Sfanta Treime in iconografie

Tema teologica fundamentala a sarbatorii Cincizecimii este expunerea dogmei Sfintei Treimi. In registrul iconografic, Biserica Ortodoxa a preferat icoana Sfintei Treimi care reprezinta scena biblica a aparitiei celor trei Persoane in fata stramosului nostru Avraam langa stejarul din Mamvri (Fac. 18).

Pentru a arata ca vin din lumea cereasca, sunt descrisi ca ingeri cu aripi. Icoana, bazata pe un eveniment istoric concret, infatiseaza prima aratare a lui Dumnezeu Treimic omului, semnificand inceputul fagaduintei mantuirii.

Atat iconografia, cat si dumnezeiasca slujba leaga inceputul acestei fagaduinte de implinirea ei in ziua Cincizecimii, cand ni se daruieste revelatia finala cu privire la Sfanta Treime. Cu alte cuvinte, icoana Sfintei Treimi uneste, ca sa spunem asa, inceputul Bisericii Vechiului Testament cu intemeierea Bisericii Noului Testament.

In Cartea a cincea din Demonstratio Evangelica a lui Eusebiu din Cezareea, citata de Sfantul Ioan Damaschin in Al treilea cuvant al sau in apararea sfintelor icoane, legat de cuvintele "Dumnezeu i-a aparut lui Avraam la stejarul din Mamvri", gasim mentionat faptul ca reprezentarea Sfintei Treimi sub forma celor trei Ingeri a existat in vremuri stravechi la locul real unde cele trei Persoane i-au aparut lui Avraam.

Existenta acestei icoane se leaga de cinstirea deosebita, atat a evreilor, cat si a paganilor, pentru locul aratarii de la stejar; s-au adus acolo si jertfe pagane. Nu stim cum era icoana. Insa, din cele mai vechi timpuri, Sfanta Treime a fost infatisata ca scena biblica istorica, cu ingeri stand la masa sub stejar. Avraam si Sarra ii slujesc, casa lor se vede in spate. In planul apropiat apare adesea un slujitor care injunghie un vitel.

In ciuda uniformitatii de continut a scenei, gruparea Ingerilor s-a modificat in functie de interpretarea data acestui eveniment biblic si dupa principiul dogmatic care trebuia evidentiat. De exemplu, multi Parinti ai Bisericii au inteles vizita celor trei-Persoane la Avraam fie ca aratare, indirecta totusi, a intregii Treimi, fie ca aparitie a Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, insotite de doi ingeri.

O astfel de interpretare nu schimba intelegerea evenimentului ca descoperire a Sfintei Treimi, pentru ca, de vreme ce fiecare Persoana a Sfintei Treimi are plinatatea Dumnezeirii, prezenta Fiului insotit de doi ingeri poate fi luata ca reprezentare a Treimii. Asa este interpretat evenimentul in textele slujbei, care o numeste clar aratarea Sfintei Treimi.

"Fericitul Avraam a vazut Treimea pe cat poate un om si a cinstit-o ca pe un prieten: "Sfantul Avraam il primeste pe Cel Vechi de Zile, Unul in trei Fete" (Canonul Duminicii Sfintilor Stramosi; Canonul Slujbei Sfintilor Parinti, Cantarea 1).

Conform invataturii Bisericii si talcuirii Sfintilor Parinti, ingerii sunt uneori grupati dupa principiul izocefal, adica stau la masa unul langa altul, egali in rang, aratand astfel egalitate a celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, care raman, in acelasi timp, distincte (de exemplu mozaicul din secolul al V -lea din Santa Maria Maggiore din Roma si, din aceeasi perioada, in Cotton Bible de la British Museum din Londra).

Mai mult, egalitatea lor este uneori evidentiata prin identitatea culorii vesmintelor ingerilor (cum este in mozaicul secolului al VI-lea din Biserica San Vitale din Ravenna) si prin atributele lor. In alte situatii, compozitia este piramidala, punand accent pe ingerul central.

Timp de multe secole, reprezentarea celor trei Persoane biblice sub forma de ingeri a fost singura reprezentare admisa a Sfintei Treimi; ea se pastreaza inca in Biserica Ortodoxa, ca cea care se potriveste cel mai bine invataturii ei - desi reprezentarea lui Dumnezeu -Tatal ca batran, cu Fiul Sau - Hristos in poala si Sfantul Duh ca un porumbel fie intre ei, fie pe un disc tinut de Mantuitorul, poarta titlul "Paternitate" (aceasta reprezentare transpune doctrina Filioque in forma picturala), ea este o reprezentare a Trinitatii, pentru ca incearca sa infatiseze cele trei Persoane divine.

Prin urmare, fara sa intram in analiza sensului, vom spune cateva cuvinte despre ea. Aceasta tema isi are originea in Bizant. Cea mai veche reprezentare de acest fel cunoscuta noua, este o ilustrare a scrierilor Sfantului Ioan Scararul dintr-un manuscris grecesc de la inceputul secolului al XI-lea (acum in Biblioteca Vaticanului, Ms. grec. 394, fol. 7).

Mai tarziu a trecut in Apus, unde a fost primita ca iconografie a Sfintei Treimi, si de aici in Rusia. In iconografia ruseasca, a servit ca punct de plecare pentru acele denaturari care au urmat sub influenta Apusului.

Aceasta reprezentare a fost interzisa de Marele Sinod de la Moscova, din anul 1667, in urmatorii termeni: "A-L reprezenta in icoane pe Dumnezeu-Savaot (adica pe Tatal), cu barba alba, cu unicul Sau Fiu in poala si cu un porumbel intre Ei, este nemaipomenit de absurd si de necuviincios, pentru ca nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu-Tatal. Pentru ca Tatal nu are trup si nu in trup S-a nascut Fiul din Tatal mai inainte de veci; David Profetul spune: "Din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut" (Ps. 109, 3) - dar aceasta nastere nu este in trup, ci este mai presus de intelegere si de exprimare. Iar Hristos Insusi spune in Sfanta Scriptura: "Nimeni nu-L cunoaste pe Tatal decat Fiul".

"Nasterea mai inainte de veci a Fiului Unuia-Nascut din Tatal trebuie inteleasa cu mintea, dar nu trebuie si nici nu poate fi reprezentata in icoane" (Documentele Sinodului de la Moscova, 1666-1667, Moscova, 1893. Despre pictorii de icoane si Domnul Savaot, c. 44).

Atat iconografia acestei reprezentari, imprumutate din iconografia Fecioarei, cat si titlul "Paternitate" o arata ca pe o incercare de ilustrare a nasterii, din vesnicie, din Tatal, alaturi de nasterea omeneasca din Maica. Dar aceasta nastere mai presus de intelegere este reprezentata ca fiind nasterea, in sanul Tatalui (care nu se poate descrie) a Pruncului, Care S-a nascut cu trup din Maica Sa, ceea ce introduce in Sfanta Treime un element antropomorfic.

In consecinta, Sinodul condamna o astfel de reprezentare ca pe o fictiune care nu corespunde nici cu invatatura Bisericii Ortodoxe, nici cu vreo realitate istorica. Mai mult a mai aparut in secolul al XVI-lea inca o reprezentare de origine apuseana, bazata tot pe imaginatie, numita "Dumnezeirea in trei Persoane", infatisadu-L pe Mantuitorul stand alaturi de Dumnezeu-Tatal, cu un porumbel Intre Ei. Titlul arata din nou o incercare de a-I descrie pe Dumnezeu-Tatal si pe Sfantul Duh intr-o forma fizica.).

Icoana Sfintei Treimi care corespunde intru totul invataturii Bisericii, atat in continut, cat si in expresia ei artistica, este Treimea lui Rubliov , cea mai importanta dintre creatiile iconografice pictate de el pentru manastirea Sfintei Treimi si a Sfantului Serghie, probabil intre anii 1408 si 1425; acum se afla in Galeria Tretiakov din Moscova.

Ca si alte icoane mai vechi ale Sfintei Treimi, ea infatiseaza trei ingeri, dar imprejurarile aratarii lor nu sunt descrise. Compozitia descrie casa lui Avraam, stejarul si un munte, dar Avraam si Sarra lipsesc. Fara a desfiinta aspectul istoric al evenimentului, Sfantul Andrei il reduce la minimum, pentru ca semnificatia principala nu consta in evenimentul biblic, ci in intelesul sau dogmatic.

Icoana se deosebeste de altele si prin structura compozitionala de baza - un cerc. Trecand prin partea de sus a aureolei Ingerului central si taind partial partea de jos a piedestalelor, cercul imbratiseaza toate cele trei figuri, depasind foarte vag contururile lor.

Aceasta compozitie a Sfintei Treimi exista mai demult, dar numai in panaghii sau icoane rotunde mici si pe fundul vaselor sfinte, unde compozitia era insa dictata de forma obiectului si de lipsa de spatiu, nu de conceptia dogmatica.

Asezand figurile Ingerilor in cerc, Sfantul Andrei le-a unit intr-o singura miscare lina si curgatoare, urmand linia cercului. In felul acesta, Ingerul central, desi mai inalt decat ceilalti, nu-i copleseste, nici nu-i domina. Aureola capului inclinat, indepartat de axa verticala a cercului, si picioarele asezate in cealalta parte, subliniaza inca si mai mult aceasta miscare, in care intra si stejarul, si muntele.

In acelasi timp, inclinarea aureolei si a picioarelor, in directii opuse, restabileste echilibrul compozitiei, iar miscarea se opreste in imobilitate a monumentala a Ingerului din stanga si a casei lui Avraam de deasupra Lui. Si totusi, "oriunde ne-am uita, vedem ecouri ale armoniei circulare principale, corespondente de contur, forme nascandu-se din alte forme sau reflectate ca intr-o oglinda, linii ducand dincolo de conturul cercului sau intretesute in centrul lui - o simfonie bogata de forme, dimensiuni, linii si culori, de ne exprimat in cuvinte, dar care incanta privirea.

Icoana Sfantului Andrei are actiune, exprimata in gesturi, comuniune, exprimata in inclinarea capetelor si a pozitiei figurilor, si tacere, pace neclintita. Aceasta viata interioara, unind cele trei figuri inchise in cerc si comunicandu-se in afara, descopera toata adancimea inepuizabila a icoanei. Este parca un ecou al cuvintelor Sfantului Dionisie Areopagitul, dupa a carui talcuire "miscarea circulara semnifica faptul ca Dumnezeu, ramanand identic cu Sine Insusi, imbraca intr-o sinteza partile intermediare si extremitatile, care sunt, in acelasi timp, si continute, si cele ce contin, si ca El cheama la Sine toate cele ce s-au indepartat de El".

Daca unghiul capetelor si trupurilor celor doi Ingeri aplecati spre cel din mijloc ii leaga unul de altul, gesturile mainilor lor se indreapta spre potirul euharistic, continand capul unui animal de jertfa, care sta pe masa alba ca pe un altar. Simbolizand jertfa de buna voie a Fiului lui Dumnezeu, el atrage catre sine gesturile Ingerilor, indicand unitate a de vointa si de lucrare a Sfintei Treimi, Care a facut legamant cu Avraam.

Chipurile si siluetele aproape identice ale Ingerilor subliniaza natura unica a celor trei Persoane dumnezeiesti si mai arata ca aceasta icoana nu vrea nicidecum sa individualizeze fiecare Persoana a Sfintei Treimi. Ca si alte icoane mai vechi, aceasta nu este o reprezentare "ad intra" a Sfintei Treimi, adica a celor trei Persoane ale Dumnezeirii, pentru ca Dumnezeirea, in esenta ei, nu poate fi reprezentata. Ea ramane aceeasi scena istorica (desi aspectul istoric este redus la minimum), care reveleaza simbolic unitatea si trinitatea Dumnezeirii, descoperind impreuna-lucrarea Lor in lume, Iconomia divina. De aceea, in ciuda asemanarii Ingerilor, Ei nu sunt lipsiti de individualitate, caracterul fiecaruia fiind redat de lucrarea Sa in lume.

Ingerii sunt grupati in icoana in ordinea insiruirii Persoanelor treimice in Simbolul de credinta, de la stanga la dreapta: Cred in Dumnezeu-Tatal, Fiul si Sfantul Duh (Gruparea Ingerilor a dus uneori la o definire nepotrivita, la o totala distorsionare.

Astfel, inainte de Rubliov si dupa el, Ingerul din mijloc, care se pare ca a fost intotdeauna inteles de pictorii de icoane ca fiind a doua Persoana, a fost adesea singularizat, cu un nimb cruciger, cu inscrisul "Iisus Hristos" si cu un sul in mana, in loc de toiag. Poate ca reactie la aceste distorsionari, iar in Rusia, mai ales ca reactie impotriva ereziei iudaizantilor, care au negat invatatura ortodoxa despre Sfanta Treime, au aparut, desi mai rar, denaturari de alt tip: nu unul, ci toti cei trei Ingeri erau reprezentati cu nimb cruciger.

Desi singularizarea Ingerului central are un anumit temei in talcuirile Sfintilor Parinti pomeniti mai sus, nu este corect sa fie introdusa in reprezentare, pentru ca aceasta inseamna ca se da numele Dumnezeului-Om unui chip care nu este reprezentarea Lui directa si concreta. "Cand Cuvantul S-a intrupat, a primit numele de Iisus Hristos", spune Sfantul Ioan Damaschin (Credinta ortodoxa, IV, c. 6, P.C. 94, col. 1112 ).

In privinta nimbului cruci ger, in acest caz se acorda celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi insusirea patimitoare a Domnului, atribuindu-le astfel o participare virtuala la iconomia proprie celei de-a doua Persoane.

Problema inscrisului si a nimbului cruciger a fost preluata de Tarul Ivan cel Groaznic si discutata la Sinodul din 1551 de la Moscova, numit Sinodul Celor o Suta de Capete. Ca raspuns, Sinodul a hotarat ca aceasta imagine sa fie pictata dupa traditia vechilor pictori de icoane si in felul lui Andrei Rubliov, adica fara nimb cruciger, si sa se numeasca "Sfanta Treime" si nimic sa nu se faca din imaginatia cuiva" (N.Y. Pokrovsky, Relicve ale iconografiei crestine, St. Petersburg, 1910, p. 289, in lb. rusa).

Indescriptibilitatii primei Persoane, la Care chiar si Simbolul de credinta se refera intr-un fel retinut, ii corespunde nuanta sobra si ne definita a vesmantului Ingerului din stanga (o mantie roz-pal, cu nuante deschise de maron si bleu-vert).

In privinta Celei de-a doua Persoane, avem marturii mai bogate in comparatie cu celelalte si care merg pana la indicatia istorica exacta (din vremea lui Pontiu Pilat); acesteia ii corespund precizia si claritatea culorilor Ingerului central, al carui vesmant are culorile obisnuite ale Fiului lui Dumnezeu intrupat (un chiton stacojiu si o mantie albastra).

In sfarsit, culoarea principala a celui de-al treilea Inger este verde - culoarea mantiei - care, dupa talcuirea Sfantului Dionisie Areopagitul, semnifica "tineretea, deplinatatea puterilor". Ea indica in mod specific proprietatile Celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, Care innoieste si da viata tuturor.

Armonia subtil conceputa si raportul cromatic intalnite in icoana lui Rubliov constituie una dintre principalele ei atractii. AIbastrul de floare de toporas al mantiei Ingerului din mijloc are o intensitate si o puritate extraordinara, in combinatie cu aripile de culoarea porumbului copt, si este deosebit de puternic. Culorile clare ale Ingerului din mijloc contrasteaza cu nuantele blande ale celorlalti doi; dar chiar si la ei, zone de albastru-aprins lumineaza ici si colo, ca niste pietre pretioase.

Prin unitate a cromatica celor trei figuri, Rubliov pare sa indice natura unica a Celor trei Persoane ale Sfintei Treimi si totodata confera intregii icoane o voiosie linistita si lucida. Astfel, armonia sa cromatica devine ecoul aceleiasi vieti care ii umple chipurile, formele si liniile. "Aici se regaseste, in acelasi timp, accentul pe centru, contrastele de culori, un echilibru al partilor, completarea lui in nuante si tranzitii treptate care intorc privirea de la coloritul bogat la lumina aurie (fondul). Si, peste toate, stralucirea de albastru-pur, senin ca cerul fara nori."

Prin continutul ei inepuizabil, prin echilibrul armonios al compozitiei, prin figurile maiestuoase, calme ale Ingerilor, precum si prin culorile ei deschise, vesele, de vara, icoana aceasta nu putea fi decat creatia unui om care a stins in sufletul sau toata tulburarea si indoiala si a fost iluminat cu lumina cunostintei lui Dumnezeu.

Icoana Sfantului Andrei ramane pana astazi un exemplu clasic al iconografiei Sfintei Treimi. Traditia ii pastreaza culorile de baza si detaliile individuale de desen si compozitie.

O alta icoana remarcabila a Sfintei Treimi este, evident, replica icoanei lui Rubliov. Ea se afla in Muzeul Rusesc din Leningrad si se presupune ca a fost pictata nu mai tarziu de sfarsitul secolului al XV-leal. Regasim aici aceleasi linii si pozitii ale Ingerilor, desi nu sunt grupati in cerc, ci in linie aproape dreapta, cu figura centrala doar usor evidentiata. Figurile, practic fara umeri, sunt inca si mai efeminate decat in original.

Compozitia este mai statica, iar figurile Ingerilor sunt unite mai degraba prin ton decat prin miscare. Se pastreaza culorile fundamentale ale vesmintelor, dar sunt mai atenua te si mai uniforme. Tonul general al icoanei nu este luminos si clar ca la Rubliov, ci retinut si cald. Datorita tratarii puternice a fondului, intreaga scena este adusa parca mai aproape de pamant, iar icoana, revelata Sfantului Andrei in maretia ei inefabila, este aici mai apropiata si mai intima.

Vladimir Lossky

• Relatia spirituala desavarsita a Maicii Domnului cu Duhul Sfant
  Publicat in : Maica Domnului
• Cine este Duhul Sfant?
  Publicat in : Sfanta Treime
• Si intru Duhul Sfant, Domnul de-viata-facatorul
  Publicat in : Dogma