Odata, batranul staret Ioanichie Moroi a patimit o oarecare ispita din lucrarea vrajmasului. Deci, mustrandu-se pe sine, a doua zi a spus in biserica:
- Parintilor, de acum nu pot sa va mai fiu egumen si parinte duhovnicesc, caci am gresit inaintea Domnului. Cautati alt povatuitor in locul meu.
Iar parintii i-au zis cu lacrimi:
- Parinte staret, nu ne lasa sarmani, ca n-are cine sa ne povatuiasca pe calea mantuirii. Sa ramana pacatul asupra noastra, numai sa nu ne lasi singuri.
- Raman mai departe egumen, a spus batranul, numai daca imi fagaduiti sa impliniti cuvantul meu.
- Facem orice ne vei spune, parinte.
Atunci s-a asezat staretul cu fata in jos pe pragul bisericii si a zis:
- Nu are parte de Hristos cel care nu va calca peste mine! Deci au trecut toti, calcand pe trupul lui. Asa a ramas staretul mai departe la conducerea manastirii, iar parintii si fratii s-au folosit mult de smerenia batranului.
-
Smerenia
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.