Moartea este piatra de încercare a atitudinii pe care o avem în faţa vieţii. Cei ce se tem de moarte se tem de viaţă. E imposibil să nu te temi de viaţă cu toată complexitatea şi riscurile ei, dacă te temi de moarte. Aceasta înseamnă că a rezolva problema morţii nu este un lucru imposibil. Dacă ne temem de moarte, nu vom fi niciodată în stare să riscăm; ne vom petrece viaţa într-un mod laş, grijuliu şi timid.

Numai când vom putea privi în faţă moartea, de-i vom găsi sensul şi de ne vom determina atitudinea noastră faţă de ea, numai atunci vom fi capabili să trăim fără frică şi în toată plinătatea capacităţilor noastre. De cele mai multe ori aşteptăm până la sfârşitul vieţii ca să privim moartea în faţă, în vreme ce am fi trăit cu totul altfel dacă am fi privit cu curaj moartea dintru început.

Există o învăţătură patristică repetată necontenit de-a lungul secolelor, şi anume că ar trebui să ne gândim la moarte în tot timpul vieţii noastre. Dar dacă-i vom pomeni de aceasta omului contemporan, care suferă de lipsă de bărbăţie, de credinţă şi de experienţă de trăire - trăsături care predomină în aceste vremuri -, el va crede ca e chemat să trăiască în umbra morţii, într-o condiţie de întunecare şi de tristeţe, veşnic urmărit de această teamă în faţa morţii, viaţa pierzându-şi sensul. Dacă îşi va aminti de moarte în mod constant, o va resimţi ca pe o sabie a lui Damocles atârnată deasupra capului de un fir de păr, ce-l va împiedica să se bucure de viaţă şi să se împlinească.

O astfel de înţelegere a celor spuse de Sfinţii Părinţi ar trebui respinsă. Grija faţă de moarte şi întreaga ei semnificaţie trebuie înţeleasă ca o sporire a vieţii, nu ca o umbrire a ei. In majoritatea timpului trăim ca şi cum ne-am întocmi un proiect pentru viaţa ce o vom trăi mai târziu.

Nu trăim în mod definitiv, ci provizoriu, ca şi cum ne-am pregăti pentru ziua în care vom începe cu adevărat să trăim. Suntem precum sunt cei ce-şi întocmesc o ciornă, cu buna intenţie de a o recopia mai târziu. Dar versiunea finală nu va fi scrisă niciodată; moartea vine de multe ori chiar înainte de a ne formula intenţia de a întocmi o exprimare definitivă. Mereu credem că poate fi făcută mâine. „Voi trăi în mod aproximativ azi; mâine este atunci când voi acţiona în mod definitiv. E adevărat că lucrurile merg prost, dar dacă-mi dai încă puţin timp, le voi rezolva eu întrucâtva sau se vor aranja de la sine." Şi, cu toate acestea, ştim cu toţii că de fapt timpul acela nu va veni niciodată. Adu-ţi aminte de moarte nu este o chemare de a trăi cu sentimentul terorii permanente la gândul că moartea ne ia pe neaşteptate şi că vom pieri împreună cu tot ce am construit. Acest cuvânt înseamnă mai curând: „Fii conştient de faptul că ceea ce spui, ceea ce făptuieşti, asculţi, înduri sau primeşti acum, poate fi ultimul eveniment din viaţa ta." In acest caz trebuie să fie o încununare, nu o înfrângere; o culme, un apogeu, nu o cădere. Dacă am realiza că momentul întâlnirii cu o persoană ar putea fi ultimul moment al vieţii lui ori al vieţii noastre, am fi mult mai intens concentraţi, mai atenţi la cuvintele pe care le-am rosti şi la gesturile pe care le-am face.

Există un basm rusesc pentru copii, care spune că un înţelept a întrebat trei lucruri: „Care e cel mai important moment din viaţa unui om, care e cea mai importantă acţiune şi care e cea mai importantă persoană?" Ca în toate poveştile de acest fel, el caută pretutindeni un răspuns şi nu găseşte nici unul. In final întâlneşte o fată de ţăran care se arată surprinsă de faptul că el pune asemenea întrebări. „Cel mai important în viaţă este prezentul - este singurul pe care îl avem, căci trecutul s-a dus şi viitorul nu este încă aici. Cea mai importantă acţiune în acest prezent este să faci ceea ce trebuie, şi cel mai important om este cel cu care te afli în prezent şi pentru care poţi face ceea ce trebuie, ceva bun sau ceva rău." Acesta este adevăratul înţeles al aducerii aminte de moarte. Valoarea momentului prezent poate fi apreciată numai atunci când cineva drag nouă suferă de o boală gravă şi, mai ales, când ne dăm seama că el (sau ea) poate să ne părăsească în orice clipă. Numai atunci, în asemenea momente, recunoaştem importanţa fiecărui gest, a fiecărei acţiuni, realizăm cât de neînsemnată e diferenţa dintre ceea ce, în mod obişnuit, considerăm a fi marile lucruri din viaţă şi cele nesemnificative - cum ar fi modul în care vorbim, în care pregătim o tavă cu ceai, potrivim o pernă incomodă -, care devin tot atât de importante ca şi cele mai mari lucruri pe care le-am făcut cândva. Căci cea mai banală acţiune, cuvântul cel mai simplu pot fi rezumatul unei relaţii îndelungate, exprimând desăvârşit toată profunzimea acelei relaţii, toată dragostea, grija şi adevărul cuprinse în ea.

Dacă am putea percepe caracterul imperios şi valoarea fiecărui moment, care ar putea fi şi cel din urmă, viaţa ni s-ar schimba în mod radical. Cuvintele lipsite de conţinut, pe care Evanghelia le condamnă (v. Matei 12, 37), toate acele afirmaţii, acţiuni golite de sens, ambigue sau distractive nu îşi vor mai afla rostul. Cuvintele şi faptele noastre vor fi cântărite mai mult, înainte de a fi emise sau realizate, astfel încât punctul culminant al vieţii să exprime desăvârşirea relaţiei, şi niciodată mai puţin.

Numai conştientizarea morţii va da vieţii această trezvie şi profunzime, va da viaţă vieţii, o va face atât de intensă, încât în totalitatea sa va fi raportată la momentul prezent.

Acesta este modul în care asceţii au luptat cu neatenţia, cu negrija, cu toate acele atitudini care ne fac să scăpăm momentul, să trecem pe lângă celălalt fără a observa nevoia lui. Unul dintre lucrurile de căpetenie pe care suntem chemaţi să-l învăţăm este trezvia: conştiinţa de sine şi conştientizarea existenţei celuilalt - o conştientizare ce va rezista în faţa experienţei vieţii şi a morţii. Intreaga viaţă devine astfel în fiecare moment un act ultim.

MITROPOLIT ANTONIE DE SUROJ

VIAŢA, BOALA, MOARTEA, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "VIAŢA, BOALA, MOARTEA"

• Timpul si viata
  Publicat in : Editoriale
• Dimineata, argintul nostru
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Timpul care s-a scurs
  Publicat in : Pilda zilei