In fiecare an, in sambata de dinaintea Rusaliilor, are loc pomenirea generala a celor adormiti. Anul acesta este savarsita pe 3 iunie. Aceasta pomenire este cunoscuta si sub denumirea populara de Mosii de vara. Termenul "mosi" vine de la "stramosi" si ii are in vedere pe toti inaintasii nostri trecuti la cele vesnice.

Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant este inchinata celor adormiti pentru ca si ei sa se impartaseasca de darurile Sfantului Duh Care S-a pogorat la Cincizecime peste Apostoli. Lucrarea Duhului Sfant nu-i cuprinde numai pe crestinii din aceasta lume, ci se extinde si asupra celor trecuti la cele vesnice.

Mentionam ca sambata dinaintea Infricosatoarei Judecati, Sambata Rusaliilor si prima sambata a lunii noiembrie sunt randuite pentru pomenirea mosilor si stramosilor nostri, zile cunoscute sub denumirea de Mosii de iarna, Mosii de vara si Mosii de toamna.

Slujba in care se savarseste pomenirea celor adormiti este numita Parastas. Este o slujba prin care preotul si credinciosii se roaga lui Dumnezeu ca sa le ierte pacatele celor trecuti la cele vesnice.

Biserica a decis ca sambata sa fie ziua de pomenire a mortilor pentru ca in aceasta zi Hristos a stat cu trupul in mormant, iar cu sufletul S-a pogorat in iad, ca sa-i elibereze din el pe toti dreptii cei din veac adormiti. Sa nu uitam ca sambata premerge duminicii, ziua Invierii.

Este important sa amintim ca in aceasta zi, cei trecuti la cele vesnice, sunt pomeniti si in cadrul Sfintei Liturghii. Mentionam ca la Proscomidie, preotul scoate particele sau miride din prescura pentru ei. Aceste particele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Sfantul Agnet, care il reprezinta pe Hristos. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului prin invocarea Sfantului Duh. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Prin aceste slujbe de pomenire, credinciosii sunt pusi in legatura cu cei trecuti la Domnul, dar le descopera si celor din aceasta lume ca sunt muritori si ca trebuie sa depuna tot efortul spre dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu. Pomenirea celor adormiti ne arata dragostea fata de ei, fiind o dovada a faptului ca nu au fost uitati, dar exprima si credinta ca ne vom intalni cu ei la a doua venire a Mantuitorului intru slava.

Prima pomenire sau primul parastas are loc chiar in ziua inmormantarii, socotit a fi primul soroc, la trei zile de a trecerea la cele vesnice. Pomenirea in ziua a treia dupa trecerea la cele vesnice este, de fapt, ziua inmormantarii, pentru ca inmormantarea se face de regula in ziua a treia de la moarte, adica de la despartirea sufletului de trup. Ea se face in cinstea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorulu in cea de-a treia zi.

Urmeaza apoi pomenirea la 9 zile, 40 de zile, la trei, sase si noua luni, la un an, din an in an pana la 7 ani, iar dupa aceea, ori de cate ori poate sa o savarseasca.

La noua zile, se face in amintirea celor noua cete ingeresti, rugate sa mijloceasca pentru cel adormit, dar ea aminteste si de ceasul al 9-lea, adica ora 3.00 dupa-amiaza, cand Mantuitorul si-a dat duhul pe cruce. Inainte de a-Si da duhul, Mantuitorul a fost rugat de talharul rastignit de-a drepta Sa, sa fie pomenit in Imparatia Sa. Iar Mantuitorul i-a raspuns: Astazi vei fi cu Mine in Rai. Deci, dupa cum talharul s-a rugat sa fie partas la fericire vesnica, tot astfel facem si noi mijlociri pentru cei adormiti spre a fi partasi Imparatiei Cerurilor.

La 40 de zile (sase saptamani), pentru ca exprima timpul dintre Invierea si Inaltarea Mantuitorului. Dupa cum Mantuitorul a inaltat firea omeneasca asumata la ceruri, tot astfel, ne rugam Lui sa inalte si sufletele celor raposati.

Apoi la 3, 6, 9 luni si un 1 an, spre slava Sfintei Treimi. Toate aceste perioade sunt derivate ale numarului trei, care fac referire la cele trei Persoane al Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Invocam iubirea milostiva a Preasfintei Treimi ca sa-i ierte pacatele celui trecut la cele vesnice.

Precizam ca in aceste zile de pomenire credinciosii aduc la biserica coliva facuta din boabe de grau, care inchipuie trupul celui adormit. Bobul de grau este simbolul Invierii - daca nu este ingropat in pamant si nu putrezeste, acesta nu rodeste, nu inviaza, dupa cum spune Mantuitorul (cf. Ioan 12, 24). Deci, dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune.

Slujba Parastasului este insotita de "pomana", adica de o milostenie in numele celor raposati.

Sa ne intareasca Dumnezeu sa fim pururea rugatori pentru ei!

Adrian Cocosila

• Mosii de toamna - Pomenirea mortilor
  Publicat in : Editoriale
• Pomenirea mortilor - Mosii de iarna
  Publicat in : Parastas - Pomana
• Pomenirea mortilor
  Publicat in : Viata liturgica
• Mosii de iarna - Pomenirea mortilor
  Publicat in : Parastas - Pomana
• Mosii de vara - Pomenirea mortilor
  Publicat in : Viata liturgica