Inţelepciunea lui Solomon a fost scrisă iniţial în limba greacă şi este aşezată între cărţile deuterocanonice ale Canonului Sfintei Scripturi, conform Canonului alexandrin lărgit. Autor se presupune a fi un iudeu elenist necunoscut din Alexandria, care activează după toată probabilitatea în ultimele decenii ale primului veac de dinainte de Hristos.

Influenţa elenistă este clară, iar indirect este vizibilă confruntarea cu ideile religiilor de misterii, astrologiei şi în general ale civilizaţiei alexandrine eleniste. Din vremurile celui de-al doilea veac după Hristos, scriitorii din Biserică folosesc teze din cartea în discuţie, la care pentru încă o dată a fost chemat împăratul Solomon pentru a-i dea validitate şi autoritate.

Poziţii demne de subliniat ar putea fi amintite următoarele:

1. După cartea Pildelor, în care s-a ţesut imnul adresat înţelepciunii, vine autorul înţelepciunii lui Solomon să proslăvească marea ei însemnătate pe parcursul iconomiei dumnezeieşti, adică pe parcursul revelării lui Dumnezeu în zidire şi în istorie. Aceasta l-a salvat dintru început pe strămoşul omenirii şi ea însăşi a fost cea care a dăruit libertate robilor evrei care trăiau în Egipt (Inţ. Sol. 10, 1-11, 10). Pe de altă parte, din pricina împovărătoarei şi deosebit de copleşitoarei xenofobii a asupritorilor egipteni, Dumnezeu Ziditorul i-a pedepsit exemplar pe aceşti idolatrii (Inţ. Sol. 19, 13). Aşadar, în toată această înrâurire elenistă suverană în carte, într-un fel sau altul domină în mod impresionant duhul biblic. Poate că din acest motiv este amintită deschis rugăciunea împăratului Solomon, care cere de la Dumnezeu înţelepciune: dă-mi mie înţelepciunea cea şezătoare la tronurile Tale (Inţ. Sol. 9,4). Pe de altă parte, suflarea lui Dumnezeu l-a însoţit pe Solomon din clipa zămislirii lui în pântecele maicii sale până la sfârşitul purtării sale în pântece: vreme de zece luni, închegat în sânge (înţ. Sol. 7, 2 - după concepţiile medicinei antice greceşti puţinele zile după cele nouă luni de sarcină erau considerate a zecea lună).

2. Dumnezeu Dătătorul de viaţă este stăpânitor în lume şi a zidit toate spre a fi, moartea nu a făcut-o, care prin pizma diavolului a intrat în lume (înţ. Sol. 1, 13; 2, 24). în cazul de faţă nu este absolut necesar ca Dumnezeu să fie prezentat şi ca stăpânitor al morţii, cum se întâmplă în alte texte biblice, ci este imperios necesar să fie respinse concepţii filosofice şi magice din atmosfera ambientă.

3. Deşi chiar de la început autorul afirmă că Dumnezeu a zidit toate spre a fi - ceva deosebit de specific şi în acord cu duhul biblic în întregul lui - undeva chiar el adoptă deodată părerea platonică despre creaţia lumii: că nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a si zidit lumea din materie amorfă... (Inţ. Sol. 11, 17). Influenţa greacă este limpede, şi mai ales în ceea ce priveşte conţinutul. Dimpotrivă, după cum deja s-a subliniat, II Macabei 7, 28, care vorbeşte despre creaţia din cele ce nu sunt, doar adoptă limbajul elenist prin modul grecesc de a gândi, şi nu pierde conţinutul modului biblic iconic de exprimare. Cercetători ai Vechiului Testament, în special străini, interpretând primele versete din Facere, aproape că susţin părerea autorului înţelepciunii lui Solomon, fără a fi totuşi influenţaţi de filosofia greacă, ci de povestirile mitologice din textele babiloniene şi chaldee, haldeizând cumplit!

Nikolaos A. Matsoukas

Cartile Bibliei, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Cartile Bibliei"

 

• Caracterul celui nedrept dupa intelepciunea lui Solomon
  Publicat in : Credinta
• Intelepciunea - puterea suprema
  Publicat in : Morala