Nestatornicia devine din ce in ce mai mult caracteristica generala a unei societati aflata in continua schimbare. Incapacitatea de a face acelasi lucru de multe ori, cu aceeasi bucurie, indica o neputinta sufleteasca. Plictiseala de un anumit obiect sau de o actiune zilnica il face pe omul zilelor noastre sa caute o evadare in lucruri si fapte inedite, senzationale si uimitoare. Paul Evdokimov, referindu-se la caderile moderne ale lumii, afirma: "Nu razboiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire."

Nestatornicia

Nestatornicia il face pe om sa vada urat un lucru pe care, pana nu demult, l-a vazut ca fiind frumos, sa isi incalce un cuvant dat, sa inceteze a mai iubi, sa incalce o prietenie sincera. Faptul ca nu putem avea tot timpul aceeasi intensitate a sentimentelor, a hotararilor si a vointei ne arata este o urmare a pacatului din viata noastra.

Nestatornicia este prezenta si in Sfanta Scriptura, unde vedem cum Apostolul Petru crede in Hristos, iar apoi se leapada, unde Iuda cel vanzator urmeaza lui Iisus, iar apoi Il vinde, unde locuitorii din Ierusalim il intampina cu osanale, iar mai apoi striga salbatic "Sa se rastigneasca!".

Consider ca nevoia continua de schimabare este "un canon" dat celor care nu au invatat inca sa traiasca bucuria ascunsa in fiecare clipa. Omul contemporan schimba hainele, telefonul, masina, mobilierul si aparatura casnica, cu produs "noi", chiar si atunci cand situatia lui financiara nu este una tocmai stabila.

Daca ne gandim la faptul ca monahii si crestinii de rand sunt in permanenta bucurosi, de parca s-au nascut astazi si abia acum au luat contact cu toate lucrurile din jurul lor, ne putem da seama cu usurinta care este sursa bucuriei si a plictiselii omului. Astfel, precum bucuria permanenta vine din comuniunea omului cu Dumnezeu, cu sfintii si cu semenii, prin iubire, tot asa, plictiseala si tristetea vin din lipsa de credinta si singuratatea sufleteasca a omului.

Deoarece toate produsele societatii noastre cauta sa poarte eticheta "Nou!", a folosi acelasi lucru pe termen lung ajunge sa creeze complexe, daca nu chiar rusine. Astfel, daca pana nu demult hainele si obiectele casnice erau folosite pana ce se uzau complet ori deveneau nefunctionale, astazi, multi dintre semenii nostri isi innoiesc garderoba si casa odata cu aparitia pe piata a oricarui "nou" produs.

In viata celui neancorat in realitatile profunde ale vietii, nestatornicia apare si in muncile zilnice, aceasta fiind urmata de nerodire si pierderi. Oamenii nestatornici sunt oameni pe care nu te poti baza in nimic, nici la serviciu, nici in familie. Lipsa de statornicie in cele bune a dus la inmultirea divorturilor, precum si a altor noi aspecte sociale, precum sporturile extreme, magazinele "de vise" etc.

Satisfactia care survine insa in urma dobandirii unor lucruri noi nu este statornica, deoarece nu isi are izvorul in ceva vesnic si personal. Numai bucuria si odihna care izvorasc din dragostea fata de Dumnezeu, de sfinti si de semeni este statornica.

In viata parintelui Porfirie de la Manastirea Frasinei (1862-1927), gasim consemnata urmatoarea intamplare: "Un frate era nestatornic; mereu venea si pleca din manastire. Odata, acest frate l-a intrebat pe staret: "Oare de ce nu pot sta in manastire?" Staretul i-a raspuns, zicand: "Pentru ca nu te-ai spovedit odata cum trebuie. Iata, timp de trei zile esti scutit de orice ascultare. Pregateste-te si te spovedeste curat de toate gandurile tale si te vei linisti." Intr-adevar, dupa Spovedanie s-a izbavit fratele de patima nestatorniciei."

Vedem astfel cum nestatornicia este numita patima, iar vindecarea ei are loc numai prin "medicamente" duhovnicesti. Daca omul contemporan ar constientiza puterea harului Duhului Sfant, lucrator in Taina Spovedaniei, si ar alerga mai des la scaunul duhovnicului, cu siguranta multe divorturi ar fi evitate, multe servicii ar fi pastrate, multe prietenii ar supravietui, multe lucruri nu ar mai fi aruncate inainte de vreme.

Acela care este nestatornic in relatiile cu oamenii si in muncile de peste saptamana, acela va fi nestatornic si in relatia lui cu Dumnezeu. Statornicia in relatiile cu semenii si in muncile zilnice este o oglinda a statorniciei noastre fata de oricare alt lucru.

Teodor Danalache