Sunt persoane care se intreaba si astazi daca Iisus trebuia tradat. Daca El trebuia tradat, se nasc alte intrebari: de ce trebuia tradat? daca Iuda nu ar fi facut-o, atunci cine ar fi facut-o? ...

In scrierea apocrifa "Relatarea lui Iosif din Arimateea", se mentioneaza ca Iuda ar fi fost varul lui Caiafa si ca el n-ar fi crezut nici o clipa in mesajul lui Iisus si ar fi devenit apostol numai pentru a da informatii despre activitatea Lui.

In ochii altora Iuda apare ca un mare patriot evreu. El vede in Hristos o figura mesianica. Dar rolul Mesiei este unul politic: el trebuie sa elibereze poporul evreu de robia romana. Din cauza pasivitatii lui Hristos, Iuda se hotaraste sa-l provoace. Cum? Sa-l dea pe mana sinedriului. Pentru cei care impartasesc acest punct de vedere, Iuda s-a inselat, de vreme ce Hristos accepta sa fie rastignit.

Pentru Sfantul Ioan Gura de Aur, Iuda este "iubitorul de arginti". De aici putem deduce ca Hristos a fost vandut de dragul banilor, pentru agonisire de castig.

Pentru altii Iuda este un intim al lui Iisus, caruia ii dezvaluie secrete nedezvaluite nimanui si caruia ii porunceste sa-L vanda pentru mantuirea neamului omenesc. Iuda devine astfel coautor al manturii.

Desi tradarea lui Mesia fusese prezisa in Vechiul Testament, si desi Hristos cunostea pe tradator, Iuda nu este un predestinat, cum il prezinta anumiti teologi protestanti, care manifesta fata de el o oarecare compatimire si care incearca sa sustina ca el a indeplinit un rol necesar in actul mantuirii.

Sfintele Evanghelii ne arata ca nici o circumstanta atenuanta nu se poate invoca in favoarea lui, ca sa fie iertat, ori ca sa i se micsoreze vina. Ele ni-l infatiseaza lucrand din proprie initiativa si ne arata ca prinderea Mantuitorului, care fusese hotarata irevocabil de sinedriu, se putea face si fara el. Oferta lui serveste doar ca sa grabeasca arestarea Domnului.

Iuda isi vinde fara necesitate invatatorul si primeste in schimb treizeci de arginti. Cand ofera lui Iuda aceasta suma, sinedriul crede ca respecta porunca lui Moise, care stabilise ca cel care va ucide fara voie un sclav apartinand unui iudeu, sa-si rascumpere greseala achitand stapanului pagubit prin fapta sa treizeci de arginti (Exod XXI, 32). Fara sa-si dea seama, sinedriul implineste insa profetia mesianica facuta de Zaharia, care anunta ca Hristos va fi vandut pentru aceasta suma derizorie (XI, 12-13).

Dupa Sf. Marcu (XIV, 11) si Sf. Luca (XXII, 5), sinedriul promite aceasta suma. Dupa Sf. Matei (XXVI, 15), el o achita chiar in sedinta, desigur insa numai partial, sub forma de arvuna.

Din Evanghelia Sfantului Matei aflam: "Iar facandu-se seara, s-a asezat Iisus la masa cu cei doisprezece ucenici ai Sai. Si pe cand mancau ei, a zis: Adevar graiesc voua: Unul din voi Ma va vinde. Iar ei intristandu-se foarte, au inceput a-L intreba fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El raspunzand a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela va sa Ma vanda. Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru EI, dar vai aceluia prin care Fiul Omului se vinde. Atunci Iuda, cel ce L-a vandut pe El, a intrebat: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Zis-a lui: Tu ai zis!" (Matei XXVI, 20-25).

Din relatarea Sfantului Evanghelist Matei reiese ca tradarea nu era necesara.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in omilia despre tradarea lui Iuda, demonstreaza in chip neindoielnic ca Iuda s-ar fi putut salva, daca ar fi voit. Iuda nu poate fi socotit asadar ca un tip al predestinatiei absolute, cum s-a incercat. In repetate randuri, Hristos il cheama la pocainta, si-i arata harul iertarii si al iubirii divine. Dar Iuda refuza de buna voie orice chemare. Tradarea lui nici nu era necesara pentru arestarea Mantuitorului, caci aceasta fusese hotarata de capeteniile iudeilor mai inainte de interventia lui spontana. Ca tradarea a fost prestiuta de Dumnezeu si prezisa de Proroci si de Mantuitorul, e adevarat; dar prestiinta nu-i echivalenta cu predestinatia, iar omul ramane toata viata stapan pe voia sa si liber sa dea ascultare fie poruncii lui Dumnezeu, fie ispitei diavolului.

Adrian Cocosila