Asa cum fugi dupa soare cand e frig afara
Asa sa fugi dupa Dumnezeu cand dai de boala
Nu boala trupului neaparat,
Cat boala sufletului intinat.
As vrea sa vorbesc cu cineva
Sa imi spuna ceva
Dar nu am cu cine,
Te am doar pe Tine.
Cine m-asculta oriunde si oricand?
Cine ma priveste plangand?
Cine mi-e mereu alaturi la greu?
Cine daca nu DOAR Dumnezeu!
O mare de lacrimi de-as varsa
Nu sunt de-ajuns pentru-a spala
O mare de pacate !
Cum ar putea rodi Pamantul insetat de apa
Cu lacrimi sarate si otrava?
Otrava sufletului inecat de patimi
Suflet ce-ncearc-acum sa se curete prin lacrimi.
Lacrimi siroiesc
Si usureaza pe moment calvarul,
Adoarme trupul ,trece cosmarul.
Iar la trezire lacrimi curg din nou,
Dumnezeu e milostiv si iertator,
Dar cat mai poate indura
Si pana cand va mai rabda
Un astfel de popor?
Eu,prima dintre pacatoase
Merit pedepse!
Penitenta o resimt pe pielea-mi care-mi arde
Dar nu simt ca s-ar fi iertat pacate.
Sunt trista,deprimata uneori
Si asta din cauza unor erori
Erori umane comise-n nestiinta
Fiindca sunt pan’ la urma o fiinta.
Iertare cer la ceruri si-ndurare,
Cu capul in maini si cazand din picioare.
Durerea e surda,
Doar Domnul s-o-auda.
Durerea e mare,
Dar Domnul alte masuri are,
El masoara cu alta masura
si cand crede omul ca nu mai indura,
Domnul ii arata ca mai poate duce,
Asa cum si Iisus a dus mai mult de-o cruce.
Ana-Maria Lupu
Ana-Maria Lupu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.