Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel Mareste imaginea.

Din nou, praznuirea preainteleptilor si de Dumnezeu propovaduitorilor apostoli Petru si Pavel ne-a adunat in aceasta sfanta biserica. Va pretuiesc bunavointa si evlavia iubiti credinciosi. Desigur, cu totii ne-am adunat din cinstirea si evlavia ce o avem catre Sfintii Apostoli. De lauda este evlavia pe care o aratati, dar nu-i bucura aceasta intr-atat pe cat ii bucura faptul de a ne face oameni buni si cu minte si de a pazi legea si poruncile Domnului si invataturile Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Parinti ale sfintei noastre Biserici.

Si cum e cu putinta sa devina omul bun si cuviincios? Este cu putinta tuturor sa se faca buni? Despre aceasta doresc sa vorbesc astazi si, cu rugaciunile parintelui meu duhovnic si ale maicilor, vreau sa arat cum poate omul sa se faca bun, cuviincios si folositor siesi si societatii.

Multi oameni sustin sus si tare ca omul din fire se face bun sau rau, insa sunt inselati, caci a zice si a sustine ca omul din fire se face rau este o hula si blasfemie impotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu toate le-a facut bune foarte. Virtutea este din firea omului. Raul este potrivnic firii. Dumnezeu l-a facut pe om „dupa chipul Sau si dupa asemanare”. Zicand „dupa chip si asemanare” nu inseamna ca Dumnezeu are chip de om. Dumnezeu este fara de forma, mai presus de orice idee, de orice descoperire, de orice descriere, de orice definire. Omul este numit „dupa chipul lui Dumnezeu” dupa sufletul sau, dupa mintea lui, ratiunea lui, vointa sa. Este Dumnezeu bun, este cu putinta si omului daca vrea sa se faca bun. Este Dumnezeu bland, are si omul putinta sa se faca bland. Este Dumnezeu milostiv, si omul are posibilitatea de a se face milostiv. Pentru ce omul, de vreme ce ii este dupa fire sa fie virtuos, de vreme ce are putinta sa se faca bun, nu se face? Cauza provine din indiferenta parintilor si din putina ingrijire pe care o dau educatiei copiilor lor. Daca parintii educa copiii cu mare atentie si staruinta, nu este cu putinta sa ajunga decat oameni buni. Trebuie insa ca alaturi de educatie si pedagogie sa le arate in primul rand exemplul bun prin ei insisi. Adica cele bune pe care le sfatuiesc copiilor lor sa le infaptuiasca ei intai, caci daca ii vor sfatui pe copiii lor, dar ei nu le vor faptui pe cele sfatuite, nu le vor fi de nici un folos copiilor lor.

Aud de multe ori pe multi ca zic: copiii nostri sunt rai, nu ne asculta, sunt dezordonati, se impotrivesc si multe altele. Cum vreti, iubitii mei, sa se faca copiii vostri buni, cand voi, parintii lor, duminicile si sarbatorile nu mergeti la biserica, dar mergeti in cafenele si in carciumi, la cinematograf, teatru si pe stadion si conversati fara oprire si judecati si osanditi pe unul si pe altul si jucati carti si va imbatati? Cum ar fi cu putinta ca copiii vostri sa se faca buni, daca voi insiva de multe ori chiar inaintea lor va maniati si blestemati cele sfinte? Cand va insusiti ce nu-i al vostru si-i nedreptatiti pe altii? Cand furati si mintiti, va trufiti si injurati? Cand intreaga minte si preocupare va sunt la cele materiale? Iar grija de suflet nu aveti nici macar ca sa va spovediti, sa va impartasiti, sa va rugati si sa cititi carti morale si duhovnicesti? Sa va iasa din cap, este cu neputinta sa se faca copiii vostri oameni buni daca voi, parintii lor, nu le dati pilda buna. Si daca vreodata se intampla sa iasa copii buni din parinti rai, e o raritate. Pomul cel bun face roade bune si parintii buni fac copii buni.

In afara de exemplul bun, parintii au datoria sa-si educe copiii din cea mai frageda pruncie. Sa-i invete frica lui Dumnezeu, sa le taie relele obiceiuri si porniri atunci cand se arata, sa nu-i rasfete si sa nu le implineasca dorintele rele si toate poftele. Precum ceara moale primeste orice sigiliu doresti, la fel si copilul mic, la varsta frageda il formezi precum vrei. Pe hartia alba, orice litere ai face, acestea raman nesterse. Si pe copil, orice il inveti si-i arati de mic va ramane nesters pana imbatraneste. La varsta mica sfatuieste-ti copilul tau ca atunci cand va creste sa-si aminteasca sfatul tau. De faptele in care se inalta de mic, spune dumnezeiescul Grigorie, se va bucura la batranete omul, ori de bune, ori de rele. Se invata de mic cu furatul, cand se va mari se va bucura sa fure. Chiar si daca se necinsteste, sau este pedepsit, sau umilit, tot se bucura de cele rele. Se obisnuieste sa bea de mic, este bucuros sa bea si sa se imbete cand creste si imbatraneste, desi vede ca betia ii dauneaza. Se obisnuieste sa fumeze de mic, mai mare pre-fera si sa nu manance decat sa se lipseasca de tutun.

Tot astfel si cu virtutile. Daca s-a invatat careva de mic in biserica, si cand va creste se va bucura sa mearga. S-a invatat cineva de mic sa se roage, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, sa fie milostiv, in acestea se va bucura si atunci cand va creste si va imbatrani. Doar ca raul cu care se obisnuieste cineva de mic atunci cand acesta creste se tripleaza.

Asadar, toti care vreti ca fiii vostri sa se faca oameni buni si sa va desfatati de inaintarea lor in bine, obisnuiti-i de mici cu evlavia. Daca va ingrijiti numai de cum sa va imbogatiti copiii, cum sa le lasati mostenire, dar nu va preocupati de educatia lor, si voi sunteti nefericiti, si copiii vostri vor ajunge nefericiti si daunatori lorusi si societatii. Likurg, regele Spartei, vrand sa arate concitadinilor sai pe viu ca buna educatie face posibil ca oamenii sa ajunga virtuosi, a inchis pentru o vreme o catea care a fatat, a luat un pui abia nascut si l-a dat unuia sa-l invete cu vanatul si pe altul l-a lasat sa devina lacom si lenes. Mai tarziu, intr-o zi cand erau adunati toti, le-a pus in fata pe cei doi caini si a adus un iepure mic si un vas cu mancare. Cainele care fusese invatat cu vanatoarea s-a aruncat dupa iepure, celalalt s-a aruncat la castron. De vreme ce toti cei stransi se mirau foarte, Likurg le-a zis: „Ce va minunati atat, obisnuintele, bunele deprinderi, invataturile fac cu putinta ca tinerii sa se imbogateasca cu multe roade ale virtutii. Vedeti cei doi caini? Amandoi sunt din aceeasi mama, insa de vreme ce au fost invatati diferit, s-au si comportat diferit”.

Vechii spartani aveau legea data de Likurg ca atunci cand copiii, tinerii faptuiau vreo abatere grava sa fie pedepsiti parintii lor. Daca doi tineri ajungeau sa se certe si chiar sa se bata in public, stapanirea nu-i pedepsea pe tineri, ci pe parintii lor ca nu le-au dat o suficient de buna educatie. Si acesta era adevarul. Ca sa va incredintati pe deplin, ascultati urmatoarea pilda graitoare. S-a auzit ca o fata si-a pierdut fecioria. Ma intreb cine a gresit: fata? Nu, mai mult a gresit mama. Caci daca mama o educa strict din frageda pruncie, nu ajungea fata sa curveasca. Atunci cand fata de mica obisnuia sa se indeletniceasca cu privitul pe fereastra sa vada tineri, atunci cand s-a marit si a putut merge unde vrea si cu cine vrea, atunci cand a fugit la dansuri si alte distractii, atunci cand umbla cu pieptul si bratele goale, atunci cand in toate acestea mama i-a dat voie si nu a dat importanta, atunci cu adevarat mama e cauza caderii fetei. Dar poate spui tu, ca mama: eu am sfatuit-o de multe ori, insa nu m-a ascultat. Dumnezeiescul Gura de Aur spune ca acolo unde nu convinge cuvantul, vorba buna, convinge batul. „Nu te asculta fiul tau sau fata ta, educa-i cu batul, supravegheaza-i, cearta-i, roaga-i”, spune sfantul Apostol Pavel.

Luati pilda si voi, mamelor si tatilor! Educati-va copiii si veti vedea ca se vor indrepta. Pomul, atata timp cat e tanar, daca sufla vantul tare, il stramba; daca-i punem arac, sta drept si creste drept, daca insa nu-i punem si se-ndoaie, ramane pentru totdeauna indoit, stramb; daca va creste asa si va prinde radacini si vom vrea sa-l indreptam, atunci va trebui sa-l ciuntim si sa-l taiem. La fel si cu copiii mici: cand sunt mici sa-i intarim cu credinta, in frica lui Dumnezeu, sa-i imprejmuim si sa-i ingradim cu invatatura si cu exemplul cel bun, pana cand le vor creste radacini si se vor inradacina in virtute si buna-cuviinta, si atunci nu se vor mai teme de primejdii. „in faptele in care se obisnuieste in copilarie, in acelea va ramane mereu”.

Am vrut multe sa spun, iubitilor, despre educatia copiilor, dar ora fiind inaintata, termin aici cuvantul meu. Doar doua istorioare pilduitoare mai aduc spre a se adeveri cu limpezime cat foloseste educatia, buna sau rea, la foloasele si reusita copiilor, la a ajunge oameni buni, folositori si virtuosi sau la a se nenoroci si a ajunge oameni rai si plini de napasta.

S-a intamplat odata ca un talhar care facuse multe jafuri si rautati si crime a fost condamnat la pedeapsa cu moartea. In clipa cand calaul era gata sa-l decapiteze, talharul a rugat sa i se dea voie sa-si vada mama, caci avea un motiv important sa o vada. I-au dat voie, a venit mama lui, care plangea nemangaiata si-si batea pieptul. A chemat-o fiul sau mai aproape spre a-i spune un cuvant de taina. Dar cand s-a apropiat, talharul a muscat-o de ureche. Infricosator talhar, a zis intreaga asistenta, s-o raneasca tocmai pe cea care l-a nascut? Talharul, netulburat, le-a zis: „Nu va mai scandalizati! Daca astazi eu sunt pedepsit cu moartea, cauza acestui lucru este mama mea. Daca ea, atunci cand mic copil fiind, ma pedepsea cand furam oua de la vecini, daca ma strunea la vreme, nu eram astazi in aceasta situatie”.

Acum, daca v-am aratat o pilda rea, sa va povestesc si o pilda buna.

In Constantinopol, cu doi ani in urma, traia un stapan bogat, care era si foarte milostiv. Din multele fapte de milostenie si din celelalte fapte bune, ca asa de multe erau, locuitorii l-au numit „Milostivul” si asa il stiau toti. Acesta avea o sotie virtuoasa, insa aceasta a murit de tanara si l-a lasat vaduv. Nu s-a recasatorit, ci s-a refugiat in faptele cele de milostenie si in educatia copilului, caruia i-a sadit in suflet bucuria virtutii, precum pe pomul tanar il sadesti si-i adaugi diferite ingrasaminte. De vreme ce s-a marit tanarul nostru, tatal sau intr-o zi s-a imbolnavit si urma sa moara, asa ca l-a chemat pe fiul sau si i-a zis: „Fiule, eu voi muri in putin timp, ce vrei sa-ti las? Vrei bogatii, case, bani sau sa le dau pe acestea saracilor si sa te las in grija lui Dumnezeu? Ce preferi, fiul meu, aurul sau pe Hristos?“ Ce credeti ca a raspuns fiul? Deoarece fusese invatat spre bine si spre virtute de catre tatal sau, cu frica lui Dumnezeu, cu citirea Sfintelor Scripturi, a inteles ca omul, de e bogat, nu trebuie sa-si puna inima in bogatii, caci de va muri nu va lua nimic cu sine. A inteles ca toata slava omului e ca floarea campului si ca desertaciuni sunt toate cele omenesti, care nu merg dupa moarte, unde nu este nici bogatie, nici slava. Si de vreme ce a inteles toate acestea, a dat raspunsul intelept: „Prefer, tata, a zis el, mai mult decat toate bunurile pamantesti, sa raman cu Hristos. Daca le-as avea pe toate si nu L-as avea pe Hristos, cu nimic nu ma voi folosi. Daca insa Il am pe Hristos aparator si proniator, va fi cu putinta sa-mi dea toate cate-mi sunt de nevoie si de folos, si bunurile vremelnice mi le va da, si pe cele vesnice”. Auzind acestea tatal si bucurandu-se foarte, a impartit toate bogatiile si averile sale saracilor, fara sa-i lase fiului sau nici macar un ban, si si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. A ramas fiui sarac si de vreme ce nu mai avea cu ce sa-si agoniseasca cele de trebuinta, s-a angajat cu ziua si dadea de mancare la animale fara sa se mahneasca ca tatal sau daduse totul la saraci.

In acelasi oras traia un barbat cucernic si virtuos care avea o singura fata, inteleapta si foarte buna, de care avea mare grija si pe care voia s-o marite. Pentru aceasta l-au rugat pe Dumnezeu de multe ori sa le trimita un om cuviincios si bun, caci multi cerusera fata, insa parintii nu fusesera de acord. Intr-o duminica, cei doi parinti l-au rugat pe Dumnezeu, zicand: Omul pe care l-ai harazit, Doamne, ca mire pentru fata noastra sa-l gasim la usa bisericii, inainte de a veni oamenii. Au mers a doua zi la biserica dis-de-dimineata, inainte de a veni preotul, spre a-l intalni pe tanarul harazit. De-abia au ajuns la biserica si vad – o, minunile Tale, Hristoase Imparate! o, netarmurita Ta purtare de grija pe care o porti celor ce nadajduiesc in Tine! -, vad pe acel tanar, pe fiul omului bogat, al „milostivului”. Acesta, pentru ca nu avea bani, era imbracat tot cu hainele cu care-l lasase tatal sau si care acum erau asa de rupte de munca, incat vedeai prin ele.

Cum l-au vazut in asemenea stare si nerecunoscand cine era, atat de tare s-au mahnit, incat au inceput a spune: asa de pacatosi suntem, incat Dumnezeu ne-a parasit! Nici n-ar fi vrut sa-l salute, dar, din curiozitate, s-au apropiat si l-au intrebat din ce motiv venise la biserica asa de dimineata. Tanarul cu fata blanda si glas dulce le-a zis: „Tatal meu, pe langa multe alte sfaturi bune pe care mi le-a dat cat timp a trait si apoi si pe patul de moarte, mi-a spus sa merg intotdeauna la biserica primul; si eu ma straduiesc sa implinesc poruncile lui”. „Si cine a fost tatal tau?”, l-a intrebat barbatul. „Cutare stapan”, a explicat tanarul. S-a minunat omul si l-a intrebat: „Bogatul acela multmilostiv, acel om bun?” Caci fusese cunoscut tatal sau pentru faptele sale bune si pentru virtutile sale nu numai in Constantinopol, ci si in imprejurimi. „Da”, a raspuns tanarul. „Si cum, de vreme ce tatal tau a fost atat de bogat, tu esti atat de sarac si asa zdrentaros?” Tanarul le-a explicat: „Tatal meu inainte de a muri m-a intrebat ce prefer sa-mi lase, pe Hristos sau aurul sau, iar eu L-am cerut pe Hristos, Cel purtator de grija si Atotbun. Si auzind tatal meu asa, a impartit tot ce avea la saraci. Eu insa sunt bucuros ca in sudoarea fruntii imi scot painea”. Acestea auzindu-le, l-au imbratisat pe tanar si i-au propus casatoria, sarutandu-l. „Bucura-te, i-au zis, caci, pentru ca L-ai dorit pe Hristos, Acelasi Hristos iti da acum si bogatie, si pe fata noastra curata si frumoasa spre a fi fericiti”. Si multumind lui Dumnezeu ca le-a ascultat rugaciunea, l-au luat pe tanar in casa lor, l-au facut ginerele lor si stapan si atotputernic peste toate cele ale lor…

Vedeti, iubitii mei, ce face buna educatie si invatatura cea buna? Nu cereti ca sa puteti lasa bogatii copiilor vostri, caci puteti sa-i nenorociti. Bogatia naste trufie, lenea trandavie, care este mama tuturor relelor.

Toate cele spuse despre parintii trupesti ne privesc si pe noi, parintii duhovnicesti, caci si noi, arhierei si preoti, ca parinti duhovnicesti, daca nu le dam exemplul cel bun fiilor nostri duhovnicesti si celorlalti crestini, daca nu ii invatam cele bune, daca nu-i sfatuim, daca nu le cercetam comportarea, daca nu le indreptam pacatele, suntem si noi raspunzatori si vom da raspuns in ziua judecatii.

Invata-i pe cei credinciosi, sfatuieste Sfantul Apostol Pavel pe Timotei, nu fi nepasator fata de harul care este in tine… fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia… ia aminte la citit, la indemnat, la invatatura… Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna…

Acestea sunt pentru parintii cei duhovnicesti si trupesti. Astfel se folosesc copiii, ajungand sa-si cinsteasca, sa-si respecte si sa-si asculte parintii; tot astfel sa faca si crestinii fata de ierarhi si preoti, ca parinti ai lor duhovnicesti. Toti copiii si credinciosii care nu-si cinstesc si nu-si respecta si asculta parintii sfarsesc prin a fi oameni rai, fara de lege, niste ratati.

Daca parintii trupesti si duhovnicesti isi hranesc copiii cu sfaturi si mustrari in Domnul, atunci si copiii ii vor cinsti si respecta, le vor asculta sfaturile si mustrarile si astfel vor petrece restul vietii in bucurie, fericire si bunastare, iar in veacul ce va sa vie se vor invrednici de viata cea fara de sfarsit si de imparatia cea vesnica, de bunatatile cele de negrait, pe care ochii nu le-au vazut, urechile nu le-au auzit si la inima omului n-au ajuns; cu aceste bunatati ne rugam neincetat sa ne fericeasca, cu harul Sau, Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea, a sfintilor celor intai intre apostoli Petru si Pavel….

Călător spre cer – Viaţa şi predicile fericitului Filotei Zervakos”,

Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria

 

27 Iunie 2016

Vizualizari: 2876

Voteaza:

Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE