Fiecare este luptat intru ale sale

Fiecare este luptat intru ale sale Mareste imaginea.

Viata intru Hristos este o lupta intru asemanarea cu El. Intotdeauna cand incercam sa renuntam la "omul cel vechi" si sa ne imbracam intru "cel nou", toata fiinta noastra este supusa unei tensiuni, unei schimbari totale, unei nasteri din nou. Noua existenta nu este nici usoara, nici lucratoare de la sine, ci necesita inca lupta noastra spre a ramane intru cele dobandite.

Crestinul este luptat de diavol prin cele ale sale, prin ale celor de aproape si prin cele ale lumii, spre a nu urma lui Hristos, spre a nu vietui in mod firesc. Diavolul cauta sa denatureze toate lucrarile, toate faptele si sentimentele omului, adica sa le faca sa lucreze impotriva naturii si ratiunii lor, sadite de Dumnezeu dintru inceput. Omul ajunge astfel, sa se vada stapan absolut peste sine si peste lume, singur conducator si hotarator a toate cele din trupul sau si din mediul in care vietuieste.

Fiecare este insa luptat intru ale sale. Barbatul este luptat intru iubire, iar femeia intru ascultare. Vedem cum barbatii pot asculta usor fata de cei din jurul lor, pe cand femeia este induplecata cu mult mai greu spre a asculta. Pe de alta parte insa, femeia poate iubi cu mult mai usor si mai jertfelnic decat barbatul, pe cand barbatul este cu mult mai rational si mai rece decat femeia. Aceasta nu inseamna ca vrajmasul ii va lasa in pace pe cei doi soti intru celelalte, ci doar faptul ca accentul luptei fiecaruia cade pe altceva: pe iubire la unul, pe ascultare la celalalt.

Dupa cum spuneam si mai sus, lupta diavolului este de a denatura ratiunile sadite de Dumnezeu in om. Astfel, femeile ajung adesea sa conduca familia, intru toate ale acesteia, nu doar in cele randuite ei, iar barbatul ajunge sa se lase condus pana si in cele mai elementare lucruri. De multe ori, mamele au fost "duhovnicii casnici" ai poporului, barbatii stand mai departe de Biserica, insa aceasta nu arata nicicum ca acele mame au renuntat la ascultarea fata de sot.

Fiecare paraseste ale sale si intra in ale celuilalt. Aceasta este lucrarea diavolului in familia crestina, cat si in orice alta unire dintre barbat si femeie. El cauta sa faca pe fiecare sa renunte la chemarea lui dintru inceput si sa aleaga altceva. Barbatul nu isi mai conduce familia, de cele mai multe ori abia putand a se conduce pe sine insusi, iar femeia nu mai asculta, considerand aceasta drept lipsire de libertate.

De multe ori, femeia nu asculta "din pricina" pacatelor sotului, ceea ce este o vicleana mestesugire a diavolului in mintea ei, ascunzandu-si astfel neputintele in slabiciunile celuilalt. Gasim adesea in Vietile Sfintilor chipuri de sfinte casatorite care, avand chiar soti pagani, nu incetau a asculta de aceia si a-i odihni neincetat.
Pe cat de usor face fiecare randuiala celuilalt, pe atat de greu o poate face pe a sa. Pe cat de usor ii este femeii sa conduca si sa iubeasca, pe atat de greu ii este barbatului sa o faca. Iar pe cat de greu ii este femeii sa asculte intru blandetea inimii, pe atat de usor pare sa o faca barbatul in fata acesteia.

Feminismul va lipsi lumea de mame si de sotii crestine, iar egoismul va lipsi lumea de soti urmatori lui Hristos. Este nevoie a constientiza, cat mai repede, ca fiecare are chemarea lui, ca fiecare este luptat intru ale sale.

A intelege ca barbatul are datoria de a-si mantui femeia, copiii si pe sine, iar femeia pe aceea de a asculta de barbat si de a randui in chip odihnitor lumea in care vietuieste, este ceva ce tine de datoria fiecarui crestin. Acestea trebuiesc rostite in fata tuturor, cu curaj! La judecata, iubirea va fi criteriul de mantuire, insa sotii vor mai auzi inca o intrebare.

"Femeie, ai ascultat de barbatul tau precum Biserica a ascultat de Mine?"
"Barbate, ti-ai iubit femeia precum Eu Mi-am iubit Biserica si M-am dat pe sine-Mi pentru ea?"

Astfel, la sfarsit, din gura lui Hristos fiecare isi va auzi intrebarea sa. Raspunsul trebuie deci pregatit.

Teodor Danalache

06 Aprilie 2010

Vizualizari: 9245

Voteaza:

Fiecare este luptat intru ale sale 3.67 / 5 din 3 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • anonim anonimPostat la 2013-10-08 21:11

    Spre stiinta ta, draga Ecaterina Cojoca ,ca sa fi informata te rog citeste viata Sfintei Mucenite Iuliana . Viața și mucenicia Sfânta Muceniță Iuliana a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.) în cetatea Nicomidiei (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), născută fiind din părinți păgâni, într-o familie bogată. Când era încă foarte tânără, tatăl său, numit Africanus, a logodit-o cu un tânăr tot păgân [3], un senator elin numit Eleusie. Nunta a fost însă amânată până ce Sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea Evangheliei și în rugăciune către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei [4]. Astfel, când a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Dar ea i-a trimis vorbă că nu îl va lua de bărbat până ce nu avea să ajungă prefect al provinciei (eparh). Stăruind mult pe lângă împărat, acesta i-a împlinit voia și după o vreme l-a numit eparh. Văzând aceasta, fecioara i-a zis pe față că era creștină și nu vroia să se mărite cu un păgân. Iar logodnicul i-a spus totul tatălui ei. Atunci acesta a încercat, când cu blândețe și cu rugăminți, când cu amenințări și cu bătăi să o facă să se lepede de credința creștină sau măcar să se mărite cu Eleusie. Dar pentru că fecioara nu s-a înduplecat, a dat-o pe mâna logodnicului ei, ca s-o înduplece el sau să o judece după legile romane [5]. Încercând și acesta s-o înduplece să se mărite cu el, chiar fără să se lepede de Hristos, Iuliana nu l-a ascultat, rămânând hotărâtă să nu se mărite cu logodnicul păgân. Astfel respins și vrând să se răzbune, Eleusie a decis să o judece pentru lepădarea de credința în zei, poruncind să o chinuie până ce ar fi acceptat să aducă jertfe zeilor păgâni, pe care fecioara îi disprețuia ca pe niște idoli fără putere. Deci Eleusie a poruncit să fie bătută foarte tare, apoi să fie chinuită în fel și chip: a fost spânzurată de păr, apoi i-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și la alte chinuri încă supunând-o, au lăsat-o mai mult moartă decât vie. Dar ea nici nu s-a lepădat de Hristos, nici nu vroia să-și schimbe hotărârea față de Eleusie, cu răbda cu bucurie toate chinurile, rugându-se și slăvind pe Mântuitorul tuturor. Atunci, cu trupul astfel zdrobit, au aruncat-o în închisoare. În noaptea care a urmat, stând sfânta la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină și, spunându-i ce chinuri va avea de suferit mai departe, o îndemna ca în ziua următoare să aducă jertfă idolilor, ca să scape de chinuri. Iar ea înțelegând primejdia, s-a rugat lui Dumnezeu cu râvnă, cerându-I să-i descopere cine era cel ce i se arătase. Și, cu puterea lui Dumnezeu, l-a făcut pe ispititor să mărturisească singur cine era. Atunci Domnul i-a tămăduit și rănile trupului ei celui chinuit, iar lanțurile cu care era legată s-au desfăcut. În Viețile Sfinților se spune și că pe ispititorul ce i se arătase, cu putere minunată l-a legat sfânta și l-a bătut până dimineața, când, fiind din nou dusă spre judecată și chinuri, l-a abandonat pe diavol pe un maldăr de gunoi. Iar când a stat din nou în fața prefectului, toți s-au mirat de vindecarea ei minunată peste noapte. Dar neînțelegând minunile lui Dumnezeu, a poruncit ca sfânta să fie arsă de vie. Însă focul din cuptor nu a putut-o atinge. Apoi a poruncit să fie chinuită aruncând-o într-o căldare cu plumb încins, dar și aceasta i-a fost sfintei fecioare Iuliana doar ca o baie caldă. Iar focul pe care era căldarea s-a ridicat și i-a mistuit pe cei ce stăteau în preajmă, și căldarea s-a spart, sfânta ieșind din acestea ca dintr-o baie. Văzând minunile ce se făceau cu această fecioară, în vârstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei și, mărturisind că sunt creștini, eparhul a poruncit să li se taie capetele, ei primind astfel botezul sângelui și cununa muceniciei. Văzând Eleusie că nu reușea cu nimic să o mai chinuie, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Iar ea mergea cu bucurie la aceasta, lăudând pe Hristos și știind că se va afla curând înaintea Mirelui ei ceresc. Sfânta Iuliana s-a săvârșit de sabie, fiind în vârstă de doar optsprezece ani. Sfânta Iuliana este cinstită și de creștinii apuseni, de cei din Italia și mai ales de cei din Olanda. Sfintele moaște Trupul ei a fost luat de o femeie de rang nobiliar din Roma, pe nume Sofia (sau Sephonia), care l-a dus în casa sa, în Campania. După o vreme, zidindu-se o biserică în cinstea Sfintei Iuliana la Cumae (Como, Italia), au fost așezate aici, cu cinste, sfintele sale moaște. În cursul Evului Mediu, moaștele Sfintei Mucenițe Iuliana au fost mutate de mai multe ori, astfel că acum mai multe biserici din Italia (mai ales din Como și Napoli) susțin că păstrează moaștele Sfintei sau părți din acestea.

