Din viata Fericitul Augustin se povesteste urmatoarea intamplare:
- Imi propusesem sa scriu o carte despre Dumnezeu, o carte buna, inteleasa de toti. De dimineata m-am asezat la masa si am scris "Despre Dumnezeu". M-am gandit apoi, multa vreme, cum as putea sa explic mai bine oamenilor pe Dumnezeu. Nu mi-a venit insa in minte nici o idee. Obosit de cugetarea incordata, am iesit din casa, spre a ma odihni, pe malul marii.
Pe malul marii, un copil facuse o groapa in nisip, iar cu un vas el cara apa din mare si o varsa in groapa.
Vazand aceasta, Fericitul Augustin:
- Ce faci aici, copile ?
- Uite, am facut o groapa mica in nisip si acum vreau sa vars in ea toata apa din mare.
Fericitul Augustin, amuzandu-se de copilaria aceluia, pleca mai departe, zicandu-si:
- Cat de naivi sunt copiii. Cum poate crede acest copilas ca va putea muta, cu vasul lui, toata apa din mare in gropita facuta de el.
Mai apoi, venindu-i in minte intamplarea, se gandi astfel:
- Oare nu sunt si eu asemenea copilului? Nu vreau si eu, cu mintea mea slaba si "mica", sa cuprind si sa fac pe altii sa cuprinda intreaga fiinta a lui Dumnezeu? Nu este cu putinta celui mic sa cuprinda ceea ce e infinit, ci trebuie sa se supuna si sa caute a intelege voia lui Dumnezeu si apoi sa o aplice in viata.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.