Păcatul judecării
Fericit este cel care nu otrăveşte bucuria sărbătorească şi duhovnicească cu nici o neputinţă omenească. <...> O neputinţă comună avem cu toţii: atunci când suntem veseli sau nemulţumiţi îl judecăm şi îl osândim pe aproapele. Multora dintre noi această neputinţă ni se pare nu prea însemnată, în realitate însă ea e foarte mare şi ne expune unei mari osânde înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel scrie: „în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti” (Romani II, 1), adică te expui unei răspunderi asemănătoare celei pe care o are cel ce a păcătuit, pe care tu îl osândeşti.

Sfântul Iacov, fratele Domnului, scrie: „Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?” (Iacov IV, 12).

Şi Domnul însuşi spune în Sfânta Evanghelie: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi”.

Sfântul Dimitrie al Rostovului aseamănă păcatul judecării cu un şarpe cu şapte capete, care a răpit cu gura sa trei părţi dintre stelele cereşti, adică îngerii. Şi păcatul judecării, după cuvântul acestui drept al lui Dumnezeu, răpeşte din cer trei părţi dintre oamenii virtuoşi, care în lipsa păcatului osândirii ar fi strălucit asemenea stelelor.

Unii sunt supuşi păcatului judecării din cauza deprinderii rele, alţii din cauza ţinerii de minte a răului, alţii din invidie şi ură, iar în mare parte suntem supuşi acestui păcat din cauza îngâmfării şi bunei păreri despre noi înşine; în pofida păcătoşeniei noastre şi marii greutăţi de a ne îndrepta, ni se pare totuşi că suntem mai buni decât mulţi alţii.

Dacă dorim să ne izbăvim de păcatul judecării, atunci trebuie să ne silim în tot chipul pe noi înşine către smerenie înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor şi să cerem pentru aceasta ajutorul lui Dumnezeu, ţinând minte cuvântul evanghelic: „Cu sila se intră în împărăţia lui Dumnezeu”... şi mângâierea evanghelică a Domnului Celui înviat de trei zile: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară”. Amin.

<...> Rătăcirile omeneşti şi uneltirile vrăjmaşului sunt foarte diverse. Atunci când omul îi învinuieşte întru toate pe alţii, iar nu pe sine însuşi, atunci el însuşi nu vede cum cade prin aceasta în înşelăciunea diavolului (chiar şi lipsa de grijă pentru mântuirea sufletului se numeşte ispită a vrăjmaşului).

Mă întrebi dacă te vei mântui? Te vei mântui, însă nu-i judeca pe alţii şi rabdă împrejurările dificile.

Pace ţie!

Minciuna omenească

Vi se pare că unii oameni îşi permit să mintă fără ruşine; în realitate aceasta nu se întâmplă deloc aşa, ci iată cum. Dacă, după cuvintele Sfinţilor Părinţi, chiar şi o singură patimă îl orbeşte pe om, ce se va întâmpla atunci când se vor aduna o mulţime? De exemplu; mândria, iubirea de slavă, apoi de la ele mânia şi ura...

Dacă aceste patimi îi domină pe om, cum poate oare cl >â aibă o privire corectă asupra lucrurilor'? Nu va incepe osce. sub influenţa acestor patimi, să pretindă că opiniile incorecte sunt adevărate?

Precum i se pare omului, astfel şi vorbeşte.

Nu fiţi prea exigenţi faţă de cei ce prezintă fapta într-o forma mincinoasă. Cred că şi acela care a minţit împotriva femeii n-a făcut-o intenţionat, ci laic fiind, din cauza lipsei de atenţie, a amestecat laolaltă două discuţii petrecute în locuri diferite... O astlel de întâmplare a avut loc şi la noi. G. Muraviov (A. N.), intrând în schit în două chilii diferite, într-una a văzut arta legâtoriei, iar în alta a vazut un strung. Mai apoi le-a amestecat, le-a descris ca fond intr-o singură chilie, şi aşa a tipărit în cartea sa. Cand va va lupta suspiciunea, spuneţi-vă: „Poate că nu e aşa!?” şi păziţi linia de mijloc.

Ţine minte poruncile
Imi scrii despre situaţia ta stânjenitoare si tristă. Ce să faci? Nu în zadar ni se spune în învăţătura Evangheliei şi Apostolilor că „strâmtă şi necăjită este calea vare duce la viaţă”, că „prin multe suferinţe se cuvine să intrăm în împărăţia Cerului”, şi că toţi cei „care vor să vieţuiască inn evlavie, vor fi prigoniţi”. Gândindu-te la toate acestea, ţine cu tărie în minte cuvântul Domnului însuşi; „în răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre”, şi aminteşte-ţi mai ades fericirile evanghelice, atrăgând o atenţie deosebită asupra ultimeia dintre ele: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine: bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri”.

Iar pentru ca să nu greşim prin învinuirea altora, ne sunt necesare... şi următoarele porunci ale Domnului: „Nu vă mâniaţi, nu judecaţi, nu osândiţi, iubiţi pe vrăjmaşi, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă fac rău şi vă prigonesc”.

Mai întâi de toate şi îndeosebi se cuvine... să ne rugăm pentru cei ce ne fac râu...

Dacă şi după toate acestea, din cauza neputinţei noastre, gândul ar începe să ne supere cumva sau să ne tulbure prin ţinerea de minte a răului, atunci să chemăm în ajutor cuvântul cu putere al Domnului, care ne înştiinţează prin Apostol: „A mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Romani XII, 19). Şi să facem nu doar aceasta, ci în toate să ne încredem în Pronia atotbună a lui Dumnezeu.

In Biserica ortodoxă se întrebuinţează o expresie plină de înţelepciune: „Omul propune, iar Dumnezeu dispune”. Noi credem astfel; iar Dumnezeu să ne orânduiască cele de folos, precum va voi El, Preabunul şi Preasfântul. Şi în această situaţie, pentru mângâierea noastră, să ţinem minte cu tărie cuvântul psalmistului: „Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face fărădelegea...” şi tot Psalmul 36 până la sfârşit. <...>

Domnul se ruga pentru cei ce-L răstigneau, iar întâiul mucenic Ştefan se ruga pentru cei ce îl ucideau, ca să nu li se considere păcat, spunând: „Nu ştiu ce fac”. Fă şi lu la fel şi vei primi milostivirea şi ajutorul lui Dumnc/eu şi te vei linişti...

...Voi repeta: îmbărbătează-te şi încetează să te laşi pradă deznădejdii, şi fereşte-te îndeosebi de mânie, care nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Roagă-te şi reciteşte scrisorile mele, în care ţi s-a spus nu numai o dată: dacă nu împlinim poruncile Domnului - iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă ocărăsc şi vă prigonesc - atunci prin ce ne deosebim de păgâni, care îi iubesc doar pe cei ce îi iubesc pe ei!

Dacă vrei să te enervezi, atunci să te mânii şi să fii nemulţumit împotriva instigatorilor nevăzuţi, de care ai fost înconjurată, precum ai văzut în vedenie. Tocmai ei se străduiesc să-i încurce pe toţi şi să-i arunce în confuzie cu pretexte aparent bune, ca nişte lupi răi de pradă îmbrăcaţi în piele de oaie. De aceea fii înţeleaptă şi atentă şi ai grijă să nu te grăbeşti spre supărare, căci supărării îi va urma mânia sufletească...

Roagă-te şi citeşte Evanghelia
Pentru evitarea suferinţei, care te împovărează, trebuie şi e necesar să te rogi pentru acea persoană din pricina căreia suferi. Şi să te rogi astfel: „Mântuieşte-o Doamne şi miluieşte-o pe (numele), şi pentru rugăciunile ei ajută-mi mie păcătoasei”.

A te ruga în acest fel ţi s-a poruncit în Evanghelie de către însuşi Domnul: „Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă ocărăsc şi vă prigonesc”.

Fără o astfel de rugăciune nu te poţi izbăvi de nenorocire şi nu te vei linişti. Iar când te vei ruga... cu credinţă şi sârguinţă, atunci şi această persoană poate să-şi schimbe atitudinea ei faţă de tine cu una mai bună.

Te sfătuiesc să citeşti mai des şi timp mai îndelungat evanghelia, îndeosebi pe cea după Ioan. Să citeşti astfel ca urechile taie să audă- chiar dacă înţelegi sau nu, citeşte. Cuvântul plin de har al Evangheliei este puternic să alunge plictiseala şi tristeţea şi să te liniştească; însă să citeşti un timp mai îndelungat, recunoscând o astfel de ispită îngăduită de către Dumnezeu spre încercarea ta şi descoperirea zălogului interior, străduindu-te spre vindecarea boii; sufleteşti cuibărite prin metoda evanghelică, arătată de către Domnul însuţi. La re spune: „Învăţaţi de ia Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi dobândi linişte sufletelor voastre". Domnul spune şi prin Apostolul Său: „A mea este judecata, t u voi răsplăti"; adică încredinţează-i totul Domnului, şi El va răsplăti, pentru că tu n-ai putere să răsplăteşti, chiar dacă ai vrea.

***

Toate cele descrise de către tine arată că trebuie să renunţi la măsura omenească şi să alergi după ajutor la Singurul Dumnezeu. Cel mai bine este să te rogi lui Dumnezeu astfel precum sfătuia regretatul stareţ Leonid: „Mântuieşte Doamne şi miiuieşte pe preaiubitul părintele meu M. P. şi pentru rugăciunile lui ajută-mi mie. păcătoasei".

Multe exemple ne arată că o astfel de rugăciune împacă pe cei potrivnici şi persoanele care se duşmăneau. <...>

Renunţă la toate opiniile şi nedumeririle omeneşti şi roagă-te pentru sora ta după cum sfătuieşte Avva Dorotei;

Doamne! Ajutâ-i roabei Tale (numele) şi pe nune păcătoasa ajută-mă. Căci Tu vrei ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină"...

Aminteşte-ţi de nedreptăţile tale

Pentru liniştirea sufletelor voastre, găsesc de cuviinţă să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuşi: ..Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-! şi pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie sa ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situaţii în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Şi pentru a primi iertarea greşelilor noastre trebuie să iertăm nedreptăţile şi supărările tăcute nouă de către cei din jurul nostru, ţinând minte cuvintele Domnului Care spune: „Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl VIeu cel din Ceruri vă va ierta greşelile voastre; iar dacă nu veţi ierta oamenilor din inima voastră greşelile lor...".

Groaznic şi înfricoşător este acest cuvânt! Să ne străduim să împlinim ceea ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu, şi să renunţăm la pretenţiile noastre iubitoare de sine. care caută dreptate omenească, intr-un cuvânt, să ne îngrijim ca să nu se refere şi la noi mustrarea apostolică: „Căutând să aşeze dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu nu s-au supus". Iar adevărul lui Dumnezeu stă in faptul ca atunci când suntem „loviţi peste obrazul drept” să ne amintim faptele noastre din cealaltă parte.

Pace vouă!

Nu-i învinui pe alţii
Nimeni nu te învinuieşte de nimic, doar tu însăţi încetează să-i învinuieşti pe alţii şi linişteşte-te. Nu are nici un rost să-i învinuieşti pe alţii; dacă ai dreptate desăvârşită, atunci fii liniştită. Conştiinţa curată îşi este ei însăşi liniştire; de ce să căutăm la alţii dreptate sau vină? Fiecare din faptele personale fie se va proslăvi, fie se va ruşina.

Iţi voi spune pe scurt, că n-ai început la timpul potrivit să îndrepţi năravurile altora şi să aperi drepturile tale aparente. Pe alţii nu-i vei îndrepta, iar ţie cu siguranţă poţi să-ţi dăunezi.

Dacă dorim să primim milostivirea lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor noastre, iar apoi să moştenim împărăţia Cerului, trebuie să dăm ascultare celor spuse de Domnul, şi nu celor pe care ni le insuflă vrăjmaşii sufleteşti şi spre care ne îndeamnă iubirea noastră de sine mândră. Domnul vorbeşte către noi în Evanghelie: „învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi dobândi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul meu este bun şi povara mea uşoară”.

Jugul vrăjmaşului însă, precum singură experimentezi, este şi greu, şi foarte rău, şi foarte chinuitor. De aceea renunţă la calea rea... şi ţine calea dreaptă...

Relaţiile de serviciu

Treburile Dvs. de la serviciu devin tot mai dificile de la o zi la alta şi vă îngreunează situaţia!

Ce să faci? în prezent neorânduială e în toată lumea, din cauza rătăcirii minţii şi din cauza iubirii de sine exagerate; nu mai vorbesc despre unele patimi ale oamenilor. Vedem că şi între cei bine intenţionaţi arareori pot fi găsiţi doi care cugetă la fel şi sunt de acord; însă chiar şi aceşti oameni gândesc fiecare dintre ei în felul său; văd lucrurile în felul lor şi acţionează cu perseverenţă tot în felul lor, când au putere - deschis; mai mult însă în mod politic şi viclean.

Şi acţionează astfel pentru că uneori sunt convinşi de dreptatea opiniilor lor, convingere ce îşi arogă o infailibilitate papală, alteori procedează spre a fi pe placul oamenilor, din considerente omeneşti. In primul caz se uită cuvântul Apostolului: „Au râvnă, dar nu cu înţelepciune”, iar în cazul din urmă cuvântul psalmistului: „Domnul va risipi oasele linguşitorilor”.

Aflându-se în focul unor astfel de împrejurări, cel care încă n-are o putere deplină, să ţină mereu în minte sfatul Domnului însuşi: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”, adică văzând acţiunea nedreaptă a cuiva, în loc să ne enervăm din pricina nemulţumirii, trebuie să folosim înţelepciunea astfel încât chiar şi dacă nu o să atingem scopul întru totul, să obţinem măcar ceea ce e mai important, sau măcar ce este cu putinţă... asemenea şarpelui care. atunci când îi este rănit trupul, se străduieşte în tot chipul să-şi păzească capul. <...>

Mai bine... să-ţi încredinţezi lucrul voii lui Dumnezeu: va trece, e bine; iar dacă nu va trece sau va fi supus unei aprecieri nedrepte, atunci nu vei răspunde pentru aceasta.

Trebuie să vă liniştiţi cu faptul că Dumnezeu priveşte la intenţia bună şi ne cere să lucrăm după putere şi putinţă, şi nu mai presus de puterile şi posibilităţile noastre.

Scrisorile stareţului sunt publicate cu prescurtări, sunt omise amănunte care nu se referă la tema acestei cărţi.

Sfantul Ambrozie de la Optina

Sfaturi pentru familia crestina, Editura Platytera

Cumpara cartea "Sfaturi pentru familia crestina"

 

• Jignirea
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• PRO TV ataca si jigneste BOR
  Publicat in : Editoriale
• Cand esti jignit
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Iertarea aproapelui
  Publicat in : Religie