Vedeti sa nu dispretuiti pe unul dintre acesti mai mici

Vedeti sa nu dispretuiti pe unul dintre acesti mai mici Mareste imaginea.

„Vedeti sa nu dispretuiti pe unul dintre acesti mai mici" (Mt. 18,10)

Vă amintiţi aceste cuvinte ale lui Hristos? V-aţi gândit că ele vă privesc nemijlocit? Oare puţini sunt aceşti „mai mici" pe care trebuie să-i păzim?

Oare puţini sunt fiii, puţine sunt fiicele voastre pentru care vărsaţi lacrimi amare?

Oare puţini sunt fiii stricaţi şi fiicele stricate, care au devenit hoţi şi huligani?

Multe, multe lacrimi vărsaţi pentru ei. De ce oare?

Pentru că nu v-aţi amintit mai înainte cuvintele lui Hristos: vedeţi să nu dispreţuiţi pe unul dintre aceşti mai mici. Abia când vă doare sufletul pentru ceea ce fac copiii voştri, atunci plângeţi, atunci vă rugaţi lui Dumnezeu ca El să vă ajute. Iar rugăciunea voastră rămâne neroditoare, pentru că nu e îngăduit să arunci asupra lui Dumnezeu propriile îndatoriri, pentru că voi înşivă trebuie să vă îngrijiţi de copiii voştri şi să-i educaţi, nu să aşteptaţi să facă Dumnezeu asta.

Dacă aţi avea un servitor care s-ar lenevi să-şi facă treaba, aşteptând s-o faceţi chiar voi, oare v-aţi apuca să munciţi în locul lui? Nu v-aţi supăra pe leneş? Şi atunci, ce vreţi de la Dumnezeu, dacă voi înşivă nu vă îngrijiţi de copiii voştri?

Sfântul Ioan Gură de Aur a rostit cuvinte înfricoşătoare despre cei ce nu dau educaţia potrivită copiilor lor: „Părinţii care nu îşi cresc creştineşte copiii sunt mai nelegiuiţi decât ucigaşii de copii, pentru că ucigaşii de copii despart sufletele de trupuri, pe când aceştia aruncă şi sufletul, şi trupul în gheena focului".

Greu, greu răspuns va da înaintea lui Dumnezeu oricine nu se îngrijeşte de educaţia copiilor! în Biblie, în prima carte a Regilor, se povesteşte despre evlaviosul arhiereu Eli, care fusese 50 de ani judecător al poporului lui Israel. Pe lângă acesta se afla şi îi slujea Sfântul Proroc Samuel, care pe atunci era încă adolescent.

Odată, Domnul i-a poruncit în vis acestui sfânt tânăr să-i vestească arhiereului Eli că îl aşteaptă o cumplită pedeapsă dumnezeiască, datorată faptului că nu s-a îngrijit de copiii lui.

Iar copiii lui erau sfinţiţi slujitori, şi prin faptele lor de necredincioşi înrăiau poporul şi-l înstrăinau de Dumnezeu. Când evreii aduceau în dar lui Dumnezeu carne de animal, slujitorii acestor preoţi lipsiţi de cucernicie alegeau cele mai bune bucăţi din cazanul unde se fierbea carnea pentru jertfe şi le dădeau stăpânilor. Ei alegeau până şi din carnea crudă, iar când cei ce aduseseră jertfa cereau să fie arsă mai întâi grăsimea pe jertfelnic, răspundeau: „Dacă nu îmi dai, o să iau cu sila". Văzând asta, poporul căpăta silă faţă de jertfe. Pentru o asemenea lipsă de evlavie, Domnul i-a pedepsit nu numai pe preoţii cu pricina, ci şi pe însuşi arhiereul Eli. Lucrul s-a întâmplat aşa: filistenii năvăliseră în pământul lui Israel, şi în vremea unei lupte înverşunate bătrânul în vârstă de 98 de ani şedea la locaşul sfânt aşteptând ştiri. A venit în fugă un trimis plin de praf, tulburat din cale-afară, şi i-a zis: „Fiii tăi au fost omorâţi, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost luat în robie". Auzind această veste, arhiereul a căzut, şi-a frânt şira spinării şi a murit de o moarte năprasnică. Iar Domnul a vestit că pedeapsa se va prelungi asupra întregului său neam.

