PSALMUL 103

Scurtă prezentare: Este poate cel mai frumos imn de slavă, închinat lui Dumnezeu - Creatorul. Se citeşte pentru binecuvântarea caselor, gospodăriilor şi bunurilor oamenilor, pentru începutul bun al unei lucrări. Face parte din ciclul psalmilor de laudă. Fericitul David Il arată pe Dumnezeu tuturor, ca Făcător şi Ocârmuitor a toate (Fericitul Teodoret). Psalmul 103 se citeşte la slujba Vecerniei Mari. Slujba Vecerniei (prima slujbă a zilei liturgice) trece în revistă vremea Vechiului Testament, crearea lumii, căderea în păcat a primilor oameni, alungarea lor din Rai, pocăinţa lor şi rugăciunea lor pentru mântuire, nădejdea oamenilor în venirea unui Mântuitor, potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu şi împlinirea acestei făgăduinţe. Psalmul 103 laudă creaţia lui Dumnezeu, pronia lui Dumnezeu şi negrăita Lui înţelepciune. Avem aici versiunea poetică a cărţii Facerii.

Impărţire: binecuvântare introductivă (v. 1); psalmistul descrie cerul, aşa cum l-a creat Dumnezeu (v. 2-5); psalmistul descrie pământul (v. 6-19); psalmistul descrie timpul stabilit de Dumnezeu (v. 20-23); omul şi lucrarea sa (v. 24); psalmistul descrie marea (v. 25-26); fiinţele vii sunt creaţia lui Dumnezeu (v. 28-31); imn de slavă (v. 32-36).
(Pentru om n.r.) este şi o cunună a harurilor; este şi o cunună a slavei; este şi o cunună a nestricăciunii. Căci aşa sunt darurile lui Dumnezeu puternice şi pline de bunăcuviinţă. Aşa sunt cununile (Sf. Ioan Gură de Aur).

Cu Psalmul 103 se deschide Vecernia, slujba care marchează începutul zilei liturgice ca început al lumii.

Psalmul 103 este astfel un amplu tablou al creaţiei20. Dacă lumea, odată aşezată „îl mărturiseşte pe Creator (vezi: „Cerurile vestesc mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui povesteşte tăria" - Psalm 18,1), Creatorul însuşi Se mărturiseşte pe Sine prin propria Sa creaţie. Aşa se face că, din această perspectivă, lumina (slava) lui Dumnezeu nu e văzută ca fiind lăuntrică, ci ca un veşmânt de mărturisire, podoabă şi lumină (Psalmi 03,2)"21.

Versetul: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc" (Psalm 103,5) lămureşte natura îngerilor. Sfântul Ioan Damaschin arată că Dumnezeu este „făcătorul şi creatorul îngerilor; El i-a adus de la neexistenţă la existenţă şi i-a zidit după propriul Lui chip, o natură necorporală, un fel de duh şi de foc imaterial"22. Datorită acestui foc imaterial, apare în acest poem expresia „pară de foc" (Psalm 103,5).

Urmează o serie de teofanii care nu sunt o simplă înşiruire de fapte, de etape în procesul creaţiei. Sfinţii Părinţi văd în aceste expresii: „Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui" (Psalm 103,7); „ De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa" (Psalm 103,8); „Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor" (Psalm 103,11); „Cel ce adăpi munţii" (Psalm 103,14) sau „Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor" (Psalm 103,15), unele dintre principalele atribute ale lui Dumnezeu cum ar fi ştiinţa, înţelepciunea, puterea şi providenţa23.

Omul este cununa creaţiei lui Dumnezeu, de aceea natura nu a fost creată pentru ea însăşi, ci pentru a fi în slujba, în serviciul omului. Omul este cea mai importantă fiinţă pentru că a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea cu Sfânta Treime („Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" - Facere 1,26). Când omul conştientizează acest lucru, viaţa lui se luminează - după cum ne spune dumnezeiescul Părinte Arsenie Boca - direct de la o candelă pe care o aprinde Dumnezeu pentru el: Când ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o înrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar în structura noastră spirituală, că suntem în pragul liberei alegeri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţinem chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă24.

Şi toate făpturile Tale le-ai făcut cu înţelepciune nepricepută, pentru ca niciuna dintre ele25, nici cea prea mică, nu s-au făcut în deşert şi de prisos, ci toate au cuvânt şi pricini şi împliniri (scopuri) minunate pentru care s-au făcut (Cuviosul Eftimie Zigabenul).

In mijlocul acestui psalm, autorul a pus cuvinte despre hrana şi băutura omului. La loc de cinste stau „pâinea şi vinul" (Psalm 103,16-17). Pâinea şi vinul trebuie înţelese şi ca hrană spirituală. Sfinţii Părinţi văd aici o profeţie, o aluzie a poetului la Sfânta împărtăşanie. Este vorba de pâinea cea tainică şi de vinul euharistie, prin care ne facem trup al lui Hristos.

După ce a vorbit despre cele create pe pământ, psalmistul ne mută atenţia spre facerea cerurilor.

Astfel Dumnezeu este lăudat ca Stăpân şi Creator al Universului (Psalm 103,20-23). Apoi omul este chemat să iasă la lucrarea lui (Psalm 103,24); adică văzând toate cele a creaţiei aşezate la locul său, omul este chemat să le stăpânească şi să le administreze.

In procesul creaţiei nu poate fi uitat sau omis rolul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este Creator dimpreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Dumnezeu Fiul, dar are şi un rol aparte care ţine de regenerarea spirituală a omului, de înnoirea care se cere omului pentru a moşteni împărăţia cerurilor. La această înnoire face aluzie şi Fericitul David când spune: „Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului" (Psalm 103, 31).

In prelegerea intitulată „Omul zidire de mare preţ", Părintele Arsenie Boca, subliniază câteva cuvinte despre creaţie ale ilustrului profesor Nichifor Crainic, căruia Sfântul Ardealului i-a urmat pe calea misticii ortodoxe. Aceste cuvinte sunt suficiente pentru a înţelege tâlcul şi menirea acestui psalm care este cu adevărat o capodoperă a literaturii universale. Crainic arată că: Lumea, adică Universul văzut al formelor materiale şi Universul nevăzut al spiritelor pure, este expresia bunătăţii lui Dumnezeu, Ea a fost creată pentru ca să se bucure de bunătatea dumnezeiască. Fiinţa ei, dată în toate lucrurile care o alcătuiesc, de la primul mineral până la înger, e o fiinţă împărtăşită. Viaţa tuturor făpturilor participă la bucuria în Dumnezeu după gradul de fiinţă pe care îl au şi după capacitatea cu care a fost înzestrată fiecare. Acest grad de fiinţă şi această capacitate de participare e principiul ierarhiei după care e constituită lumea creaturală. Omul ocupă în această ierarhie un loc central. Prin trup aparţine lumii fizice, prin suflet aparţine lumii spirituale, în marele cosmos, el e un microcosmos...26

Psalmul 103
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2. Intru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Note:
20 Ibidem.
21 Ibidem.
22 Apud Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op.cit., p. 309.
23 Efimie Zigabenul apud Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op.cit., p. 310.
24 Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, p. 148.
25 în acest psalm este invocat şi balaurul zidit de Dumnezeu ca să se joace în mări (Psalm 103, 27). Sfinţii Părinţi arată că este vorba de Leviatan, monstru mitic marin, care a devenit în timp un simbol pentru forţa brutală şi ca o metaforă pentru diavol (n.ed.).
26 Părintele Arsenie Boca, op.cit., p. 131.

Parintele Arsenie Boca

Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David, Vol 4, Psalmii 101-150; Editura Cristimpuri

Cumpara cartea "Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David, Vol 4, Psalmii 101-150"

 

• Vecernia - randuieli speciale
  Publicat in : Slujbele de seara
• Vecernia plecarii genunchilor
  Publicat in : Slujbe si randuieli