Postul Mare are ca destinatie Sfintele Pasti. Daca Biserica a randuit sapte saptamani de post, noi ne permitem sa tinem cat vrem si asta pentru ca traim ca si cand Hristos nu ar fi venit niciodata. Ne place sa traim viata omului cel vechi, a celui ce sfarseste in moarte. Postul Sfintelor Pasti este ajutorul dat de Biserica spre a omori "cele vechi” si a intra intru "cele noi”.

Drumul spre Pasti, nu incepe abrupt. Biserica anunta din timp inceputul propriu zis al Postului Mare. Si face acest lucru pentru ca ea cunoaste neputina noastra de a ne schimba rapid viata. Astfel, intalnim cinci Duminici care preced Postul.

Prima instiintare referitoare la Post este facuta in Duminica in care se citeste pericopa evanghelica despre Zaheu (Luca XIX, 1-10). Zaheu, fiind mic de statura, nu reusea sa-L vada pe Hristos din cauza multimii. Si pentru a se invrednici sa-L vada, urca intr-un copac. Dorinta de a-L vedea, l-a facut sa se biruie pe sine. Hristos raspunde acestei dorinte si merge in casa lui. Toti suntem "scunzi” - neinsemnati, pacatosi, dar dorinta de a ne uni cu Hristos, Il poate face pe Acesta sa intre in fiecare dintre noi.

A doua Duminica este numita Duminica Vamesului si a Fariseului (Luca XVIII, 10-14). Prin aceasta duminica ni se descopera ca Dumnezeu nu are loc in inima unui om mandru (fariseul). Intruparea Fiului lui Dumnezeu a fost posibila si datorita smereniei Fecioarei Maria. Vamesul hranindu-se cu smerenie, S-a hranit cu Dumnezeu si astfel, s-a intors intreptat spre casa sa.

In a treia Duminica pregatitoare pentru Postul Mare, Biserica ne vesteste Pilda Fiului Risipitor (Luca XV, 11-32). Ne cheama prin aceasta pilda sa revenim acasa, in fire, sa constientizam ca instrainarea de Dumnezeu, nu este adevarata viata, ci una contrara firii omenesti.

Urmatoarea Duminica este numita Duminica Infricosatoarei Judecati (Matei XXV, 31-46). Este ziua in care se lasa sec de carne. Biserica ne indeamna prin aceasta Duminica sa-L descoperim pe Hristos in cel de langa noi si sa-l aducem pe acesta in viata noastra, fie chiar si numai pentru cateva momente, pentru ca „intrucat unuia dintre acesti prea mici frati ai Mei ati facut, Mie mi-ati facut..."

In a cincea Duminica se lasa sec de branza. Facandu-se pomenire de izgonirea lui Adam din Rai, cunoastem ca omul a fost creat pentru Rai.

Urmeaza cinci duminici dogmatice si ascetice: a Ortodoxiei, a Sfantului Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfantului Ioan Scararul si a Sfintei Maria Egipteanca.

Apoi vine sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile). In Palestina, Duminica Stalparilor era ziua in care se reintorceau in manastire monahii ce iesisera din ea pentru a petrece cele 40 de zile de post in singuratatea desertului. Acest obicei a fost asumat tainic, de fiecare monah si mirean, caci cu totii in perioada Postului Mare ne-am instrainat de patimi si am strans stalparile de virtuti, roade ale ostenelilor ascetice, care ne dau posibilitatea sa-L primim cu vrednicie pe Hristos.

In Saptamana Patimilor, toate zilele sunt "Mari” (de la Lunea cea Mare la Sambata cea Mare). Luni, in Saptamana Patimilor, ne amintim de patriarhul Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti, el fiind o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Marti ni se atrage atentia ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment, precum in cele cinci fecioare intelepte. Miercuri, suntem chemati sa ne asemanam femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa. Asemanarea cu ea sta in a fi mistuiti de dorinta de a ni se dezlega pacatele. In cantarile inchinate ei se spune: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul".

Joi primim o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii."

Joi seara - Denia de vineri, “a celor 12 Evanghelii”, este scoasa din Sfantul Altar Crucea. Este purtata de preot, asemeni lui Simon Cireneanul, pana in centrul bisericii,  unde ramane pana in seara urmatoare. O sarutam ca sa primim putere sa omoram tot ce inca nu a fost omorat din omul cel vechi in perioada Postului Mare.

Vineri mergem sa ingropam pe Cel ce biruie moartea. Dar ingropam tainic si firea noastra omorata de pacate.

Noaptea Invierii nu se rezuma doar la a lua lumina. Ea este lunga pentru ca este insotita de Sfanta Liturghie. In aceasta noapte se intampla sa simti ca nu mai ai putere, ca esti gata sa te prabusesti, dar tii sa nu te ineci la mal, sa pui sfarsit bun la ceea ce ai inceput cu bine in urma cu sapte saptamani, dupa cum spunea domnul Costion Nicolescu.

Mormantul in care Domnul a fost pus, a ramas gol, nu mai este cum se spune "locas de veci”. Ramane gol si se face marturie si nadejde pentru noi, vestindu-ne ca si mormintele noastre vor ramane goale.

Acesta este motivul pentru care, la sfarsitul Utreniei Pastelui spunem: "Hristos a inviat si viata stapaneste! Hristos a inviat si niciun mort nu ramane in mormant!”.

Adrian Cocosila