Povestire infricosatoare despre ascultarea de parinti si despre respectul pentru Sfanta Liturghie

Povestire infricosatoare despre ascultarea de parinti si despre respectul pentru Sfanta Liturghie Mareste imaginea.

In zilele împăratului Teodosie cel Mare, care a împărăţit între anii 379-395, trăia în Constantinopol un om virtuos şi bogat, care avea un singur fui, pe nume Teofil. La bătrâneţe, acesta a sărăcit mult şi, neavând cele necesare trupului, a zis către fiul său:

- Iată, fiule, după cum vezi, eu sunt slab şi sărac atât de mult, încât nu mai pot face faţă nevoilor vieţii. Aş vrea aşadar să te rog să-mi faci un serviciu, ca să mă izbăvesc şi eu, sărmanul, la bătrâneţile mele şi ca să te învredniceşti şi tu, prin ascultarea pe care o vei face, să mergi în împărăţia Cerurilor.

Iar băiatul a răspuns:

- Spune-mi orice vrei, tată, şi eu voi asculta de porunca ta.

Atunci bătrânul i-a zis fiului său:

- Fericitul Avraam avea un fiu şi s-a dus pe munte ca să-l înjunghie, iar acela nu s-a întors din drum şi încă şi lemnele pentru jertfă le-a cărat cu bucurie şi l-a urmat pe tatăl său cu multă bunăvoinţă. Şi nu numai el, ci şi mulţi alţii au ascultat de părinţii lor şi n-au avut vătămare. Aşa să faci şi tu, fiul meu preaiubit, să asculţi de porunca mea şi nădăjduiesc în iubitorul de oameni Dumnezeu că nu vei regreta.

A zis Teofil către el:

- Nu cumva vrei şi tu să mă omori?

Acela a răspuns:

- Să nu fie, fiule, să săvârşesc asemenea păcat. Ci îţi dau poruncă să primeşti să te vând ca rob al meu, ca să-mi pot duce bătrâneţile, ca să nu umblu ca un cerşetor, cerând milostenie, şi fie ca preamilostivul Dumnezeu să aibă milă de tine pentru această faptă bună pe care o faci, să-ţi dea bogăţii nesfârşite în această lume şi sufletul tău să-l odihnească în sânul lui Avraam. Iată şi a doua poruncă a mea pe care s-o păzeşti până în ceasul morţii tale: orice slujbă ai primi şi oriunde te-ar trimite stăpânul tău, ţine minte să mergi mai întâi la Sfânta Liturghie, când este vremea, apoi du-te iarăşi la lucrul tău. De asemenea, să ai mare evlavie la Maica Domnului. Dacă faci acestea, Domnul te va izbăvi de mari şi nesuferite necazuri.

Băiatul a răspuns cu multă bunăvoinţă:

- Voi face cum ai poruncit, tată.

In ziua următoare, tatăl şi-a vândut fiul unui patrician, conducător al palatului, cu numele Constantin, care l-a plăcut foarte mult pe tânăr pentru mare lui ascultare, cuminţenie, smerenie, frumuseţe a chipului, pentru cunoştinţele sale şi pentru învăţătura pe care o avea, şi îl avea mereu în tovărăşia şi la masa sa, pentru că-l slujea cu multă sârguinţă.

Intr-una din zile, stăpânul lui, mergând la împărăţie, şi-a uitat geanta în care avea poruncile împărăteşti. L-a trimis deci pe Teofil să se ducă degrabă să i-o aducă. Iar tânărul a alergat cât a putut. A intrat cu îndrăzneală în camera patricianului şi a luat geanta. In ceasul acela, în pat se afla soţia patricianului, săvârşind adulter cu un rob.

Tânărul, din prea multă grabă, nu i-a observat. Dar acei ticăloşi care săvârşeau păcatul au urzit împotriva lui, căutând să-l piardă. Când a sosit patricianul, soţia i-a spus:

- De aceea l-ai cumpărat pe robul acesta, ca să vină în patul meu şi să mă siluiască? Şi dacă nu l-aş fi strigat pe cutare să mă ajute, m-ar fi batjocorit, mizerabilul! Nu cumva sunt eu dintr-un neam de nimic şi mă nesocoteşti? Pe cinstea părinţilor mei şi pe mântuirea sufletului meu te prevestesc că, dacă mâine nu voi vedea tăiat capul acestui rob neruşinat şi obraznic, nu mai stau nici un ceas în casa ta, ci mă despart de tine şi-mi iau zestrea mea.

Auzind acestea, patricianul s-a mâniat pe robul său şi i-a făgăduit că va face după voia ei. In ziua următoare s-a întâlnit în palat cu administratorul său şi i-a zis:

- Mâine dimineaţă îţi voi trimite un rob de-al meu şi, când o să vină, taie-i capul, pune-l intr-un sac, leagă-l la gură şi trimite-l la mine.

Administratorul a răspuns:

- Eu nu fac judecată nedreaptă, numai dacă trei oameni mărturisesc în scris că este vrednic de moarte, îl voi ucide.

Atunci patricianul a rostit acuzaţia în faţa a trei martori:

- Rob tânăr am cumpărat şi acest mizerabil a silit-o pe soţia mea să se desfrâneze cu el.