  • Cezar MihaiPostat la 2011-09-20 23:23

    Acesta este un cuvant de invatatura demn de luat in seama. Atinge esenta vietuirii oamenilor, a barbatului si a femeii, pe pamant. Si cred ca se poate merge inca un pas inapoi, adica mai in esenta, in descoperirea acestor lucruri. Si se poate spune ca samanta curviei din barbat il face sa piarda iubirea, sau cel putin sa-l faca sa nu inteleaga ce este iubirea, precum si samanta mandriei din femeie o face sa nu fie ascultatoare. Acestea sunt cele doua patimi cu care barbatul si femeia trebuie sa lupte toata viata. Bineinteles daca sunt constientizate.

  • apostol teodoraPostat la 2011-09-20 16:31

    Buna ziua, am citit cu mare interes articolul dumneavoastra s vreau sa zic ca nu mia placut anumite lucruri. 1)De ce adica trebuie sa conduca fie femeia, fie barbatul . din cate stiu eu ,hotararile si toate altele se iau de ambii soti care trebuie sa se hotarasca cum sa faca sa fie ambii de acor , iar in cazul in care se risca anumite certuri intre soti nu se apeleaza nici la mama lui nici la mama ei si se apeleaza la nasii de cununie care tinand la fel de mult cu amandoi si trecand si ei la randul lor prin asemenea situatii stiu ce e mai bine de facut. 2)De ce adica doar barbatul insala femeia ? Si eu sunt fata , asa ca nu puteti zice ca tin cu barbatii. Eu stiu si cazuri in care femeile au inselat barbatii .

  • Ecaterina CojocaPostat la 2010-04-19 00:59

    Buna ziua, Sunt noua in aceasta comunitate insa citesc articolele dumneavoastra cu mare interes. Sunt studenta , si luand destule cursuri de teorie critica contemporana, printre care si feminism, raman deseori uneori confuza la tema atinsa de dumneavoastra - care este cu adevarat rolul nostru, ca femei crestine in societatea de astazi, mai ales ca a fi crestina este un lucru desconsiderat de majoritatea profesorilor/mentorilor mei de la universitate. Mentionati in articol ca femeile "ajung sa conduca familia intru toate ale acesteia, si nu doar in cele randuite ei," insa puteti fi mai specific cu privire la randuielile femeii in familia crestina, in afara de educarea in spirit crestin a copiilor si ascultarea neconditionata de sot? Cand spuneti ca femeia trebuie sa "randuiasca in chip odihnitor lumea in care vietuieste" ce doriti sa spuneti mai exact? Si apoi, cum ar trebui femeia crestina de astazi sa reconcilieze viata mondena, atat de stresanta si de coplesitoare, cu teoriile crestine, care par incompatibile cu timpurile in care traim astazi? Daca femeia ar trebui sa asculte in toate de sotul ei atunci cine va mai putea asculta vocea femeii, mai poate femeia sa-si exprime temerile, frustrarile si neputintele cu sinceritate sotului care cere neconditionata atentie? Si daca se poate, puteti sa specificati numele sfintelor casatorite cu barbati pagani ca sa le pot citi viata? Va scriu nu pentru ca vreau sa critic articolul dumneavoastra ci pentru ca nu pot intelege anumite lucruri, in mare parte din lipsa de informare. Va multumesc anticipat.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE