Sfaturi duhovnicesti

Prietenia cu cei de alta credinta

Prietenia cu cei de alta credinta

"Mergand prin padure am zarit o salbaticiune.
Apropiindu-ma, am vazut ca e om.
Cand am ajuns langa el, am constatat ca este fratele meu."
(Proverb tibetan)


Nu sunt putini cei carora li se ofera posibilitatea in liceu, in perioada studiilor universitare sau la locul de munca, de a lega relatii de prietenie cu persoane de alta confesiune, de alta religie sau chiar atee. Poate acest aspect este mai evident mai ales in randul romanilor nascuti in credinta ortodoxa care traiesc in diaspora. Dar, in mod sigur, este valabil si pentru cei care traiesc intr-o tara majoritar ortodoxa. Se ridica insa o serie de intrebari. In ce masura Biserica ingaduie aceste prietenii? Poate fi numita aceasta relatie “prietenie", chiar daca nu impartasim acelasi adevar de credinta? Sa evitam sau nu, a aduce in discutie subiecte legate de credinta? Poate aceasta relatie constitui un pacat?

Inca de la inceput, trebuie sa evitam atitudinea ortodoxului mantuit prin definitie. Vorbim de acel complex al "poporului ales", tot atat de evident astazi in randul unora, ca si in cazul poporului evreu din vremea Mantuitorului. Afirmam Ortodoxia ca dreapta credinta, dar acest fapt, nu ne da dreptul de a privi de sus nici macar pe omul care il neaga pe Dumnezeu. Asta pentru ca unui ortodox i se cuvine postura de rugator si nu de judecator. Acesta stie ca dreapta credinta (ortodoxia) nu este de ajuns, daca nu vorbim si de o dreapta vietuire (ortopraxia) inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.

Trebuie sa mai spunem ca sunt posibile trei mari situatii. Prima, in care celelalte persoane nu prezinta nici cel mai mic interes pentru Dumnezeu si religie, ba chiar iau in desert numele Sau. Singurele subiecte de discutii pot fi drogurile, sexul sau shopping-ul in cel mai fericit caz. Despre unii ca acestia psalmistul David ne spune: "Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul pierzatorilor n-a sezut!" (Ps. I) Este de la sine inteles ca in asemenea cazuri, trebuie sa pastram o rezerva fata de aceste persoane, cu care nu numai ca nu avem o credinta comuna, dar bine ar fi sa nu avem prea multe alte preocupari comune.

O alta situatie, presupune ca aceste persoane sa fie religioase, sa putem aborda discutii pe subiecte de spiritualitate, fara a ne simti lezati unul sau altul, si fara a incerca sa impunem unul celuilalt propria invatatura de credinta. Cu acestia este foarte posibil sa avem multe alte puncte comune pe care sa ne intemeiem o prietenie sincera.

Cea de-a treia situatie, dealtfel foarte posibila, presupune ca celelalte persoane sa ne fie pilduitoare. In fata exemplului de viata al celuilalt sa putem exclama  fara rezerve, precum odinioara Mantuitorul: "Nici in Israel nu am aflat atata credinta!" Acesta este contra-exemplul pe care il aflam in Sfintele Evanghelii, la fel de valabil pana in zilele noastre, si care ne face sa nu ne afirmam ortodocsi intr-un fel triumfalist, ci intr-o maniera invaluita in smerenie.

Dumnezeu in mod sigur nu S-a lasat nemarturisit neamurilor, chiar daca afirmam ca in Crestinism exista deplinatatea Revelatiei , iar ca Ortodoxia reprezinta pastratoarea cea mai fidela a ei.

Parintele Constantin Coman vorbeste despre aceasta atitudine pozitiva de deschidere si de imbratisare in adevar, fara a face vreun compromis fata de dreapta credinta, a celor de alte confesiuni si de alte religii, amintind de trei grade diferite de unitate. Exista o baza euharistica a unitatii ortodocsilor care defineste un grad foarte ridicat de unitate. Apoi, baza baptismala - a celor botezati in numele Sfintei Treimi - ca pe un alt nivel concret de unitate in adevar, pe care ortodocsii o impart cu alte confesiuni crestine. Cel de-al treilea grad se intemeiaza pe teologia creatiei.

Trebuie sa stim ca in Biserica, mai mare decat prietenia este taina fratelui. Fiecare om poarta in sine chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu in chipul fiecarui om. Sa vedem in el un frate al nostru in Hristos.

Pentru toate situatiile ipotetice, pe care le-am prezentat succint mai sus, calea spre inima celuilalt se intemeiaza pe iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, nu pe ipocrizie. Unde nu intalnim credinta sau poate prea putina, sa ne rugam pentru ca ei sa se deschida relatiei de iubire cu Dumnezeu si catre Biserica Sa. Unde intalnim suficienta credinta, sa dam slava lui Dumnezeu. Iar unde intalnim o credinta pilduitoare, sa ne intarim noi insine in credinta pe temeiul acesteia.

Sa nu pierdem din vedere ca putem propovadui dreapta credinta prin virtuti, dar putem, in aceeasi masura, surpa credinta stramoseasca printr-o viata in pacat, prin exemplul negativ pe care il oferim celorlalti. Crestinii sunt lumina lumii. Poarta in ei acea lumina care nu poate fi pusa sub obroc, deoarece trebuie sa fie impartasita celorlalti. In acest, sens exemplul vietii mamei Sfantului Ioan Gura de Aur, Antusa, l-a facut pe Libaniu paganul sa exclame: “Vai, ce minunate femei se gasesc la crestini!" La randul nostru, atat cat putem, sa fim exemple altora prin viata, credinta, smerenie, dragoste.

Un lucru este cert, nu trebuie sa evitam persoanele non-ortodoxe. Daca o vom face, riscam sa devenim niste insingurati. Mantuitorul nu a venit pentru cei drepti, ci pentru pacatosi. Daca El i-ar fi evitat pe acestia, foarte probabil, femeia pacatoasa niciodata nu s-ar fi indreptat, orbul nu ar fi dobandit izbavire, Zaheu vamesul nu si-ar fi schimbat viata etc. In fond, fiecare dintre noi avem datoria de a raspandi vestea cea buna a Evangheliei lui Hristos, atat prin cuvant, cat mai ales prin fapte. Propria viata poate fi cea mai buna cale in acest sens, in mijlocul celor de alta credinta, dar si al celor “fara de Dumnezeu".

Mai stim ca marturisirea lui Hristos in viata aceasta nu este facultativa, ci o necesitate: “Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. (Mt. 10, 32)

Radu Alexandru

Similare

30.07.2010
Versiunea Desktop
Copyright 2017. Toate drepturile rezervate.