Maica Maria Skobtova a avut  numele de mirean  - Elisabeta Pilenko. S-a nascut la Riga, pe malul Marii Baltice, in anul 1891. Mentorul spiritual al Elisabetei a fost Konstantin Pobedonostev, profesor de drept.

Dupa moartea tatalui, familia sa se muta definitiv la Sankt Petersburg. Elisabeta se casatoreste la varsta de nouasprezece ani cu Dimitri, un intelectual socialist. Adera la partidul socialist-revolutionar, socotit "partidul sacrificiului de sine, care milita pentru dreptate si echitate sociala". Este arestata, scapa de condamnarea la moarte si se casatoreste din nou, cu un ofiter, Danilo Skobtov.

In anul 1920 decid sa paraseasca Rusia, stabilind-se la Tbilisi, in Caucaz. Aici il va naste pe Iuri, primul lor copil. Emigreaza in Turcia, Serbia si in cele din urma in Franta. Pierde cel de-al doilea copil, Anastasia, la varsta de patru ani.

La Paris, Elisabeta a descoperit calea spre Dumnezeu. Obtine postul de secretar al ASCR (Asociatia Studentilor Crestini Rusi) si il intalneste pe Serghei Bulgakov.

Divorteaza si de Danilo si primeste tunderea in monahism in anul 1923. Cu aceasta ocazie, arhiepiscopul Evloghi Gheorghievski i-a spus ca numele ei va fi Maria, in amintirea Sfintei Maria Egipteanca. Si a intarit-o prin cuvintele: "Daca aceasta, dupa o viata scandaloasa, s-a retras in desert, asa si tu du-te, vorbeste si lucreaza in desertul inimilor oamenilor!"

Maria Skobtova reuseste sa cumpere o casa, din diverse donatii si ajutoare, care va deveni neincapatoare pentru cei lipsiti de adapost. Una din camerele acestei case va fi transformata in capela. In timp amenajeaza un alt asezamant social format dintr-un camin, o cantina si o manastire. In fiecare duminica, in acest asezamant, sustineau conferinte Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov si Boris Viseslavtev.

Isi da trupul si sufletul pentru toti marginalizatii societatii: saracii, cei fara adapost, handicapatii, alcoolicii, prostituatele, drogatii, criminalii, bolnavii mintali.

La inceperea razboiului din 1939, Maria Skobtova ii indemna pe cei ce aveau sa intre in lupta, sa-si iubeasca dusmanii. Parisul ajunge sa fie ocupat de trupele germane si cu aceasta ocazie incep arestarile emigrantilor. Datorita lucrarii parintelui Dimitri al asezamantului si a maicii Maria Skobtova, multi evrei au fost botezati si au scapat in acest mod de moarte (cei care dovedeau ca sunt botezati, scapau de persecutii). Atat parintele cat si maica Skobtova, au fost descoperiti ca faceau acest lucru si au fost trimisi in lagarul de la Ravensbruck, unde au fost gazati si incinerate, pe 31 martie 1945. A fost canonizata printr-o hotarare a Sfantului Sinod al Patriarhiei Ecumenice pe 16 ianuarie 2004, alaturi de Pr. Dimitri, Iuri si Ilia Fondaminski.

Olivier Clement despre Maica Maria Skobtova

"Destinul Maicii Maria subliniaza extraordinara diversificare necesara Ortodoxiei contemporane. Ea pune o problema extrem de reala - astazi si maine - pentru Biserica Ortodoxa: aceea a unor noi forme de viata monahala, in care locul central sa-l ocupe cea de-a doua porunca a Evagheliei.

Maica Maria a vrut sadevina monahie nu pentru se integra in traditia monahala eremitica sau chinoviala - in aceasta din urma inca si mai putin decat in cea dintai - , ci pentru a-si manifesta angajamentul sau crestin fara intoarcere. Pentru a se dedica, a se darui total. Inevitabil, ea s-a gasit in contradictie cu atitudinile traditionale. Oare noua nu ne revine sa realizam dorinta ei?

Cand arhiepiscopul Evloghi a primit fagaduintele ei monahale, i-a dat drept loc al petrecerii ascetice „desertul inimilor omenesti”. Ceea ce Maica Maria a dorit, cu multa vehementa si forta creatoare, cu un simt mai ascutit - aproape anarhic - a libertatii Duhului Sfant, e ceea ce crestinismul occidental a cautat si cauta in mici fratii harismatice. Nu este oare acesta un apel pentru noi, cei de astazi?

Alaturi de traditia marilor „linistiti” (isihasti) si hranita de ea - izvor mai mult decat oricand necesar - n-avem oare nevoie si de mari creatori de iubire, de mari creatori de viata care sa rosteasca si sa faca sa rodeasca 'desertul inimilor'? nu mai e timpul sa opunem aceste doua lucruri.

Un ultim cuvant, si el impotriva hagiografilor. Daca o iubim, daca o veneram pe Maica Maria, o facem nu in ciuda dezordinii ei, a ciudateniilor si a pasiunilor ei. Intre atatia morti evlaviosi si atatia morti delicati, tocmai acestea o fac extraordinar de vie. Urata si murdara, puternica, mare si voinica - dar vie.

Patimile ei, compatimirea ei, patimirea ei". (Olivier Clement- Postfata cartii "Iubirea nebuna de aproapele", Editura DEISIS, Sibiu 2000).

Mitropolitul Antonie de Suroj despre Maica Maria Skobtova

"Maica Maria este o sfanta
a timpului nostru si pentru timpul nostru;
o femeie din carne si sange
locuita de iubirea de Dumnezeu,
care a stiut sa faca fata fara teama
nedreptatilor secolului".

Sursa: CrestinOrtodox.ro

• Parintele Toma Gherasimescu
  Publicat in : Parinti
• Serban Mironescu
  Publicat in : Parinti
• Parintele Constantin Voicescu
  Publicat in : Parinti
• Recenzie: Ioan Ianolide - Intoarcerea la Hristos - document pentru o lume noua
  Publicat in : Religie
• Leru-i Doamne ler
  Publicat in : Colinde Craciun