertfe si cu lumini multe, semn al bucuriei si al luminarii duhovnicesti. Indeosebi neofitii - adica crestinii care primisera botezul chiar in noaptea aceea isi puneau acum haine albe si purtau in maini faclii luminoase, ca unii care s-au ingropat cu Hristos, dar au si inviat impreuna cu El.

Slujbele legate de aceasta sarbatoare erau solemne, se citea Evanghelia in mai multe limbi, textul fiind acela de la Ioan I, 1-18. Tot timpul serbarii, usile altarului ramaneau deschise si bisericile luminate, simbolizand lumina adusa de Hristos prin invierea Sa si faptul ca prin aceasta inviere s-au deschis usile cerului. Chiar casele crestinilor si orasele erau luminate cu faclii sau torte aprinse, incat noaptea invierii era mai luminoasa decat ziua. Credinciosii se salutau intre dansii pana in ziua inaltarii Domnului cu "Hristos a inviat", la care se raspundea "Adevarat a inviat".

In aceste zile de serbare aveau loc adevarate manifestari ale dragostei crestine, caci credinciosii se imbratisau cu sarutarea frateasca cerandu-si iertare unii de l-a altii, inainte de imipartasire. Dragostea crestina se manifesta si prin milostenie.

La biserica erau aduse si sfintite diferite bucate, ca : oua, pasca, adica paine dulce, hrean, sare si mielul pascal. Unele din aceste prinoase sunt imprumutate din Vechiul Testament, caci si atunci se aduceau la templu in ziua de Pasti un snop de grau si un miel (cf. Levit. XXIII, 10-12). Sensul acestor sfintiri trebuie poate legat mai putin de practica legii mozaice cat de acele expresii ale dragostei crestine care erau agapele si care au cunoscut o mare dezvoltare in Biserica primara.

Cat priveste practica folosirii oualor rosii, se pare ca exista inca in Biserica Veche, deoarece s-au gasit coji de oua in mormintele unor crestini, si ea a dat nastere la multe interpretari. Este neindoielnica influenta pagana in aceasta practica, dar diferitele legende care au justificat practica oualor rosii, chiar daca nu sunt de provenienta cert crestina, arata cel putin faptul ca obiceiul in discutie a primit inca de la inceput un sens pur crestin. Simbolismul este evident, inrosirea oualor insemnand aducerea aminte a sangelui curs pe cruce pentru mantuirea noastra.

Fericitul Augustin spune ca oul este icoana nadejdii in invierea mortilor, caci dupa cum oul nu are sfarsit, tot asa si nadejdea in inviere nu se termina niciodata. Generalizarea acestui obicei al inrosirii oualor la Pasti, certifica pe de o parte vechimea lui, caci el se practica in Biserici care nu mai stau de multa vreme in vreo legatura liturgica, iar pe de alta parte, ne arata ca in Biserica Veche serbarea Pastilor constituia un prilej de deosebita bucurie sufleteasca pentru crestini, bucurie manifestata in fastul pe care il avea aceasta sarbatorire.

Parintele Aruppala Gheevarghis

• Mielul de Sfintele Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti