Există un loc în cartea Apocalipsei în care văzătorul de taine Ioan ne relatează că, atunci când va veni timpul şi cu toţii vom fi în împărăţia lui Dumnezeu, fiecare va primi un nume tainic pe care îl va şti doar Dumnezeu şi cel care îl va primi. Numele acesta va conţine oarecum toată taina omului. Prin numele acesta, se va spune totul despre el;
nimeni nu poate să-l ştie, în afară de Dumnezeu şi de cel care îl primeşte. Căci numele acesta ilustrează relaţia unică şi irepetabilă care există între Dumnezeu şi făptura Sa, pentru fiecare făptură în parte.

Purtăm numele sfinţilor care au trăit şi şi-au împlinit chemarea în viaţa pământească. Suntem închinaţi lor, după cum şi bisericile sunt sfinţite în cinstea unui sfânt sau altul. Dar ar trebui să reflectăm în profunzime şi la semnificaţia numelui sfântului, şi la personalitatea sa, fapt care ne stă la îndemână din viata sa. Sfântul ocrotitor nu este doar rugătorul, mijlocitorul şi păzitorul nostru, dar, într- o anumită măsură, este şi icoana persoanei care am fi putut să devenim. Este cu neputinţă să repetăm viaţa cuiva, dar putem să învăţăm din viaţa unui om, al unui sfânt sau chiar al unui păcătos, să trăim mult mai vrednici de noi înşine şi de Dumnezeu. Stă în puterile noastre să facem aceasta.

Astăzi prăznuim cinstirea Arhanghelului Mihail, împreună cu îngerii Domnului. Ingerii sunt nişte vestitori. Domnul trimite îngerul cu o misiune şi acela o va împlini până la capăt. Ni se poate părea straniu că denumim o întreagă specie de făpturi ale lui Dumnezeu cu un nume ce desemnează funcţia lor, slujirea lor, de parcă aceste creaturi nu ar avea nimic altceva. Intr-adevăr, în aceasta şi rezidă sfinţenia lor: curăţaţi, strălucitori de lumina lui Dumnezeu, după cuvântul lui Grigorie Palama şi a cărţilor noastre de slujbă, îngerii reprezintă a doua lumină, sclipire a luminii veşnice a dumnezeirii. In îngeri nu există opacitatea şi întunecarea care ne permite să ne denumim cu un nume. Şi numele acesta defineşte locul nostru în faţa lui Dumnezeu şi locul nostru în creaţia Domnului.

Ingerii sunt al doilea luminător. Ce înseamnă aceasta? Inseamnă că lumina dumnezeiască se revarsă prin ei slobod, fără oprelişti şi cu o intensitate mare. Dar nu ca printr-un simplu canal de transmisie, nu ca printr-o sticlă lipsită de viaţă, ci se revarsă, scânteiază, sclipeşte şi înmulţeşte lumina. La fel ca atunci când lumina cade pe o piatră preţioasă, ajunge la inima ei şi de acolo străluceşte în toate părţile, orbindu-ne prin frumuseţea ei.

Acesta este chipul sfinţeniei autentice! Din acest punct de vedere, fiinţele acestea sunt cu adevărat îngeri, pentru că îi recunoaştem, îi simţim ca fiind strălucire a luminii dumnezeieşti, o strălucire deloc micşorată sau întunecată ca intensitate, ci una înmulţită şi aducătoare de bucurie şi de viaţă. Totuşi, esenţa existenţei şi chiar natura sfinţenie lor rămâne o taină între ei şi Dumnezeu, Care cunoaşte adâncurile făpturii Sale.

