Stăpâne, Doamne, cel preacurat şi Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului Adam întru femeie şi i-ai binecuvântat şi ai zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul”, şi pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoţit Dumnezeu, omul să nu-i despartă, caută din cer, Preabunule Părinte, şi vezi jalea şi durerea ce au năpădit inima şi sufletul meu ce se vede astăzi despărţit de fiinţa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soţ (soţie) şi sprijin în această viaţă.
Îndură-Te de mine, mult-Milostive Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu! Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Mângâietorul celor întristaţi, Carele ai fost vestit de proorocul Isaia că vei veni să tămăduieşti pe cei cu inima zdrobită, fii mie mângâietor şi ascultă-mi glasul ce-l înalţ cu credinţă către Tine, rugându-Te să-i ierţi, Preabunule împărate, greşalele oricâte va fi săvârşit în această viaţă soţul meu (soţia mea): ori cu lucrul, ori cu cuvântul, ori cu gândul, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă. Aşa, Doamne, primeşte sufletul robului Tău (roabei Tale) în locaşul sfinţilor Tăi, întru împărăţia Ta cea veşnică, spre care se nevoieşte sufletul meu şi întru care nădăjduieşte a se învrednici la vremea când vei chema şi duhul meu la Tine, pentru ca acolo sufletele noastre, întâlnindu-se şi împreună aflându-se, să laude şi să preamărească întrutotul sfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.