Vedeţi, deci, cât de cumplit lucru: întregul neam al arhiereului Eli a fost pedepsit pentru faptul că acesta nu şi-a înfrânat fiii de la păcate grele. Aceasta îl pândeşte pe oricare din noi care nu se îngrijeşte de educaţia copiilor săi. Iar despre cei ce năzuiesc din toată inima să-şi educe copiii în cucernicie auziţi la fiecare Utrenie, în psalmul 102, aceste cuvinte binecuvântate: Iar mila Domnului în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, celor ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.

In vecii vecilor este binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor ce-şi cresc copiii în duhul cucerniciei. In vecii vecilor va apăsa însă blestemul lui Dumnezeu asupra celor ce nu şi i-au crescut în duhul cucerniciei creştine. Spuneţi-mi, ce se va întâmpla cu nefericita voastră fiică, ce s-a dedat din tinereţe curviei, iar apoi se va mărita şi va naşte prunci? Va fi oare binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ei şi asupra întregii ei familii? Nu! Nu! Va creşte din ea un neam lipsit de evlavie, un neam urât lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă cât de cumplit este lucrul acesta, ce răspundere grea purtaţi înaintea lui Dumnezeu dacă nu vă educaţi copiii în obiceiurile creştineşti.
„Dar cum trebuie să-i creştem?", veţi întreba?

Aşa cum îşi creşteau copiii vechii creştini, creştinii din primele veacuri. Aceştia îi învăţau din cea mai fragedă copilărie cu rugăciunea, cu biserica, cu posturile, cu Tainele bisericeşti, îi învăţau să citească după cărţile Sfintei Scripturi, niciodată nu-şi lăsau copilul să se aşeze la masă fără să se roage. Ei le insuflau copiilor că orice lucru, orice pas al creştinului trebuie să înceapă cu semnul crucii şi cu rugăciunea.

Ei se îngrijeau nu doar de educaţia generală a copiilor lor, nu numai ca aceştia să dobândească înţelepciunea păgânească prin studiul filosofiei, muzicii, artelor. Nu, ci învăţându-şi copiii, ei se călăuzeau după profunda şi sfânta regulă: nefericit să-l socoteşti pe cel ce ştie toate, însă nu ştie de Dumnezeu, iar fericit pe acela care ştie de Dumnezeu, chiar dacă n-ar şti de nimic altceva.

Să nu credeţi că prin aceasta vi se interzice să vă învăţaţi copiii ştiinţele lumeşti. Nicidecum. Cei mai mari dintre Părinţii şi Dascălii Bisericii noastre au studiat ei înşişi în tinereţe, cu multă râvnă, toată înţelepciunea ştiinţelor şi filosofiei. Sfinţii Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur au fost oameni de mare cultură ai vremii lor. Şi copiii voştri trebuie să fie educaţi, savanţi. Important este însă numai ca învăţarea şi educarea lor să nu se mărginească doar la înţelepciunea lumească, la înţelepciunea acestei lumi, ci ca alături de aceasta ei să cunoască dreptatea supremă şi adevărul suprem, să înveţe legea lui Dumnezeu şi poruncile lui Hristos, să se deprindă cu evlavia permanentă, să-şi amintească totdeauna de Dumnezeu, de poruncile lui Dumnezeu, de calea lui Hristos. Atunci şi numai atunci nu se vor rătăci pe calea înţelepciunii omeneşti, numai atunci vor pune mai presus de toate înţelepciunea creştină, cunoştinţa de Dumnezeu. Aşa trebuie să vă învăţaţi copiii.