Acestea spunând, au scris osânda la moarte şi atunci administratorul a primit să-l ucidă pe acel rob. Când s-au ivit zorile, patricianul l-a chemat pe Teofil la el şi i-a zis:

- Mergi la administrator şi spune-i că-i salut şi că aştept să-mi trimită răspuns.

Plecând robul cel bun, a trecut pe lângă biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care se liturghisea şi se citea Apostolul. Atunci şi-a adus aminte de porunca părintească şi a intrat. A rămas în biserică până la sfârşitul slujbei. Intre timp, robul cel rău, care se desfrânase cu soţia patricianului, văzând că administratorul întârzia să trimită capul lui Teofil, a zis către patrician:

- Dacă porunceşti, mă duc eu să-l aduc.

Iar patricianul a încuviinţat.

A alergat aşadar robul cel rău, ca şi când urma să culeagă comoară preţioasă, şi ajungând în casa administratorului, l-a salutat pe acela în numele patricianului. Acolo însă stătea ascuns călăul, cu sabia pregătită, şi i-a tăiat capul, pe care l-a pus într-un lighean, şi după ce l-a spălat, l-a înfăşurat într-o basma şi l-au pus în sac. Când voiau să pecetluiască sacul, a sosit şi robul cel bun şi cinstit, după ce mai întâi participase la Sfânta Liturghie, şi, salutându-l pe administrator, a primit de la acesta sacul pecetluit, ce conţinea capul robului celui rău, neştiind ce se află intr-insul. Iar când acesta a ajuns la patrician şi l-au văzut toţi, s-au minunat, şi desigur şi soţia aceluia, căci în vreme ce-l trimiseseră să-i taie capul, acesta se întorsese viu. Intrebându-l ce ţine în mână, a răspuns zicând:

- Aşa cum ai poruncit, domnul meu, l-am salutat pe administrator şi mi-a dat acest sac să ţi-l aduc, dar nu ştiu ce se află în el.

Luând slugile sacul şi scoţându-i pecetea, au găsit înăuntru capul desfrânatului. Soţia patricianului s-a înspăimântat şi a rămas fără glas vreme îndelungată. Apoi, revenindu-şi, a înţeles dreapta hotărâre a lui Dumnezeu. Şi fiindu-i frică nu cumva să păţească şi ea la fel, a plâns din toată inima şi şi-a mărturisit cu îndrăzneală păcatul, zicând:

- Eu, stăpâne, mizerabila şi ticăloasa, sunt pricina răului şi mi-e teamă ca nu cumva să păţesc după faptele mele. Căci, după cuvintele Domnului, nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut (Luca 8, 17). Eu, domnul meu, am făcut păcatul cel viclean cu robul ucis, vreme de trei ani şi jumătate, fără ca tu să ştii. Iar acest tânăr rob este curat şi păcat cu mine n-a săvârşit, ci pe nedrept l-am acuzat. Fie ca dreptul Dumnezeu să-i răsplătească după faptele lui; aşadar, stăpâne, iartă-mă, cu îndurările lui Dumnezeu, şi-ţi făgăduiesc ca de astăzi să nu-ţi mai greşesc.

Toţi au fost cuprinşi de frică mare şi L-au slăvit pe Domnul cel iubitor de oameni, care nicicând nu-l nesocoteşte pe cel care făptuieşte voia Sa.

Atunci patricianul i-a cerut tânărului să-i spună totul despre el, despre trăirea şi virtuţile lui. Iar acela a povestit despre obârşia nobilă a tatălui său, despre marca sărăcie care a dat peste el, despre ascultarea pe care a tăcut-o de a se lăsa vândut ca rob pentru a-l îngriji la bătrâneţi şi despre porunca ce i-a dat-o să meargă la Sfânta Liturghie, Iar patricianul, auzind acestea, l-a avut pe acestea nu ca pe un rob, ci ca pe un fiu adevărat. Şi nu numai aceasta, dar i-a făcut şi moştenitor peste toată bogăţia lui.

Aşa şi noi, iubiţi creştini, să ne înspăimântăm de judecăţile lui Dumnezeu şi să mergem regulat la biserică, să stăm cu teamă şi frică până la sfârşit, ca şi când L-am vedea cu ochii minţii pe însuşi Stăpânul Hristos, Care ne va judeca în ziua aceea a învierii obşteşti, şi să nu plecăm din biserică până ce nu se termină slujba. Nici să îndrăznim să vorbim în biserică, căci ce! ce iese din biserică fără a avea mari nevoi sau spune acolo ceva despre grijile trupeşti îl imită pe Iuda, care s-a ridicat de la cină şi, plecând, L-a trădat pe Hristos, ca un nerecunoscător.

(Din Sinaxarul Mare, luna februarie, ziua a zecea)

Cumpara cartea Vedenii si istorisiri de folos despre viata de dincolo


 

Pe aceeaşi temă

03 Mai 2017

Vizualizari: 1647

Voteaza:

Povestire infricosatoare despre ascultarea de parinti si despre respectul pentru Sfanta Liturghie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE