Trimiterea si rolul Sfantului Duh in Biserica (Ioan XV, 26; XVI, 7-15)

Inca din primul an al activitatii Sale mesianice, cand incepe sa se ocupe de pregatirea celor doisprezece Apostoli pentru misiunea lor viitoare, Domnul fagaduieste ucenicilor Sai ca vor fi asistati de Sf. Duh ori de cate ori vor fi prigoniti din pricina numelui Sau (Matei X, 19-20).

In cuvantarea de despartire pe care le-o adreseaza inainte de a-i lasa singuri, de patru ori le promite ca le va trimite un Mangaietor, care sa-i intareasca in necazuri si sa-i desavarseasca opera.

     - in prima fagaduinta (Ioan XIV,16-17), El le spune ca acest Mangaietor, Duh al adevarului, va ramane cu ei in veac
     - intr-a doua (Ioan XIV, 26), El ii anunta ca Duhul Sfant ii va invata toate si le va aduce aminte de toate cuvintele Sale
     - acum, in a treia fagaduinta, adauga: "Iar cand va veni Mangaietorul pe care ii voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, care de la Tatal purcede, acela va marturisi pentru Mine" (Ioan XV, 26).
     - in ultima fagaduinta spune: "Ci adevarat va spun: Mai de folos va este sa Ma duc, ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni la voi, iar de Ma voi duce il voi trimite la voi. Si venind acela va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata; de pacat, pentru ca nu cred in Mine; de dreptate, pentru ca la Tatal Meu Ma duc si nu Ma veti nai vedea; si de judecata, pentru ca Stapanitorul lumii acesteia a fost judecat. Inca multe am a va spune, dar nu le puteti purta acum; iar cand va veni Acela, Duhul adevarului, va va calauzi la tot adevarul, caci nu va rorbi dela Sine, ci cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. Toate cate are Tatal ale Mele sunt. De aceea am zis, ca din al Meu va lua si va va vesti" (Ioan XVI, 7-15).

Aceste cuvinte au o importanta covarsitoare pentru combaterea romano-catolicilor, care invata ca Sf. Duh purcede si de la Tatal si de la Fiul (Filioque). Mantuitorul arata precis ca Sf. Duh, a treia persoana a Sf. Treimi, purcede din vesnicie numai din Tatal, dar ca in lume se trimite temporar de catre Fiul. Intre purcedere si trimitere deosebirea este, asa dar, si de mod si de timp, si trebue pastrata cu strictete in definirea dreptei credinte cu privire la Sf. Treime.

Prezenta Sf. Duh in lume nu va fi de scurta durata, cum a fost activitatea mesianica a Logosului intrupat, ci va tine pana la sfarsitul veacurilor. De roadele ei se vor impartasi mai intai cei unsprezece Apostoli, plus Matias, cel ales in locul lui Iuda Iscarioteanul, si dupa aceea toti crestinii, prin Sf. Taine.

Rolul Sf. Duh va fi sa descopere Apostolilor tot adevarul si sa conduca pe credinciosi spre mantuire, conferindu-le harul divin, precum si sa asigure triumful final al Bisericii lui Hristos in lume. In acest ultim si suprem scop, Sf. Duh va convinge pe credinciosi de grozavia pacatului pe care l-au savarsit cei ce au ucis pe Domnul, va adeveri dreptatea cauzei lui Hristos, care s-a inaltat la cer si sade de-a dreapta Tatalui, intru slava, si va vadi judecata de osanda atat impotriva lui Satan, a carui stapanire a surpat-o Mantuitorul, cat si impotriva celor ce savarsesc faptele lui cele rele.

In opera de mantuire a lumii, colaboreaza asa dar si Tatal, si Fiul, si Sf. Duh, fiecare cu rolul si la timpul Sau: Tatal promite si pregateste, Fiul incepe si realizeaza, iar Sf. Duh continua si desavarseste mantuirea noastra, intr-o deplina unitate de actiune. De aceea Mantuitorul afirma ca Sf. Duh va slavi pe Fiul, asa cum Fiul slaveste pe Tatal si cum Tatal se proslaveste prin Fiul.

Dupa tristetea despartirii, va urma bucuria reintoarcerii lui Iisus Hristos Biruitorul (Ioan XVI, 5-6, 16-33). Dupa ce descrie comuniunea lui Hristos cu Ucenicii si rolul Sf. Duh in opera soteriologica, Domnul revine la gandirea care domina toata cuvantarea: apropiata Sa despartire de Apostoli si inapoierea Sa in mijlocul lor, dupa Inviere.

Simon Petru (Ioan XIII, 36), Toma (Ioan. XIV, 5) si Filip (Ioan XIV, 8) cerusera Mantuitorului sa le spuna clar unde se va duce cand se va desparti de lumea aceasta, iar El le raspunse ca va merge la Tatal Sau (Ioan XIV, 28). Dupa acest raspuns, Apostolii sunt lamuriti, dar inima li se umple de intristare, caci n-ar fi voit sa se desparta de Acela pe care il iubeau. Ca sa-i imbarbateze, Domnul iarasi le spune: "Iar acum Ma duc la Cel ce M-a trimis si nimeni din voi nu Ma mai intreaba: unde te duci? Dar pentru ca v-am spus acestea, intristarea v-a umplut inima. Putin si nu Ma veti mai vedea si iarasi putin si Ma veti vedea, ca la Tatal Ma duc. Deci au zis unii din ucenicii Lui intru sine: Ce va sa zica aceasta ce ne spune: Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea si ca la Tatal Ma duc? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Putin? Nu stim ce spune. Inteles-a Iisus ca voiau sa intrebe si le-a zis: Despre aceasta va intrebati intre voi, ca am zis: Putin si nu Ma veti mai vedea si iarasi putin si Ma veti vedea? Amin, amin graesc voua, ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura. Va veti intrista, dar intristarea voastra in bucurie se va schimba. Femeia, cand naste, intristare are, caci i-a sosit ceasul ei; iar dupa ce naste copilul, nu-si mai aduce aminte de durere, pentru bucuria ca s-a nascut un om in lume. Deci si voi intristare aveti acum, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi. Si in acea zi nu Ma veti intreba nimic" (Ioan XVI, 5-6, 16-23).

Si intr-adevar, mare a fost bucuria ucenicilor vazand pe Domnul biruitor asupra legaturilor mortii, iar bucuria aceasta nimic nu le-a putut-o smulge. Cand Cel inviat a treia zi din mormant li s-a aratat, nici unul dintre dansii n-a mai cutezat a-L intreba ceva (XXI, 12), iar intristarea care-i cuprinsese cand L-au vazut rastignit pe Cruce si pecetluit in groapa s-a prefacut dintr-odata in bucurie fara seaman. Din clipa aceasta, si relatiile dintre ei si Hristos s-au schimbat: "Amin, amin graiesc voua: Ori ce veti cere de la Tatal in numele Meu, va va da. Pana acum n-ati cerut nimic in numele Meu. Cereti si veti lua, ca bucuria voastra sa fie deplina. Acestea vi le-am spus in pilde; dar va veni ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci pe fata va voi vorbi de Tatal. In acea zi veti cere in numele Meu si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi, ca Insusi Tatal va iubeste, pentru ca si voi M-ati iubit si ati crezut ca de la Dumnezeu am iesit. Iesit-am de la Tatal si am vienit in lume. Acum iarasi las lumea si Ma duc la Tatal. "Zis-au Lui ucenicii: Iata, acum lamurit graiesti si nici o pilda nu spui" Acum stim ca stii toate si nu-ti trebuie sa Te intrebe cineva. De aceea credem ca de la Dumnezeu ai iesit. Raspuns-a lor Iisus: Acum credeti. Iata, vine ceasul, si acum a sosit, ca sa va risipiti fiecare la ale sale si pe Mine sa Ma lasati singur; dar nu sunt singur, caci Tatal Meu este cu Mine. Acestea v-am vorbit, ca in Mine sa aveti pace. In lume necaz veti avea, dar indrazniti Eu am biruit lumea!" (Ioan XVI, 23-33). Cu acest indemn, cuvantarea Mantuitorului catre Ucenici se incheie (Ioan XVII, 1).

• Sfantul Duh in teologia si viata bisericii ortodoxe
  Publicat in : Dogma
• Sfantul Duh in Treime
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh
• Sfantul Duh si Biserica in invatatura Sfintilor Parinti
  Publicat in : Dogma
• Sfantul Duh in viata Bisericii
  Publicat in : Dogma