Dar cum sunteţi datori, veţi întreba, să îi educaţi, să sădiţi în ei suprema moralitate creştină? Mai întâi de toate, prin propriul exemplu, deoarece copiii se educă tocmai prin exemplul părinţilor. Orice învăţătură dată prin cuvinte, orice artă pedagogică este nimic, este un gol în comparaţie cu exemplul pe care îl văd copiii în părinţii lor. Spuneţi-mi, oare vor creşte curaţi şi buni acei copii care în persoana părinţilor lor văd cele mai rele exemple de imoralitate? Oare vor fi curate şi caste fiicele voastre dacă voi înşivă le veţi da exemplu de curvie? Vor fi curaţi, incapabili să fure, copiii voştri, dacă nu îi veţi învăţa cu cinstea de la cea mai fragedă vârstă? Când fiii dau iama în grădini străine, când nu lasă fructele din livezi să se coacă şi când vin oamenii să se plângă de ei, unele mame răspund liniştite: „Ei şi ce, copiii sunt mici, ce poţi să le ceri?" Domnul le va cere socoteală! Le va cere ameninţător socoteală: de ce le-aţi dat voie copiilor voştri să fure de la cea mai fragedă vârstă, de ce nu i-aţi învăţat poruncile lui Dumnezeu, de ce nu le-aţi insuflat dezgust faţă de hoţie şi de huliganism?

Greu răspuns veţi da înaintea lui Dumnezeu pentru orice sminteală pe care o văd copiii voştri în voi, pentru toate certurile, ocările, vorbele deşarte, bătăile care au loc sub ochii lor! Dacă voi înşivă faceţi aşa, cu ce-i veţi învăţa pe copiii voştri?

Marele Dascăl al lumii, cel mai mare dintre propovăduitorii Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte astfel despre părinţii care nu-şi învaţă copiii să facă binele, ci le încurajează însuşirile cele rele, patimile şi necredinţa: „Voi parcă v-aţi strădui să vă pierdeţi copiii, le porunciţi să facă numai cele pe care făcându-le nu poţi să te mântuieşti. S-a zis: vai celor ce râd - voi daţi copiilor multe pricini de râs; vai bogaţilor - iar voi vă siliţi doar să vă îmbogăţiţi; vai vouă când vă vor vorbi de bine oameni - iar voi vă cheltuiţi deseori averea ca să primiţi slavă din partea oamenilor; s-a zis că cel ce-şi va ocărî fratele va fi vrednic de gheena focului - iar voi îi socotiţi slabi şi fricoşi pe cei ce rabdă în tăcere ocările altora.

Hristos porunceşte să vă depărtaţi de ceartă şi de sfezi, iar voi vă faceţi copiii să se îndeletnicească mereu cu lucrurile acestea rele. Cel ce iubeşte sufletul său îl va pierde, a zis Domnul - iar voi le insuflaţi această dragoste în fel şi chip; dacă nu veţi ierta oamenilor greşelilor lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu vă va ierta vouă, zice El - iar voi chiar vă mustraţi copiii atunci când nu vor să se răzbune pe cei ce i-au necăjit. Hristos a zis că cei ce iubesc slava deşartă postesc fără folos, se roagă fără folos, dau milostenie fără folos - iar voi vă străduiţi numai ca odraslele voastre să primească slavă deşartă.

Şi rău este nu numai faptul că le insuflaţi copiilor voştri cele potrivnice poruncilor lui Hristos, ci şi acela că huliţi cele bune, numind «incultură» modestia, «laşitate» - blândeţea, «slăbiciune» - dreptatea, «slugărnicie» -smerenia, «neputinţă» - lipsa de răutate. Ii împingeţi la fapte pentru care Iisus Hristos a vestit pierzare de neînlăturat; de sufletul lor nu vă pasă, ca şi cum n-ar fi nici o trebuinţă de el, iar pentru ceea ce este cu adevărat de prisos vă îngrijiţi ca şi cum ar fi lucrurile cele mai însemnate, fără de care nu se poate. Voi faceţi toate acestea pentru ca fiul vostru să aibă slugi, cai şi cele mai bune haine, dar nici nu vreţi să vă gândiţi ca el însuşi să fie bun. Nu, ci, desfăşurând într-o asemenea măsură grija voastră pentru lemn şi pietre, nu învredniciţi sufletele nici de cea mai mică parte a grijii acesteia. Faceţi totul ca în casa voastră să se afle statui frumoase şi acoperişul să fie din aur, iar ca sculptura cea mai de preţ - sufletul - să fie din aur nici nu vreţi să vă gândiţi".

Aşa vorbea Sfântul Ioan Gură de Aur în Antichitate, acum 1500 de ani, însă cuvintele acestea sunt folositoare şi acum, pentru că nu vă educaţi şi acum copiii la fel de rău, fără să le insuflaţi frica lui Dumnezeu? Oare nu vă îngrijiţi în primul rând să le asiguraţi copiilor voştri situaţia cea mai bună în viaţă, să-i băgaţi în rândul celor bogaţi şi puternici? Oare nu le băgaţi în cap că în bani stă puterea, că trebuie să dobândească mari cunoştinţe ca să ajungă bogaţi şi să aibă o viaţă asigurată, după placul inimii? De acestea este nevoie însă?

Este nevoie tocmai de cele contrare. Copiii voştri au nevoie să le insuflaţi dispreţul faţă de bani, bogăţie, slavă, poziţie înaltă în societate. Trebuie să sădiţi în ei dragostea de curăţie, de sfinţenie, de evlavie. Iar tocmai de acestea vă îngrijiţi mai puţin.

Copiii trebuie să fie educaţi începând din scutece, pentru că doar la vârsta cea mai fragedă sunt maleabili pentru orice învăţătură. Sufletul lor este moale ca ceara, în el se întipăreşte orice - şi exemplele voastre rele, şi cuvintele evlavioase, şi orice exemplu luminos şi curat.

Creştinii din vechime îşi învăţau copiii de la cea mai fragedă vârstă să se roage şi să citească Sfânta Scriptură. Iar acum se spune: „Oare acesta e treabă pentru copii, să citească psalmi? E treabă pentru călugări şi moşi, iar copiii au nevoie de veselie şi de bucurie".

Uitaţi ceea ce Sfântul Tihon din Zadonsk a exprimat atât de simplu: „Un copăcel va creşte în direcţia în care-l înclini; un vas nou va răspândi mirosul cu care îl impregnaţi turnând în el lichide fie urât mirositoare, fie aromate şi curate".

Dacă în sufletul copilului mic veţi turna tot felul de putori, el va deveni puturos. Dacă veţi turna aroma bunei miresme a lui Hristos, copiii voştri vor fi bineînmiresmaţi înaintea oamenilor, vă vor fi bucurie şi mângâiere. Să vă educaţi copiii prin puterea exemplului personal. Despre aceasta a vorbit minunat arhiepiscopul Ambrozie al Harkovului, marele propovăduitor rus: „Când nici unul dintre membri familiei nu se poate lipsi de rugăciunile de seară şi dimineaţă, când tatăl nu iese din casă la treaba sa fără să se roage înaintea sfintelor icoane, iar mama nu începe nimic fără semnul crucii, când până şi copilului mic nu i se dă voie să se atingă de mâncare fără să-şi facă cruce, oare prin aceasta copiii nu se deprind să ceară în toate ajutorul lui Dumnezeu, şi să cheme asupra a toate binecuvântarea lui Dumnezeu, şi să creadă că fără ajutorul lui Dumnezeu nimic nu este lipsit de primejdie în viaţă, iar fără binecuvântarea Lui nu poate fi vorba de reuşită în treburile omeneşti?"

Nu poate să rămână neroditoare pentru copii credinţa părinţilor dacă aceştia spun cu lacrimi în ochi când sunt în nevoi şi în sărăcie: „Ce să facem? Fie voia lui Dumnezeu", când sunt în primejdii: „Dumnezeu este milostiv", când sunt în împrejurări grele: „Dumnezeu ne va ajuta", când au reuşită şi bucurii: „Slavă lui Dumnezeu, Dumnezeu a dat". Atunci sunt mărturisite întotdeauna şi în toate bunătatea dumnezeiască, purtarea de grijă dumnezeiască, dreapta judecată dumnezeiască. Mama, obiect a toată dragostea şi gingăşia pentru copil, stă cu o expresie evlavioasă şi se roagă înaintea icoanei Mântuitorului. Copilul se uită ba la ea, ba la icoană, şi nu are nevoie să i se explice în vorbe multe ce înseamnă asta. Iată prima lecţie tăcută de cunoaştere a lui Dumnezeu! Iată prima şi cea mai importantă lecţie de evlavie! Asemenea lecţii puteţi şi trebuie să le daţi copiilor voştri întotdeauna şi în toate.

Trebuie să vă păziţi copiii de tot ce este necurat, de tot ce e rău. Trebuie să vă păziţi fiicele de citirea romanelor pătimaşe, trebuie să cereţi de la ele să-şi aleagă lecturile cu discernământ, trebuie să le opriţi de la spectacolele deşarte, să nu le daţi voie să se distreze mereu şi să alerge tot timpul pe la cinematografe şi teatre. Trebuie să le învăţaţi cu viaţa casnică liniştită, de osteneală.

Nu trebuie să uitaţi nici de faptul că nu se poate să educi copilul mic fără să-l pedepseşti deloc. Trebuie să vă amintiţi că fac o foarte mare greşeală părinţii care sunt îndrăgostiţi de copiii lor mici, îi admiră, le iartă totul, nu îi pedepsesc niciodată. Despre unii ca aceştia preaînţeleptul Sirah a zis: răsfaţă-ţi copilul, şi el îţi va aduce pierzanie.

Iată ce spune şi marele nostru ierarh Tihon din Zadonsk: „Când se fac mari, tinerii nepedepsiţi sunt ca nişte cai neînvăţaţi şi sălbatici. Drept aceea, creştine, iubeşte-ţi copiii şi pedepseşte-i. Să-i doară trupul acum, când sunt tineri, ca să nu te doară după aceea inima pentru ei. Să plângă ei din pricina ta, ca să nu plângi tu din pricina lor şi pentru ei. Totuşi, este de lăudat şi de trebuinţă măsura în toate".

Este nevoie de măsură în pedeapsă, aşa cum zice ierarhul. Nu e îngăduit să-ţi pedepseşti copiii cu enervare, cu răutate, cu ură. Trebuie să-i pedepseşti liniştit, cu dragoste. Atunci, copiii vor simţi această dragoste, vor simţi că merită pedeapsa, şi atunci pedeapsa va aduce folos şi-i va îndrepta. La o asemenea pedepsire a copiilor mulţi dintre voi nici nu se gândesc, şi lasă nepedepsite nu numai greşelile mici, ci şi pe cele grave - până şi hoţia, huliganismul, până şi viaţa desfrânată a fetelor tinere.

Vedeţi ce sarcini uriaşe stau înaintea voastră în lucrarea educaţiei copiilor? Vedeţi cât de sfinte sunt îndatoririle mamelor? Nu există îndatorire mai însemnată, nu există răspundere mai înaltă înaintea lui Dumnezeu pentru mamă decât buna educare a copiilor. Inaintea lui Dumnezeu veţi da seama şi veţi atrage mânia lui Dumnezeu asupra tuturor urmaşilor voştri dacă nu vă veţi îngriji de educaţia copiilor voştri. Şi încă de aici, de pe pământ, vă veţi chinui şi veţi plânge privind la ei.

Aşadar vedeţi să nu dispreţuiţi pe unul dintre aceşti mai mici. Intotdeauna să vă îngrijiţi de ei, întotdeauna să le daţi exemple de evlavie curate, sfinte, şi atunci binecuvântarea Domnului va fi din veac şi până în veac asupra copiilor voştri şi asupra voastră. Amin.

Sfântul Ierarh Luca (Voino-Iaseneţkii)

Viata de familie, Editura Sophia

Cumpara cartea "Viata de familie"

Pe aceeaşi temă

07 August 2017

Vizualizari: 969

Voteaza:

Vedeti sa nu dispretuiti pe unul dintre acesti mai mici 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE