In timpul Sfintei Liturghii

Intrarea noastră în biserica lui Dumnezeu ar trebui să fie ceva cutremurător. Mergem „spre a ne întâlni cu El". „Infricoşător este locul acesta... casa lui Dumnezeu". Trebuie să avem:

a) Smerenia vameşului

Trebuie să stăm în faţa lui Dumnezeu precum osânditul în faţa judecătorului. Precum fericitul vameş, şi nu precum fălosul fariseu. Să strigăm în gând împreună cu Prorocul David: Iar eu sunt vierme, şi nu om (Psalmii 21, 6). Să înaintăm spre Sfânta Masă cu profunda simţire a datoriei şi a lipsei noastre de evlavie şi de recunoştinţă: „Hristoase al meu, Tu stai la uşa mea, iar eu Te las să aştepţi şi nu-ţi deschid. De câte ori nu m-ai chemat... De câte ori nu mi-ai bătut la uşa inimii! De câte ori nu mi-ai cerut să vorbim... De câte ori nu m-ai povăţuit atât de blând, aproape fără să-mi dau seama... mult mai tandru decât o face o mamă cu pruncul ei. Sunt nevrednic, Doamne, să intru în biserica Ta, nevrednic să stau în faţa Ta, nevrednic să-ţi vorbesc si să-ti cer ceva. Doar miluieste-mă si nu-mi socoti neînţelepciunea şi păcatele mele...".

Sfântul Siluan scria: „Sufletul bolnav este mândru, pe când sufletul sănătos iubeşte smerenia... Şi acestea le scriu acum din durere pentru oameni, care, ca şi mine, sunt mândri şi de aceea suferă. Le scriu pentru a învăţa smerenia şi a afla odihna lângă Dumnezeu. Unii susţin că toate acestea se întâmplau „în vremea aceea", dar că acum sunt depăşite. Insă pentru Domnul nimic nu se micşorează, nici nu se schimbă vreodată... Cel care cere harul, aceluia Domnul i le va da pe toate - nu pentru că suntem vrednici, ci pentru că Domnul este îndurător si ne iubeşte. Când cineva învaţă smerenia după Hristos este un lucru foarte bun. Prin asta viaţa devine foarte uşoară şi plăcută si toate devin iubite în inimă. Doar celor smeriţi li se arată, întru Duhul Sfânt, Domnul, şi dacă nu ne vom smeri nu-L vom vedea pe Dumnezeu.

Smerenia este lumina în care putem să-L vedem pe Dumnezeu Lumina, după cum se psalmodiază: „întru lumina Ta vom vedea lumină". Aşa este Raiul Domnului. Toţi se vor afla în iubire şi din smerenia după Hristos toţi se vor bucura să-i vadă pe ceilalţi mai presus decât ei. Smerenia lui Hristos sălăşluieşte întru cei mici şi aceştia se bucură pentru că sunt mici". Bucuria la oamenii lui Dumnezeu izvorăşte din smerenie şi conduce la adorarea vie a Celui mai smerit dintre toţi, care este Domnul Iisus.
In lumina smereniei vameşului putem vedea lumina pocăinţei, prima lumină a lui Dumnezeu, prima lumină necreată. Şi într-adevăr, prima formă a luminii necreate pe care o poate vedea credinciosul este pocăinţa şi pacea sufletului, pe care aceasta o aduce în el.

Când omul va înainta în lucrarea pocăinţei, va vedea încă şi mai clar lumina lui Dumnezeu şi va trăi Sfintele Taine. „Celor smeriţi li se vor descoperi tainele lui Dumnezeu", spunea Avva Isaac Sirul.

b) Să nu-l judecăm pe fratele nostru...

De multe ori în biserică suntem înclinaţi să judecăm. Il judecăm pe preot sau pe psalţi sau pe fraţii mireni. Un tânăr care nu le-a judecat pe două femei care stăteau în faţa lui (pe când trebuiau să stea în partea femeilor) în biserică, după aceea a văzut Sfânta Treime.

c) Concentrarea minţii

Trebuie să ne străduim intens, încât să ne adunăm mintea în inimă. Să ne străduim mereu încât să avem convorbire lăuntrică neîntreruptă cu Dumnezeu în noi, în inima noastră. (Să căutăm a afla calea prin care ne simţim mai bine, prin care simţim mai profund cererile noastre.)

d) Să fim atenţi la cele citite şi psalmodiate

Atenţia noastră la cele citite şi psalmodiate trebuie să fie foarte mare, fiindcă acestea au fost introduse în cult de Sfinţii Părinţi, încât să ne facă capabili să primim dumnezeieştile daruri. Sfântul Nicolae Cabasila, analizând „care este înţelesul întregii Sfinte Liturghii", scrie pe scurt: „Lucrarea săvârşirii Sfintelor Taine este pe de o parte preschimbarea Cinstitelor Daruri în Trupul şi Sângele lui Hristos, dar scopul final este ca credincioşii să se mântuiască prin mijlocirea acestora (adică a Cinstitelor Daruri preschimbate în Trupul şi Sângele Mântuitorului), să primească iertarea păcatelor, să moştenească împărăţia cerurilor si toate bunătăţile duhovniceşti.

Această lucrare şi ţel sunt pregătite şi întregite de rugăciunile, psalmodiile, lecturile sfinte şi toate cele care se săvârşesc şi se rostesc înainte şi după sfinţirea Sfintelor Daruri".

e) „Rugăciunile săgetătoare"

Putem de asemenea, după cum ne-a învăţat Sfântul Ioan de Kronstadt, să facem si scurte rugăciuni „săgetătoare". In felul acesta ajutăm sufletul nostru să le trăiască mai profund pe cele săvârşite la Sfânta Liturghie. Cu cât mintea noastră este mai concentrată, cu atât vom avea o participare mai substanţială la taina Sfintei Liturghii.

f) Lacrimi de bucurie şi pocăinţă

Un sfinţit părinte aghiorit spunea: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi. Unde te duci? Să te împărtăşeşti cu Dumnezeu. Atunci te bucuri. Iar dacă bucuria precede, nu poţi decât să te apropii cu lacrimi, lacrimi de bucurie, să te apropii şi să te împărtăşeşti. Iar atunci când preced lacrimile întristării să spunem: „Dumnezeul meu, iartă-mi păcatele mele! In mare mila Ta, în îndelungă-răbdarea Ta, în iubirea Ta. Tu ne-ai zis că eşti un Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare (Ieşirea 34, 6). Tu ne-ai spus asta. In asta nădăjduiesc şi mă rog eu, nevrednicul".

Nimeni nu este vrednic, spune şi preotul când se roagă. Şi tocmai pe asta se sprijină şi se roagă... Să vă spun, mulţi dintre părinţii de la Katunakia, mulţi dintre cei care veneau să se împărtăşească, nu-i auzeai zicând nimic, doar vedeai cum le curg lacrimile pe feţe şi îi împărtăşeai. Un bătrân dintre aceştia, să spunem, pe toată durata Sfintei Liturghii nu vorbea deloc, dar stătea gârbovit şi fie avea vreo vedere dumnezeiască, fie cădea într-un înţeles mai adânc al îndurării lui Dumnezeu. Căci în dar ne-a dat Botezul, în dar ne-a dat Trupul şi Sângele Lui, în dar ne dă Raiul. Nu plătim nimic".

g) Să ne cutremurăm din pricina îndelung- răbdării şi iubirii lui Dumnezeu. „Părăsirea lumii şi a grijilor ei"

Trebuie să depunem o strădanie continuă pentru ca mintea noastră să fie liberă de orice altceva, încât să poată urmări cele spuse şi săvârşite în timpul Sfintei Liturghii şi să fie cutremurată de acestea.

„Toată grija cea lumească să o lepădăm", ne îndeamnă imnul heruvic. In ceasul acela nu ne este îngăduit să ne gândim la cele pământeşti şi materiale, la nimic altceva în afară de Dumnezeu. Să ne cutremurăm de fiecare dată pentru faptul că participăm la jertfa nesângeroasă, în care din iubire pentru noi, Domnul se oferă Tatălui. Să-L slăvim şi să-I mulţumim pentru infinita Lui iubire jertfelnică. Să nu uităm că nimeni nu ne-a iubit şi nu ne iubeşte, nici nu ne va iubi vreodată în viitor, precum Acela. Să nu uităm că doar Domnul a suferit moarte cumplită pentru noi şi continuă să se jertfească pentru noi tainic la fiecare Sfântă Liturghie.

Nimeni altul dintre cei care susţin că ne iubesc n-a murit pentru noi. Nici nu vor vrea să ne ia locul atunci când ne vom afla la porţile morţii. Deşi trebuie să fim pregătiţi să murim pentru aproapele nostru, după cum ne-a învăţat Domnul: „Trebuie să ne iubim unul pe altul, precum Acela ne-a iubit pe noi", adică până la moarte, însă... cât de uşor trădăm această iubire!!!

Să luăm pildă din jertfa pe Cruce a Domnului de fiecare dată când o retrăim la Sfânta Liturghie. Să cultivăm iubirea deplină a lepădării de sine, urmându-L pe Domnul. Să ne rugăm la Hristos să ne dăruiască iubire către El şi către fraţii noştri, fără limite şi fără deosebiri, iubire care să ajungă, dacă e nevoie, până la moarte!

Părintele Isaia scrie: „Dacă omul nu părăseşte toată lucrarea acestei lumi nu-L va putea adora pe Dumnezeu. Intrucât cultul lui Dumnezeu ne cere să nu avem în mintea noastră nimic străin şi să nu ne preocupăm cu altceva în timpul rugăciunii. Adică cu plăcerea sau răutatea sau ura sau râvna vicleană sau cu vreo închipuire şi grijă pentru lucrurile acestui veac". Nu trebuie să existe nimic altceva în mintea noastră în timpul slujbelor, doar cuvintele rugăciunilor cuvenite.

„Când îl vezi pe Domnul - spune Sfântul Ioan Gură de Aur - jertfit şi aşezat pe Sfânta Masă, şi pe preotul care se roagă aplecat peste Jertfă şi pe toţi cei de faţă scăldaţi în acel sânge nepreţuit, mai crezi că te afli împreună cu oamenii pe pământ? Nu te muţi imediat la ceruri, scoţând mai întâi orice cuget trupesc din suflet?"

h) Dăruirea totală a noastră şi a tot ce avem lui Dumnezeu

Omul oferă creaţia spre slava lui Dumnezeu pornind de la şinele său. Cultul cuvenit lui Dumnezeu este dăruirea sinelui nostru, care trebuie să fie „jertfă vie, sfântă, bineplăcută".

Omul este făptură - dar în cadrul creaţiei are un loc şi o misiune specială. Este cununa creaţiei şi are o însuşire dublă în firea lui. Este alcătuit din duh şi materie. După cum teologhiseşte Sfântul Grigorie de Nyssa, omul este „hotar", participă şi la lumea închipuită şi la cea sensibilă...

Omul devine mijlocitor între cer şi pământ... este preotul Creaţiei... Aduce în dar creaţia spre slava lui Dumnezeu pornind de la şinele său, după cum spune Apostolul Pavel: Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?...Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru (I Corinteni 6,19-20). Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească... (Romani 12,1).

La Sfânta Liturghie şi mai ales la rugăciunea Anaforalei, acest lucru este foarte evident. Ne dăruim mai întâi pe noi înşine Domnului şi după aceea Sfintele Daruri. De aceea II rugăm în timpul Sfintei Anaforale să pogoare Sfântul Său Duh şi să ne sfinţească pe noi, precum şi Sfintele Daruri.

Ieromonahul Sava Aghioritul

Fragment din cartea "Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim"; Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim"

 

 

• Pentru ce nu se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si in celelalte posturi?
  Publicat in : Viata liturgica
• Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
  Publicat in : Editoriale
• Liturghia Sfantului Vasile cel Mare
  Publicat in : Viata liturgica