Cum trebuie sa ne alegem indrumatorul

Cum trebuie sa ne alegem indrumatorul Mareste imaginea.

Cum trebuie să ne alegem îndrumătorul, ce reguli trebuie să respectăm în alegerea lui şi ce calităţi trebuie să aibă îndrumătorul ales. Părerea Cuvioşilor loan Casian şi Petru Damaschin despre posibilitatea greşelilor în cadrul alegerii, învăţătura altor Sfinţi Părinţi: a lui loan Scărarul, Vasile cel Mare, Efrem Sirul, Simeon Noul Teolog, Nichifor Monahul

Atât de mare este nevoia de a te lăsa îndrumat de cineva. De aceea, nicidecum nu trebuie să te laşi îndrumat fără nicio alegere şi de către cine se nimereşte.

Mulţi dintre bătrâni, precum se spune la Sfântul loan Casian, în loc de folos - vătămare, şi în loc de mângâiere - întristare pricinuiesc celor ce îi întreabă, şi acest lucru este adeverit printr- un exemplu.

Petru Damaschin spune despre sine că el însuşi de multe ori a suferit vătămare de la cei pe care i-a întrebat; de aceea, scrie: „Nu oricine este bătrân cu anii este deja capabil de îndrumare; ci cel care a ajuns la despătimire şi a primit darul deosebirii. Este bine să nu ascunzi gândurile tale de către părinţi. Dar să nu le destăinui oricui ţi- ar ieşi în cale, ci să le vesteşti bătrânilor duhovniceşti, care au darul deosebirii şi nu celor ce nu-s decât albiţi de vreme. Căci mulţi, uitându-se la vârstă, şi-au mărturisit gândurile lor, dar în loc să primească tămăduire, au căzut în deznădejde pentru neiscusinţa bătrânilor".

Se află în operele Sfinţilor Părinţi şi alte indicaţii cu privire la alegerea îndrumătorului, in general, Sfinţii Părinţi sfătuiesc să alegem un îndrumător neîmpătimit, cu dreaptă judecată, care a străbătut prin experienţă calea mântuirii.

Alegerea trebuie să fie făcută în mod liber, dar cu foarte mare grijă, prin intermediul confruntării învăţăturilor îndrumătorului cu Sfânta Scriptură şi după rugăciuni făcute cu râvnă.

„Având de gând - spune Sfântul loan Scăra- rul - să ne plecăm grumazul în Domnul şi să credem altuia, în scopul smeritei cugetări sau al mântuirii de la Domnul, înainte de intrare (în stadion), dacă se află în noi vreo neîncredere şi vreun gând (de îndoială), să cercetăm pe întâistătător şi să-l judecăm şi, ca să zic aşa, să-l cercăm, ca nu cumva încredinţându-ne corăbierului ca unui cârmaci şi celui pătimaş ca unuia fără patimi şi mării ca portului, să ne pricinuim un naufragiu sigur."

In regulile Sfântului Vasile cel Mare se spune: „Să i se dea (începătorului) îndrumătorul, pe care îl alege el"; iar, de ales, e sfătuit să îl aleagă pe cel care este mai aspru.
„Nu arăta la tot omul - spune Cuviosul Efrem Sirul - gândurile tale, ci la care, dacă îi vei cerceta, vei afla că sunt duhovniceşti, că multe sunt pândirile diavolului. Iar de cei duhovniceşti nu tăinui, ca nu cumva, aflând vrăjmaşul loc, să se încuibeze în tine. Şi cu cei ce cugetă cele trupeşti, nu te sfătui."

„De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi cu vieţuirea evanghelică, să nu te dai în seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelică, să o înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învăţăturile bune sunt de la învăţătorii buni; iar cele rele, de la cei răi. Căci, desigur, din seminţe rele, ies roade rele." (Simeon Noul Teolog)

„Induplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi, ca să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi sfânt. Dar cercetează şi tu Dumnezeieştile Scripturi şi mai ales scrierile cu învăţături ale Sfinţilor Părinţi, ca punându-le alături de cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău, să le poţi vedea şi înţelege pe acestea ca într-o oglindă, şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile, să le iei în inimă şi să le stăpâneşti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte şi să le lepezi, ca să nu rătăceşti" (Simeon Noul Teolog).

„Frate, roagă-L mai des şi cu toată râvna pe Dumnezeu să îţi arate un om, care să te poată îndruma bine; şi, pe cine îţi va arăta Dumnezeu, fie în taină prin lucrarea haruiui Său, fie în chip vădit printr-un oarecare rob al Său, să mergi la el şi să ai evlavie către el, uitându-te la el ca la însuşi Hristos" (Simeon Noul Teolog).

„Trebuie căutat un povăţuitor neînşelător, ca din învăţătura şi pilda aceluia să învăţăm care sunt extremele, adică ceea ce e prea puţin si ceea ce e prea mult, care vin de la cel râu, de care a pătimit el însuşi, fiind ispitit. Scoţându-le pe acestea la iveală, el ne arată în chip neîndoielnic calea duhovnicească, şi aşa o vom străbate cu uşurinţă. Iar de nu este povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (Nichifor Monahul).

Invăţătura despre principalele îndatoriri faţă de îndrumător, mărturisirea gândurilor şi ascultare. învăţătura despre mărturisirea gândurilor: a lui Antonie cel Mare, Vasile cel Mare, Awa Isaia, Avva Doro- tei, Ioan Scărarul, Simeon Noul Teolog, Paisie Velicikovski, Zosima Schimonahul

Trecem acum la descrierea, după operele Sfinţilor Părinţi, a îndatoririlor celui îndrumat fată de îndrumător, a relaţiilor dintre îndrumat şi îndrumător. Aceste îndatoriri şi relaţii pot duce la două lucruri importante: 1) la mărturisirea gândurilor faţă de îndrumător şi 2) la ascultarea fată de îndrumător.

Mărturisirea trebuie să fie deplină, cu totul sinceră, fără nicio taină şi foarte deasă. Drept ajutor celui îndrumat i se propune să facă o listă a gândurilor, pe care trebuie să le descopere îndrumătorului. Iată învăţăturile Sfinţilor Părinţi cu privire la aceasta.

„Ca să ne păzim de păcat - spune Cuviosul Antonie cel Mare - să păzim următoarele: fiecare dintre voi să bage de seamă şi să scrie greşelile sale şi mişcările sufleteşti ca şi cum ar avea de gând să le spună unul altuia."

„De este cu putinţă, câţi paşi face călugărul sau câte picături bea în chilia sa, trebuie cu îndrăzneală să le vestească bătrânilor, ca nu cumva să greşească întru acestea. Cunosc călugări care după multe osteneli au căzut şi la ieşirea din minţi au ajuns, pentru că s-au nădăjduit în lucrul lor şi amăgindu-se nu au înţeles porunca celui ce a zis: «întreabă pe tatăl tău şi îţi va vesti ţie»."

Sfântul Vasile cel Mare la întrebarea dacă trebuie descoperit egumenului tot, chiar şi tainele inimii, dă următorul răspuns: „Fiecare dintre supuşi, dacă voieşte să aibă sporire însemnată şi să îşi ducă viaţa în starea potrivită cu poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, nicio mişcare sufletească nu trebuie să o lase ascunsă, niciun cuvânt să nu-l lase să treacă fără cercetare, ci tainele inimii să le descopere înaintea acelora dintre fraţi, cărora li s-a încredinţat să arate milă şi grijă plină de compătimire faţă de cei neputincioşi, căci astfel cele de laudă vor fi întărite, iar cele de ruşine nu vor rămâne fără cuvenita tămăduire; si prin această deprindere, prin sporire treptată, va fi atinsă desăvârşirea".

Acelaşi lucru îl spune şi Avva Isaia; „Să nu ascundeţi niciodată vreun gând, nici faptă, nici voie, nici bănuială, ci cu toată libertatea descope- riti-le stareţului şi, ceea ce vă va zice ei, siliti-vă să îndepliniţi cu credinţă".

„Iar despre cei ce-şi mărturisesc ale lor - spune Avva Dorotei - şi le fac toate cu sfat, Scriptura zice: «Mântuirea este întru sfat mult»". Nu zice: „întru sfatul multora", în înţelesul că trebuie să se sfătuiască cu fiecare, ci să se sfătuiască în toate, fără îndoială cu cel în care trebuie să aibă încredere. Nici ca unele să le tacă, iar altele să le spună aceluia, ci toate să le mărturisească şi în toate să se sfătuiască, cum am zis, cu acela. Acesta are „mântuirea întru sfat mult". Căci dacă omul nu înfăţişează toate ale sale, mai ales dacă vine de la o obişnuinţă si de la o vieţuire rea, diavolul găseşte în el o voie şi o pornire de îndreptăţire, şi prin ea îl va răpune".

Ioan Scărarul scrie că a fost într-o mănăstire, şi acolo, urmărindu-l pe bucătar, a văzut că bucătarul poartă la brâu o tăbliţă: „Iscodindu-l eu pe bucătar, l-am prins făcând aceasta: v ăzând că are o tăbliţă la brâu, am aflat că însemna pe ea în fiecare zi gândurile sale şi le mărturisea pe toate păstorului. Dar nu numai pe acesta, ci şi pe alţi mulţi i-am văzut făcând acolo acelaşi lucru. Căci era şi aceasta o poruncă a marelui păstor, precum am auzit".

Sfântul Ioan Scărarul mai spune: „Arată în chip nevăzut (cu mintea) lui Dumnezeu credinţa şi dragostea curată pe care o ai faţă de părintele tău, şi Acela va îndemna pe acesta în chip neştiut să se alipească de tine şi să te apropie de el, după simţirea ta faţă de el. Cel ce pironeşte pe stâlp orice şarpe a arătat o credinţă vădită. Dar cel ce îl ascunde, rătăceşte încă pe locuri tară căi".

„Nu te lăsa amăgit, o, fiule ascultător al Domnului, de duhul închipuirii de sine, şi spune păcatele tale învăţătorului tău, ca şi când le- ar spune altă persoană. Căci nu te poţi izbăvi de ruşine, fără ruşine. Dracii au adesea obiceiuri să ne convingă fie să nu ne mărturisim, fie să defăimăm pe alţii ca vinovaţi de păcatul nostru. Dezgoleşte-ţi, dezgoleşte-ţi rana în faţa doftorului şi nu te ruşina: «A mea e buba, părinte, a mea e rana. Din nepăsarea mea s-a pricinuit, şi nu din a altuia. Nimeni altul nu e pricinuitorul ei. nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!». '

Simeon Noul Teolog: „Mărturiseşte-ţi gândurile tale părintelui tău duhovnic, dacă se poate, în fiecare ceas; iar, dacă nu c-e ponte, nu lăsa cel puţin să treacă nicio zi fără a le mărturisi. Indată după Utrenie cercetează-te bine şi descoperă părintelui tău duhovnic ceea ce ţi s-a întâmplat".

„Mărturisirea gândurilor - spune Paisie Velicikovski - prin intermediul căreia este introdus stăreţismul în mănăstirile ruseşti şi în celelalte mănăstiri, s-o facă toţi şi, mai ales, începătorii în fiecare seară către părinţii duhovnici. Căci mărturisirea este temelia adevăratei pocăinţe şi a iertării de păcate şi nădejdea mântuirii sufletului, care cu durere se căieşte sincer pentru păcatele sale."

Schimonahul Zosima sfătuieşte să nu tăi- nuim faţă de stareţ nici măcar greşelile celorlalţi fraţi. „Dacă cineva nu numai că el însuşi nu vrea să trăiască, mărturisindu-şi gândurile sale, dar se mai şi întristează din pricina celor ce mărturisesc despre el părintelui, unul ca acesta nu dă ascultare lui Vasile cel Mare, care grăieşte în regulile sale: „Orice păcat trebuie descoperit egumenului fie de însuşi cel ce a greşit, fie de cel ce are cunoştinţă despre el, când ei înşişi nu îl pot îndrepta după porunca Domnului (v. Matei 18,15). Căci păcatul tăinuit este un buboi plin de puroi pentru suflet. Aşa cum numim binefăcător nu pe cel ce ţine în trup ceea ce este vătămător, ci, dimpotrivă, pe cel ce prin mijloace dureroase şi crestături scoate acestea afară, sau prin intermediul vărsăturii scoate ceea ce i-a făcut rău sau, în general, prin descoperirea bolii face şi mijlocul vindecării cunoscut: tot aşa, după cât se pare, a ascunde păcatul înseamnă a-i pregăti bonavului moartea.

Căci s-a spus: Şi boldul morţii ea te păcătui... (1 Corinteni 15,56); Mai mult preţuieşte o dojana pe faţă decât o dragoste ascunsă (Pilde 27, 5). De aceea, nimeni să nu ascundă păcatul altui frate, ca să nu fie în loc de iubitor de frate, ucigaş de frate, nici ucigaşul său; căci fratele, care nu se vindecă de faptele sale, îşi este sieşi ucigaş. Chiar dacă în monahism sunt necesare tot felul de osteneli şi nevoinţe, aceasta pentru ca să dobândim o inimă curată şi despătimirea; şi cum se va curăţi, cum se va tămădui şi va ajunge la despătimire cel ce nu îşi va descoperi rănile sale şi nu va primi tămăduirea?".

Arhimandrit loan (Krestiankin)
Carte de căpătâi pentru călugări şi mireni, Editura Egumenita

Cumpara cartea “Carte de căpătâi pentru călugări şi mireni”

Pe aceeaşi temă

13 Iunie 2017

Vizualizari: 2681

Voteaza:

Cum trebuie sa ne alegem indrumatorul 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE