INTRODUCERE
Sfântul Proroc Sofonie [Zephania] a fost fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Iezechia, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda [Sofonie 1:1], El era din neamul patriarhului Simeon, fiul lui Iacov şi al Liei. S-a născut în Muntele Savarata, cu aproximativ 600 de ani înainte de întruparea Domnului. Autorii Sinaxarului opinează că numele lui ar însemna „văzător” sau „cunoscător al tainelor lui Dumnezeu”. In fapt, etimologia numelui său a făcut subiectul a numeroase discuţii. Unii observă faptul că numele (Zephania, în forma lui ebraică) conţine rădăcina sapan sau zaphan, „a ascunde, a ocroti, a scuti”, precum şi sufixul teoforic yah, pentru „Yahwe” - de unde semnificaţiile posibile: „Yahwe a ascuns” sau „Yahwe a ocrotit”. Alţii pornesc de la observaţia că numele s-ar putea trage de la rădăcina ţaphah, „a veghea”, plus sufixul de unde o altă interpretare posibilă: „veghetorul lui Yahwe”. Fericitul Ieronim (cca 342-420) derivă numele profetului de la ţaphah şi îl traduce prin speculator et arcanorum Dei cognitor (lat.). Septuaginta redă numele profetului sub forma de „Sofonie”, numărându-l al nouălea în lista Prorocilor mici2.

Sfântul Teofan (+ 843), episcop al Niceii, imnograf şi mărturisitor, laudă virtuţile profetului în cuvinte ca acestea: „Impodobindu-ţi sufletul tău cu podoabele faptelor bune, vrednic te-ai făcut strălucirii Dumnezeiescului Duh, de la Carele şi cu darul prorociei te-ai îmbogăţit.”3 Cu prilejul zilei de pomenire a prorocului, citim despre el următoarele: „Curăţindu-ţi mintea de întinăciune, o ai făcut oglindă dumnezeiască, primitoare de razele Dumnezeiescului Duh, şi acum ai ajuns către izvorul strălucirilor, bucurându-te, înţelepte Proroace Sofonie.”4 Prorocul Sofonie a fost înmormântat în pământul său, aşteptând învierea cea de obşte.

In iconografie, Sofonie este reprezentat ca un om bătrân, cu păr bogat. In unele privinţe, icoana sa este asemănătoare cu aceea a Sfântului Ioan Teologul, având faţa rotundă, doar barba prorocului este mai mare.

Sofonie a prorocit faptul că în scurt timp Ierusalimul şi regatul Iuda vor fi cucerite. Alexandru Mavrocordat afirmă, în Judaica, descendenţa lui Sofonie din seminţia lui Levi, precum şi faptul că era de sânge preoţesc. El a fost învăţător al regelui Iosia (640-609), pe vremea când acesta nu ajunsese încă la vârsta de 21 de ani; prorocul l-a deprins pe rege cu evlavia faţă de Dumnezeu şi cu respectul faţă de prevederile Legii. Cuvintele sale au pregătit urechile tânârului ce avea să fie rege spre primirea cuvintelor Profetului lerenna. Klemes, făcătorul de canoane, arată că Sofonie a fost contemporan cu Prorocii Ieremia şi Avacum (Habacuc)5.

CONTEXTUL ISTORIC
Dacă cineva ar dori să stabilească data scrierii acestei cărţi excepţionale, fără îndoială va observa că, încă de la bun început, se spune că prorocia aceasta s-a petrecut în zilele lui Iosia, fiul lui Amon (642-640 î.Hr.), regele lui Iuda [Sofonie 1:1].

După domniile nefaste ale lui Manase (698-643 î.Hr.) şi Amon, va urca pe tron regele Iosia, reformatorul. Poporul pe care era chemat să-l ocârmuiască era măcinat de apostazie, care se răspândise ca o plagă în ultimii aproape 50 de ani. In fapt, una, dacă nu chiar două generaţii nu apucaseră nici un alt regim decât acela al lui Manase, caracterizat în principal prin încurajarea sincretismului religios. Baalismul şi alte practici canaanite, care după ieşirea din robia egipteană fuseseră respinse de către religia israelitâ, fuseseră acum reinstituite. Dar, în timpul domniei lui Iosia, Prorocul Sofonie a început să dea glas avertismentelor lui Dumnezeu, care vesteau că în scurt timp poporul va avea de suferit rigorile judecăţii divine, care era iminentă. Căderea Samariei şi a Regatului de Nord (722 î.Hr.) erau două evenimente de înţeles încă de pe atunci ca două avertismente clare că judecata lui Dumnezeu va avea loc.

Astăzi ne este cunoscut faptul că atât Manase, cât şi Amon erau vasali loiali asirienilor, iar Iosia şi-a declarat independenţa. Asurbanipal, regele Asiriei (669-633 Î.Hr.), şi-a dat obştescul sfârşit, iar fiul său, Asuretil-Ilani (633-622 î.Hr.), l-a urmat curând, murind de tânăr. Pe lângă aceasta, asirienii întâmpinau anumite probleme în raporturile lor cu babilonienii şi în privinţa controlului asupra regiunilor vestice. Din acest motiv, ei acordau o importanţă minoră relaţiilor cu iudeii. Astfel, Iosia a putut să purceadă la aplicarea reformelor sale de austeritate şi la ocuparea regiunilor israelite pe care Asiria şi le anexase. Aici, principala preocupare a lui Iosia a fost eradicarea cultelor şi practicilor de ritual păgâne, inclusiv a obiceiurilor religioase asiriene. Astfel, a fost oprit cultul vechilor zeităţi astrale, precum şi al celor canaanite [cf. IV Regi 23:4-25].

Practicarea prostituţiei rituale şi altarele de jertfa idolatre au fost interzise, mai cu seamă cel din Bethel. Ca urmare, cultul s-a centralizat în Ierusalim. Insă chiar dacă regele Iosia a izbutit să purifice rânduielile şi cultul de elementele străine, nu la fel a fost şi cu inimile oamenilor.

Nu avem dare concludente cu referire la momentul exact când a predicat profetul, în timpul acestor reforme. El a predicat împotriva nedreptăţilor sociale: Vai de cetatea răzvrătită şi pângărită, cetatea asupririi! N-a luat aminte la nici un semn, şi n-a primit nici o dojană; în Domnul nu şi-a pus nădejdea şi nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei. Căpeteniile ei sunt, în mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care nu păstrează nimic pentru a doua zi; prorocii sunt oameni uşuratici, vicleni; preoţii pângăresc cele sfinte şi calcă legea [Sofonie 3:1-4].

Reformele lui losia nu au fost pe placul multora, drept pentru care baalismul a persistat, sub diverse forme. Sofonie arată: (...) voi întinde mâna Mea împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor din Ierusalim şi voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămăşiţe, numele slujitorilor săi, împreună cu al preoţilor; şi pe toţi cei ce se închină, pe acoperişuri, oştirii cerului, şi pe toţi cei ce slăvesc pe Domnul, dar se jură şi pe Milcom; pe cei ce se întorc de la Domnul, pe cei care nu-L caută pe Domnul şi nu năzuiesc spre El [Sofonie 1:4-6].

VIEŢILE SFINŢILOR PROROCI, Editura Sophia

Cumpara cartea "VIEŢILE SFINŢILOR PROROCI"

Note: 1 Minei, 3 decembrie, Sfântul Proroc Sofonie, sinaxar.
2 C.F. Kell E, Delitzsch, „Zephaniah”, în Commentary on the Old Testament, ed. cit.,
pp. 100-102.
3 Minei, 3 decembrie, Sfântul Proroc Sofonie, Utrenie, canon, peasna a 5-a.
4 Ibidem, peasna a 3-a, condac.
5 Ct. Mega Synaxaristes, n. 1, pp. 101-102.