• Străduieşte-te să obţii prin rugăciune de la Dumnezeu tărie în lupta cu vrăjmaşii nevăzuţi, care se războiesc cu tine; şi trebuie să ai o asemenea tărie încât, oricât ar fi de usturătoare săgeţile lor, oricât ar fi de dens întunericul, împrăştiat de ei, în ciuda tuturor hulelor lor tu să stai nemişcat pe piatra credinţei, netrădându-L pe Domnul nici cu gândul, nici cu vreun cuvânt de nemulţumire şi să binecuvântezi puterea Lui, care se ascunde parcă pentru o vreme de sufletul nostru pentru a-l încerca şi a vedea către ce este el înclinat şi care sunt propriile lui strădanii în lupta cu vrăjmaşii. Dar fără răbdare, fără blândeţe, fără bărbăţie această tărie nu se poate dobândi. De aceea, fii răbdător, ca şi unul care nu are trup; blând şi bărbătos - precum blând şi smerit (vezi: Matei 11, 29) şi bărbătos a fost şi Domnul: în toată viaţa ta şi înaintea vrăjmaşilor tăi.

• Trebuie să plângem pentru faptul că în cea mai mare parte ne rugăm fără sinceritate lui Dumnezeu.

• De cerut, aşa să ceri sau, de rugat, aşa să te rogi şi să nu fii nici rece, nici căldicel (vezi: Apocalipsa 3,16).

• Se poate şti în care moment este rugăciunea plăcută lui Dumnezeu şi în care - nu. Inima este crainicul (vestitorul).

• Este greşit să gândeşti că toate cuvintele rugăciunii tale rămân deşarte şi în van sunt rostite. Foarte greşit. Trebuie să crezi că Duntnezeu le aude şi dăruieşte după dorinţa inimii celui ce se roagă. Dumnezeu este un Părinte Atotbun, Atotprezent, credincios întru cuvintele Sale (vezi: Psalmi 144,13). Iar El a spus: toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi (Matei 21, 22). Cereţi şi vi se va da (Matei 7, 7).

Dacă ai duşmani, roagă-te pentru ei, pentru împăcarea lor cu tine - lui Dumnezeu. Puterea Lui este asupra tuturor; pentru rugăciunile tale El şi pe ei are putere să îi lumineze, să încline inimile lor spre tine. Iar, dacă ei nu vor să se împace din prea mare răutate - atunci fie voia Lui. Numai tu să nu urăşti pe nimeni.

• Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire (Coloseni 4, 2).

• Pentru ca rugăciunile noastre, înălţate către Dumnezeu şi sfinţii Lui, să fie auzite, trebuie să strigăm cu credinţă neîndoielnică şi cu dragoste sufletească: cine se aseamănă, se adună.

• Aşa cum un om netrebnic, venind cu o rugăminte la un om bun, blând şi smerit, pentru cea mai bună izbândă a rugăminţii sale se străduieşte şi el să fie asemenea lui, aşa şi creştinul, apropiindu-se în rugăciune de Domnul sau de Preacurata Lui Maică, sau de îngeri, sau de sfinţi - pentru izbânda rugăciunii sale trebuie să se asemene, după posibilitate, Domnului însuşi sau Preacuratei Maicii Sale, sau Îngerilor şi sfinţilor. Şi, iată, tocmai în aceasta constă taina apropierii şi a grabnicei auziri a rugăciunilor noastre.

• Intr-adevăr, la rugăciune trebuie să îl apropiem pe Dumnezeu sau pe sfântul, a cărui mijlocire pentru noi o cerem - de însăşi inima noastră şi ochi în ochi cu El să discutăm; între duhuri nu există o distanţă materială, există numai o distanţă spirituală, care se datorează nevredniciei noastre, necurăţi- ei inimii noastre, indiferenţei noastre, necredinţei noastre; închină-te lui Dumnezeu în duh şi în adevăr (vezi: Ioan 4, 24) - şi Ajutătorul tău întotdeauna este gata; întotdeauna este gata să vină şi să îţi umple inima şi să te facă fericit.

• Când ne rugăm lui Dumnezeu şi sfinţilor, trebuie să ne închipuim mai înainte de toate marea lor bunătate, prin care ei întotdeauna sunt gata să ne dăruiască cele necesare.

• Când te rogi lui Dumnezeu sau Preacuratei Sale Maici, sau unui înger, sau unui sfânt, închipu- ieşte-ţi că ei te privesc cu ochii lor prealuminoşi şi că te ascultă cu urechile lor, care aud tot. Că sunteţi ochi în ochi.

• Ţine minte întotdeauna că la rugăciune te văd şi te aud Dumnezeu sau Preacurata Maica Sa; apoi închipuieşte-ţi că te ascultă nişte Fiinţe Atotbune, de la Care negreşit vei avea parte de milă dacă te vei ruga Lor din inimă.

• A rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut (Evrei 11, 27) (Moise). Să ajungi până Ia o asemenea desăvârşire a credinţei încât pe Dumnezeul cel Nevăzut să îl vezi ca aievea, cu ochii tăi, să îl ai în inimă, să îl priveşti cu ochii inimii: şi nu vei fi nicicum ultimul dintre creştini - şi paşii tăi se vor îndrepta (vezi: Psalmi 39, 3). Mult înseamnă atunci când omul poate spune cu sinceritate: îl văd parcă aievea, cu ochii mei pe Dumnezeul cel Nevăzut - atât sunt de convins de El!

• Străduieşte-te să ajungi la simplitatea copilărească în purtarea ta cu oamenii şi în rugăciunea către Dumnezeu. Simplitatea este cel mai mare bine şi merit al omului. Dumnezeu este desăvârşit de simplu, pentru că El este desăvârşit de duhovnicesc, desăvârşit de bun. Nici sufletul tău să nu se împartă în bun şi rău.

• Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele (rugăciunea mea), iar eu mă voi veseli de Domnul (Psalmi 103, 35).

• Lipeşte-te cu mintea şi cu inima de Dumnezeu ca de trei Persoane, nu ca de o singură Persoană nedeterminată, lipsită de personalitate.

• Când vă rugaţi lui Dumnezeu, ţineţi minte că Dumnezeu este Unul în trei Persoane şi, întrucât este Personal, are la nesfârşit toate acele desăvârşiri, pe care ni le putem închipui intr-un om, care cu harul lui Dumnezeu este desăvârşit, de exemplu, în Preasfânta Fecioară Maria, în Sfântul Ioan înaintemergătorul, în Sfântul Nicolae făcătorul de minuni, în Sfântul Ioan Gură de Aur sau în apostoli, prooroci, plini de Duhul lui Dumnezeu. Omul este chipul lui Dumnezeu şi asemănarea lui Dumnezeu (vezi: Facerea 1, 26, 27); după un model desăvârşit putem judeca în parte despre Prototip, cum este El; tot ce este bun, care atrage privirile inimii noastre şi înclinaţia inimii omului - sunt de la Dumnezeu, de la Cuvântul Lui şi de la Duhul Lui. De exemplu, Sfântul Nicolae a fost şi este compătimitor şi milosârd faţă de oameni cu harul lui Dumnezeu.

Intotdeauna a fost şi acum este grabnic ascultător faţă de cei care îl cheamă sincer, având aceeaşi inimă bună, pe care a avut-o în viaţă şi o are şi acum cu harul lui Dumnezeu.

Acum, oare, însuşi Domnul Dumnezeu nu este compătimitor şi milosârd şi cât de compătimitor şi milosârd este El? Infinit mai mult, aşa cum infinit mai mare este El decât Sfântul Nicolae. Sau, de exemplu, Apostolul Pavel. Ce inimă iubitoare de oameni. Despre Onisim, robul lui Filimon, îi spune stăpânului său: pe el însuşi, adică inima mea; primeşte-l (Filimon 1,12). Câtă dragoste! Şi câtă dragoste există în epistolele sale! Inima mea s-a lărgit, le spune el corintenilor, în ea nu sunteţi la strâmtorare (vezi: 2 Corinteni 6, 11-12). El a descris într-o epistolă în ce constă dragostea (vezi: 1 Corinteni 13,1-8): dumnezeiască este această descriere, dar, citind-o, simţi că Apostolul a împlinit în faptă tot ceea ce a scris despre dragoste. - Dar de unde această dragoste în Apostolul, care mai înainte a fost prigonitorul şi asupritorul creştinilor, care, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, fără milă îi preda la temniţă (vezi: Fapte 8,3)?- De la Domnul, Izvorul dragostei. El singur este Iubire Veşnică, Nemărginită (1 loan 4, 8,16), Care cuprinde în Sine toate făpturile.

• Când te închini Preasfintei Treimi şi faci rugăciune către fiecare Persoană a Preasfintei Treimi, fereşte-te din răsputeri să ispiteşti cu mintea taina Dumnezeirii celei întreite; ţine minte această regulă: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât Inie nu le iscodi (Simh 3, 20). Adu-ţi aminte de nimicnicia ta, de mediocritatea ta. De ajuns este pentru tine să ştii că Dumnezeu Tatăl te-o adus dm nefiinţă la fiinţă, prin Fiul în Sfântul Duh şi aşa te-a iubit, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat pentru tine la moarte (vezi: loan 3,16), ca tu, cel căzut din viată'', să nu pieri în veci, ci să ai, pentru El, viaţă veşnică (vezi: loan 3,16); şi că Fiul lui Dumnezeu te-a creat şi te-a răscumpărat, iar Duhul Iui Dumnezeu îţi dă viaţă (loan 6, 63; 2 Corinteni 3, 6), te învaţă tot ceea ce este bun şi de folos şi, desăvârşindu-te, te călăuzeşte, ca o mamă pe copilul ei, către împărăţia Cerească.

• Când începi rugăciunea către Preasfânta Treime, îndreptează-ţi atenţia către inima şi gura ta şi vezi cum sunt ele. Din buze spurcate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat înălţăm, de obicei, rugăciuni către Dumnezeu Cel Unul în Treime - pe cât este cu putinţă, curăţeşte-te prin cea mai mare smerenie şi zdrobire de inimă pentru păcatele tale. înţelege în adâncul sufletului tău că întocmai aşa sunt gura şi inima ta.

• La rugăciune să ţi-L închipuieşti în faţa ochilor pe Dumnezeu - ca Judecător şi pe tine - ca păcătos.

• Când te rogi, închipuieşte-ţi că înaintea ta este numai Unul Dumnezeu, întreit în Persoane şi că nimic nu este mai frumos decât El. închipuieşte-ţi că Dumnezeu este în lume, ca sufletul în trup, deşi este infinit mai presus decât ea şi nu este îngrădit de ea; trupul tău este mic şi pe tot îl pătruncie sufletul tău mic, ciar lumea este mare, Dumnezeu este nesfârşit de mare şi în toată creaţia Dumnezeu este şi toate le împlineşte - Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti - întocmai ca sufletul în trup; Dumnezeu Se sălăşluieşte în mica ta lume - în sufletul tău şi în trupul tău; şi în Sfintele Taine El este tot, în întregime, ca şi în lume sau ca în sufletul tău.

• De voieşti să te rogi şi rugăciunea să fie binefăcătoare, întăreşte mai întâi de toate inima ta întru Domnul înalţă fruntea ta întru Dumnezeul tău (vezi: 2 Regi 2,1).

• Cu ochii închişi nu cerem nimic nici vreunuia dintre oameni. Cum de ne rugăm adeseori lui Dumnezeu cu ochii închişi ai sufletului? Mai întâi trebuie să deschidem ochii sufletului, să ne închipuim clar Cui voim să ne rugăm - şi atunci să ne rugăm.

• Roagă-te în Duh şi prin Duhul Sfânt Mântuitorului, Maicii Domnului, îngerilor şi tuturor sfinţilor: şi rugăciunea ta va fi înflăcărată şi lacrimile vor începe să curgă din ochii tăi, lacrimi dulci şi uşoare. Slavă Duhului Sfânt - Mângâietorului, ah, ce mângâiere este El pentru suflet!

• Mână la adâncul inimii, şi lasă în jos mrejele mintii tale la rugăciune (vezi: IM ca 5, 4).

• Nu da crezare trupului tău, care te ameninţă cu netemeinicia în vremea rugăciunii: te minte. Când începi să te rogi, vezi că trupul devine robul tău supus. Rugăciunea şi pe el îl înviorează. Fine minte întotdeauna că trupul este mincinos.

• Nu se întâmplă, oare, deseori ca, atunci când ne apucăm de rugăciune, să fim, cel puţin la început, ignoranţi cu limba, cu mintea şi cu inima?

Adevărat este cuvântul Mântuitorului, că împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea (Matei 11,12). Ca să fac binele, eu trebuie mereu să mă lupt cu inima mea, care întotdeauna este gata să mă încline spre rău: binele întotdeauna se dobândeşte cu anevoie, iar răul întotdeauna este uşor să îl faci, numai să îţi pierzi curajul. Inima noastră este izvorul răului, după cuvintele Mântuitorului (vezi: Matei 15,19).

• La rugăciune să lepede omul toată grija cea lumească48 şi numai de mântuirea sufletului său să se îngrijească.

• In timpul rugăciunii teme-te să nu ai vreo nemulţumire fată de cineva; altfel nu vei fi în stare să vorbeşti. Nemulţumirea, mânia sunt semnele mândriei, iar Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă (Iacov 4, 6). Nu fi atât de nebun încât să te rogi înaintea feţei Celui Preaînalt fără smerenie, fără blandeţe, Cel blând şi smerit cu inima  ascultă rugăciunile tot ale celor blânzi şi smeriţi, iar de la cei mânioşi şi mândri nu primeşte rugăciunile. Fii răbdător: fără răbdare este cu neputinţă mântuirea.
Prin răbdarea voastră - se spune - veţi dobândi sufletele voastre (Luca 21,19).

• In timpul rugăciunii trebuie să ai linişte desăvârşită şi nicidecum să nu te grăbeşti cu mintea şi cu inima către sfârşitul rugăciunii. Dar inima vicleană, dacă simte neplăcere pentru rugăciune, atrage după ea şi mintea, silind-o să se grăbească cât mai tare. De aceea, trebuie să veghezi asupra inimii şi a minţii în timpul rugăciunii; sau mai bine: prin puterea credinţei, a nădejdii şi a dragostei să le sileşti să de dedice cu osârdie rugăciunii.

• Când mă rog după cartea de rugăciuni, trebuie neapărat să mă rog pentru liniştea sufletului şi buna izbândă a rugăciunii, cu duhul, nu numai cu limba şi nu trebuie să îl pierd din vedere pe Domnul. Fără îndoială că Domnul mă va părăsi dacă eu îl voi părăsi pe El în timpul citirii rugăciunilor, renunţând la credinţa mea în El şi la evlavie şi, de aceea, limba mea uneori mă trădează, ca un cal iute, fără frâu şi duhul meu este cuprins de ruşine şi de tulburare.

• Inainte de citirea rugăciunilor suspină din inimă şi zi în sinea ta: „Sunt păcătos!".

• Adu-ţi aminte mai des că eşti numai un păzitor al adevărului lui Dumnezeu. Fie că te rogi, fie că studiezi - tu eşti un păzitor al adevărului lui Dumnezeu. Aşadar, poartă-te cu respect, cu sfinţenie faţă de adevărul lui Dumnezeu.

• Când îl rogi pe Dumnezeu să îţi dăruiască vreun bine, mai ales, unul duhovnicesc, de exemplu:  credinţă vie, dragoste de Dumnezeu şi de aproapele, blândeţe şi smerenie, nepărtinire faţă de lucrurile pământeşti - trebuie să nădăjduieşti că vei primi de la El aceste daruri nu altfel decât prin felul, în care tu însuti, întrebuinţând toată strădania şi silinţa ta, vei dobândi aceste virtuţi, pentru că eşti înzestrat cu raţiune şi cu libertate şi îţi este dată puterea de a izbândi tu însuţi în ceea ce priveşte binele cu ajutorul harului dumnezeiesc. Ar fi absurd să nădăjduim că vom primi de la Dumnezeu dintr-odată vreo virtute înaltă, să zicem, de pildă, credinţă puternică, fără nici o strădanie din partea noastră de a o dobândi prin rugăciune sârguincioasă şi curăţirea cu râvnă a inimii noastre de atracţiile pământeşti. In zadar va nutri nădejdea rugăciunii săvârşite cu râvnă şi cu căldură înaintea lui Dumnezeu acela care nu se va osteni la rugăciune mereu şi nu va răbda ispitele, trimise de Dumnezeu pentru a încerca sinceritatea şi fermitatea rugăciunii noastre. împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă (Matei 11,12).

• E cu putinţă, oare, să ne rugăm neîncetat (vezi: 1 Tesaloniceni 5,17)? - E cu putinţă, aşa cum cu putinţă este să respirăm neîncetat. Rugăciunea este respiraţia sufletului.

• Du mnezeu cere desăvârşire în rugăciune şi în viaţă - şi lepădarea a ceea ce nu este desăvârşit în ele.

• Când stai de vorbă cu Dumnezeu în rugăciune, fii măcar tot atât de atent, pe cât de atent eşti în convorbirea cu şeful tău, nu mai vorbesc - cu împăratul.

• Aşa cum în vorbirea obişnuită - în discuţiile cu superiorii - trebuie să ţii minte cu cine vorbeşti şi să te porţi respectuos, exprimându-ţi respectul şi prin poziţia trupului, şi prin glas, şi prin cuvinte, şi prin privire, aşa şi în convorbirea cu Dumnezeu trebuie să ţii bine minte cu Cine vorbeşti şi să arăţi cea mai mare evlavie şi prin poziţia trupului, şi prin glas, şi prin privire, iar mai înainte de toate - prin inimă şi cuget. Aşa cum în discuţiile chiar cu oamenii bunăcuviinţa cere să îl priveşti drept în faţă pe interlocutor şi să nu te uiţi în altă parte din neatenţie şi împrăştiere, aşa cu atât mai mult la rugăciune - în această convorbire cu Dumnezeu - trebuie să priveşti cu ochii inimii şi ai trupului fără şovăire către Domnul şi să nu-ţi desprinzi de la El ochii inimii, ci să îi pironeşti de-a dreptul în inima iubitoare de oameni a Stăpânului, aşteptând fără îndoială de la El mari şi bogate mile.

Trebuie să ţii minte că El singur este Cel ce este (Ieşirea 3,14) şi Care vede în ascuns (Matei 6, 4, 6) toate cugetele inimii noastre.

• Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4, 8, 16), o Fiinţă Simplă, Darnică, înţeleaptă şi Atotputernică. De aceea, cei ce se roagă, să creadă că toate cele necesare Stăpânul le dă ca Iubire şi ca Fiinţă Simplă - le dă şi repede, şi simplu, ca Una Darnică - dă din belşug, ca Una înţeleaptă - dă cu înţelepciune, ca Una Atotputernică - dă acolo unde şi atunci când ei nici nu se aşteaptă.

• Când te rogi, trebuie să pui în inimă cuvintele: „Acum mă ascultă Bunătatea".

• Cere de la Domnul ceea ce voieşti - pentru Dumnezeu Tatăl ajunge numai să voiască: Fiul Creatorul şi Duhul Sfânt Sfinţitorul întotdeauna sunt cu El şi în Ei, precum şi El este în Ei - Ei sunt întotdeauna gata să săvârşească voia Tatălui celui Atotputernic şi Atotbun, căci Ei sunt una cu El prin bunătate şi atotputernicie.

Sfantul Ioan de Kronstadt

Fragment din cartea "Despre rugaciune", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Despre rugaciune"

 

• Rugaciunea inimii
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea lui Iisus
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul talcuita de Olivier Clement
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea
  Publicat in : Credinta
• Rugaciunea sotilor
  Publicat in : Credinta