Cu toate acestea, sfinţenia personală a îngerilor ne este arătată şi prin numele distincte cu are au fost numiţi fiecare dintre ei. Unele dintre acestea au intrat în textul Sfintei Scripturi, au fost destăinuite experienţei Bisericii şi ne arată în ce constă sfinţenia lor specială. Arhanghelul puterilor cereşti, a cărui nume îl poartă mulţi din mijlocul nostru şi din Rusia, se numeşte Mihail. Cuvântul „Mihail" vine din ebraică şi semnifică „nimeni nu este precum Dumnezeu"6. Cuvântul acesta exprimă rezistenţa marelui Arhanghel atunci, când Lucifer s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu, intenţionând să se afirme într-un soi de izolare şi independenţă, fie ea chiar de natură creată.

Când marele Arhanghel Mihail a pronunţat expresia aceasta, care definea totul pentru el, „nimeni nu este precum Dumnezeu", cuvântul său l-a întărit în relaţia cu Dumnezeu, încât Domnul l-a făcut păzitor al porţilor raiului. „Nimeni nu este precum Dumnezeu" - în aceasta s-a exprimat cunoaşterea marelui Arhanghel a Dumnezeului său. Arhanghelul nu L-a descris pe Domnul, nici nu L-a explicat. S-a ridicat doar şi a mărturisit. Din această părtăşie a Arhanghelului cu lumina dumnezeirii intuim şi măsura în care ne reflectă strălucirea acelei lumini. Arhanghelul Mihail ne destăinuie calea spre cunoaşterea tainei lui Dumnezeu, prin cuvântul său şi prin numele său, care reflectă întreaga lui experienţă de neconceput a lui Dumnezeu Celui de ne- descris.

Pe icoane, Arhanghelul Mihail este reprezentat în zale şi cu sabie de foc în mână. El calcă în picioare un balaur care simbolizează răul. Arhanghelul stă la porţile raiului, ca să nu-i lase să intre în acel loc sfânt pe cei nepregătiţi. El mai este reprezentat pe uşa iconostasului prin care iese clerul din altar: preotul cu Evanghelia, la vohodul cel mare sau diaconul la ectenie. Aceasta este uşa prin care nu intră nimeni în Sfânta Sfintelor, adică în altar, în cuprinsul slujbei liturgice.

Un alt Arhanghel, Gavriil, al cărui nume înseamnă „tăria lui Dumnezeu", este reprezentat pe uşile prin care diaconul intră în altar în timpul slujbelor. Gavriil este cel care ne vesteşte că uşa este deschisă, pentru a intra iarăşi în apropierea lui Dumnezeu; că puterea lui Dumnezeu s-a arătat, că Dumnezeu a biruit şi că noi suntem mântuiţi. Cunoaştem de la Evanghelistul Luca că Arhanghelul Gavriil i-a adus lui Zaharia vestea naşterii lui Ioan Botezătorul. Tot el a fost cel care i-a binevestit Fecioarei Maria că aceea a aflat har în faţa lui Dumnezeu şi că va naşte lumii pe Mântuitorul. De aceea, îl vedem reprezentat în icoane cu o ramură de măslin în mână, semn al împăcării lumii cu Dumnezeu.

Despre Arhanghelul Rafael citim în cartea lui Tobit, cum acela a călătorit împreună cu fiul lui Tobit, Tobie, şi i-a vindecat pe Tobie şi pe mireasa lui. Iar numele său înseamnă „vindecarea lui Dumnezeu". Despre alţi arhangheli şi îngeri ne vorbeşte Sfânta Scriptură. Credinţa Bisericii şi experienţa creştină ne vorbeşte şi despre existenţa îngerilor păzitori.

Spunem despre ziua pomenirii sfântului nostru ocrotitor că este „ziua îngerului nostru"7. Intr-o oarecare măsură, în sensul dedicării noastre acelui sfânt, este corect. însă, relaţia noastră cu diverşi sfinţi, ca şi cu oamenii simpli din jurul nostru, se aşază în mod diferit. Unii ne sunt mai apropiaţi, prin rugăciune şi prin viaţa lor, pe care am vrea să o imităm; dar alţii ne fascinează numai de la distanţă. Or, cu îngerul păzitor stabilim relaţii de un cu totul alt ordin. I-am fost încredinţaţi, iar el este ocrotitorul nostru, indiferent dacă ne adresăm lui, dacă ne amintim despre el sau nu. Este ca şi în cazul părinţilor noştri, cu care avem o legătură indestructibilă. Orice am gândi, oricum am proceda şi oricum ne-am comporta...

Şi mai e un aspect: un singur om pe pământ a fost numit vestitor şi înger al credinţei Bisericii. Este vorba de Botezătorul Ioan. Citim despre el cuvinte asemănătoare cu cele care se referă la îngeri, începutul Evangheliei de la Marcu ne spune despre Sfântul Ioan Botezătorul că este glasul celui ce strigă în pustie. Ioan Botezătorul este glasul, numai sunetul vocii Domnului. Este un înger, fiindcă prin el vorbeşte Dumnezeu însuşi. Ioan spune despre el însuşi numai că el trebuie să se micşoreze, pentru ca persoana Domnului să crească la măsura deplinătăţii în fata oamenilor.

Acesta este drumul vieţii pe pământ. Noi trebuie să ne micşorăm, să scădem, treptat să pierdem ceea ce ni se pare atât de scump, dar în realitate reprezintă numai esenţa firii noastre văzute. Trebuie treptat să devenim transparenţi, oarecum nevăzuţi, precum piatra scumpă este nevăzută şi se descoperă numai prin lumina care, căzând peste ea, luminează totul în jur.

Deşi ni se pare că pierdem ceva din făptura noastră vremelnică, facem sacrificiul acesta pentru a dobândi cunoaşterea neînşelată a lui Dumnezeu. Căci fiecare dintre noi îl cunoaşte pe Dumnezeu într-un mod unic şi irepetabil. Drumul nostru de la pământ la cer, de la materialitate grosieră la luminare şi transparenţă. Un înger pe pământ a fost martorul cel nemincinos, Ioan Botezătorul, şi cel pe care Sfânta Scriptură îl numeşte „îngerul Marelui Sfat", Dumnezeu venit în trup.

Iată chipurile, gândurile şi învăţăturile noastre legate de cinstirea îngerilor. O cinstire izvorâtă din iubire pentru ei, din comuniunea noastră cu ei în rugăciune şi din mijlocirea lor faţă de noi, cei care ne pot ajuta să aflăm calea propriului nostru suflet de la pământ la cer, de la întunecarea personală la luminare desăvârşită.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Arhangheli şi îngeri, Domnul să ne dăruiască să învăţăm să ne smerim, lepădându-ne de noi înşine şi de voia noastră păcătoasă, prin iubirea de Dumnezeu. Astfel, în măsură deplină să strălucească în fiecare dintre noi însuşi Domnul. Amin.

Mitropolitul Antonie de Suroj

Frgamnet din cartea "Predici la praznice imparatesti si la sfinti de peste an", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Predici la praznice imparatesti si la sfinti de peste an"

 

Note:
6 în realitate traducerea din limba ebraică a numelui Mi- hael este: Cine (este) ca El (Dumnezeu) [n. red.].
7 în Biserica Ortodoxă Rusă, ziua de prăznuire a sfântului ocrotitor este numită şi „ziua îngerului păzitor". Pe de o parte, este vorba despre o simplă confuzie care a intrat şi a prins rădăcini în limbajul comun. Pe de altă parte, se exprimă ideea că sfântul ocrotitor este asemenea unui înger păzitor pentru omul botezat [n. trad.].

• Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil
  Publicat in : Calendar ortodox
• Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil
  Publicat in : Sfintii Mihail si Gavriil
• Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Arhanghel de vis
  Publicat in : Sfintii Mihail si Gavriil
• Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil - de la venerarea sfintilor, la cultul ingerilor
  Publicat in : Sfintii Mihail si Gavriil