Intr-una din minunatele sale predici regretatul mitropolit Bartolomeu Anania, leul ardealului, cum a mai fost numit, a spus urmatoarea istorioara:

La poarta unei cetati sta un batran preot. Intr-o zi vine un calator din alta cetate, care se opreste, ii da buna-ziua si il intreaba pe batran:

- Cum sunt oamenii din aceasta cetate?

Batranul tacu un moment, dupa care ii raspunse cu o intrebare:

- Dar cum sunt oamenii acolo de unde vii dumneata?

Acesta, avu un moment de ezitare dupa care incepu:

- Pai cum sa fie, sunt oameni foarte rai, lenesi, rau-voitori, hrapareti.

Batranul dadu din cap in semn ca intelesese:

- Pai fiule, cum sa-ti spun eu, asa sunt si cei de aici, dupa care calatorul pleca.

A doua zi, sosi un alt calator care ii puse batranului aceeasi intrebare, iar acesta incerca sa-l ispiteasca despre oamenii locului de unde vinea drumetul:

- Pai oamenii locului sunt tare buni, iubitori, generosi, plini de viata., la care batranul intelept, zambind ii spuse:

- Pai asa sunt si cei de aici, dupa care drumetul isi vazu de drum mai departe.

Un negustor, care era prin apropiere si ascultase cu atentie dialogul batranului cu cei doi calatori, se apropie de batran si ii spuse:

- Am auzit din intamplare convorbirile matale cu cei doi drumeti. De ce ai zis intr-o zi ca oamenii de aici sunt toti rai, iar a doua zi, ca sunt toti buni?

- Fiule, spuse batranul, bunatatea, iubirea si frumusetea nu le gasesti, ci le duci cu tine. Daca primul calator nu vedea decat rau imprejurul lui, atunci tot asta va vedea si aici; iar daca al doilea calator ii vorbea de bine pe cei din jur, asa va face si aici.

Modele de iubire, frumusete si bunatate

Bolta cereasca, prin imensitatea, culoarea albastra si frumusetea ei poate fi asemanata cu iubirea. Ati privit vreodata cerul senin? Dar miliardele de stele ale noptii? O astfel de panorama te copleseste, te uimeste si iti creeaza o stare de imensa bucurie. Aceasta este starea de bine, frumusete si adevar.

Soarele reprezinta un model de iubire desavarsita. Razele soarelui simbolizeaza frumusetea sublima, puritatea, nobletea sufleteasca, iubirea adevarata; el nu cere nimic: vrea doar sa daruiasca, sa limpezeasca, sa linisteasca, sa salveze. Dumnezeu a pus in lumina tot ceea ce ne este necesar pentru eternitate. In Sfanta Scriptura, dar si in traditia bisericii crestine, Domnul Iisus Hristos este numit "soarele dreptatii", "lumina lumii", "sarea pamantului", pentru ca El pune randuiala acolo unde este neoranduiala, face dreptate acolo unde este nedreptate, aduce lumina acolo unde este intuneric.

Un alt model de iubire desavarsita il constituie izvorul. Priviti un izvor: el tasneste si curge continuu si chiar daca cineva arunca in el un gunoi, el continua sa curga si murdariile sunt indepartate. Izvorul ramane pur, viu, pentru ca nu inceteaza sa curga.

Luati deci drept modele bolta cereasca, soarele si izvorul privite in lumina lui Dumnezeu; incercati sa deveniti asemenea lor, sa fiti mereu in jubire, frumusete si adevar.

Cu toate acestea, modelul suprem de iubire a fost si ramane cea dumnezeiasca, pentru ca asa cum ne spune Sfanta Scriptura, "Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8). Cand se spune "Dumnezeu este iubire" inseamna ca Sfanta Treime este iubire, Tatal este iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfant este iubire. Acesta este izvorul si arhetipul iubirii intre ingeri si intre oameni. Izvorul care da fara sa se imputineze, care primeste fara sa se imbogateasca.

"Cel ranit de sageata dragostei in vremea linistirii" devine deodata cu "mintea prigonita in dragostea lui Dumnezeu care tine dorul in miscare", ne spune Cuviosul Grigore Sinaitul.

Asadar, in soarele care rasare sau apune, in izvorul care tasneste si curge continuu, in pasarea ce zboara pe cerul albastru, in arborele solitar, in paraul ce serpuieste argintiu sau in floarea albastra de pe marginea drumului, in toate acestea si in multe altele putem contempla iubirea si frumusetea Dumnezeului care le a creat.

Acestea sunt clipele de adevarata iubire, frumusete si fericire cu care fiinta umana pleaca in eternitate. Nu le poate lua nimeni si nimic. Si, totusi, iubirea in imensitatea frumusetii si desavarsirii ei, nu are trecut, prezent si nici viitor, ci vesnicie. Daca am dobandit in aceasta lume iubirea frumusetea si bunatatea sufletului, le vom purta cu noi in viata cea vesnica.

Sa ne rugam Domnului Iisus Hristos sa ne invredniceasca pentru a putea vedea, intotdeauna, partea buna a lucrurilor.

Stefan Popa

.

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie