Manastirea Sfanta Treime (Podul Bulgarului)

La cativa kilometri de Ramnicu Sarat se afla manastirea Sfanta Treime (vechea denumire Podul Bulgarului). Manastirea a fost construita prin anii 1940 de catre crestinii din imprejurimi, in urma unei descoperiri de la Dumnezeu.

Am cunoscut-o, la aceasta manastire, pe maica Veniamina, o femeie de statura mica dar cu un suflet mare si bun. Pe maica Veniamina o asculti cu mare interes. Are un dar extraordinar de a povesti. Iti vorbeste despre vremurile de altadata, despre minuni dumnezeiesti, despre greutatile pe care le-a avut dar si despre bucuriile duhovnicesti de care a avut parte. In aceste locuri n-a fost intotdeauna atata liniste si pace sufleteasca spune maica Veniamina:

Pe vremuri, in aceasta zona, aveau loc foarte multe crime. Un negustor bulgar avea aici in apropiere un han, drumurile erau mai izolate, nu era trafic cum este astazi, oamenii calatoreau cu carutele cu cai si cu boi cum era atunci, nu era nici pod, podul a fost construit mai tarziu de catre negustorul bulgar. Aveau loc jafuri si crime, viata celor care treceau pe aici era in pericol de multe ori din cauza unor bande. Bunul Dumnezeu a vrut ca in locul crimelor si tragediilor sa fie ridicata aceasta sfanta manastire si sa fie inaltate rugaciuni pentru tot poporul si pentru cei care si-au pierdut viata in aceste locuri. Aceasta sfanta manastire este lucrata asa... din micul ban al vaduvei si cu contributia voluntara a credinciosilor.

Manastirea noastra are viata de obste, avem peste douazeci de persoane si un parinte slujitor. Ne straduim sa ne facem datoria fata de Dumnezeu si fata de tara. Avem cele 7 laude, slujbele noastre de manastire randuite. Manastirea a fost inchisa 30 de ani pe timpul comunistilor si s-a redeschis dupa Revolutie. Desi au trecut 15 ani de cand s-a redeschis n-am reusit sa refacem totul asa cum ar trebui. Au fost multe distrugeri. N-au mai ramas in picioare decat bisericile dar si acestea erau avariate, ploua in interior, erau neingrijite de 30 de ani si a trebuit foarte multa munca pentru a reface manastirea dupa dezastrul prin care a trecut. Multumim lui Dumnezeu si tuturor crestinilor care au contribuit cu bani si ne-au ajutat sa ridicam cladiri pentru vietuitoarele manastirii, un strict necesar. Bunul Dumnezeu sa-i rasplateasca pe toti cei care au contribuit si sa intareasca credinta noastra stramoseasca! Va multumim pentru dragostea pe care o aveti de a face pelerinaje pe la sfintele manastiri pentru ca sunteti pomeniti la slujbe. Avem de trei ori pe zi slujbe si la fiecare slujba pomenim toti ctitorii, donatorii, inchinatorii acestei sfinte manastiri. Si este mare lucru sa fiti pomeniti pentru ca aveti multe griji, sunteti mai framantati de probleme iar noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne rugam pentru cei care ne viziteaza si contribuie la intretinerea si la refacerea acestui sfant lacas. Ingerasul dvs. scrie tot ceea ce faceti bun si va scrie si acest efort si dragostea pe care o aveti de a merge in pelerinaj la sfintele manastiri ca sa va inchinati si sa va rugati pentru a continua aceasta viata in liniste si in sanatate. Dumnezeu sa va ajute!

La manastirea “Sfanta Treime”(Podul Bulgarului) exista in altarul bisericii icoane de mare pret:

“Avem aici in altar o sfanta icoana, cu Dumnezeu Tatal, cum spunem la “Crez”, Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului. Dupa ce s-a terminat lucrarea bisericii s-au adus sfintele icoane, avem icoane in sfantul altar unice in felul lor, avem o icoana cu Maicuta Domnului in genunchi rugandu-se pentru tot globul pamantesc inaintea Sfintei Treimi. Si avem icoana cu Dumnezeu Tatal. Aceasta icoana a fost adusa in caruta si o maicuta tinea icoana in picioare, inca nu avea sticla pusa si cand a intrat aici pe terenul manastirii din ochii Tatalui Ceresc din sfanta icoana au inceput sa curga lacrimi si maicuta care tinea icoana a scos batista si le-a strans sa nu cada pe jos. Maicuta nu mai traieste acum dar ea ne-a povestit cum s-a intamplat minunea.”

In viata maicii Veniamina un loc aparte il ocupa maica Teoctista de la care a auzit si a invatat multe lucruri si cu care a impartit multe bucurii dar si tristeti:

“Cand am venit aici la manastire am venit la o maicuta pe care o chema Teoctista. Acum doi ani a incetat din viata. Maicuta Teoctista s-a aflat aici inca de la sfintirea locului pentru manastire. Maica Teoctista imi povestea multe lucruri care s-au intamplat aici la manastire. Cand a fost sfintit paraclisul, P.S. Antim care era atunci episcop, tinea predica si in timpul predicii a aparut asa ... o lumina puternica incat cateva clipe n-a mai vazut nimic si n-a putut sa mai vorbeasca. Tot poporul adunat aici a vazut si oamenii spuneau ”Lumina, lumina!” Si icoana Sfintilor Mihail si Gavril pe care o avem aici s-a ridicat cu o jumatate de metru de la pamant si s-a auzit un zgomot ca de tunet. Va spun o alta intamplare: Eram aici in biserica cu maicuta Teoctista si cu alte cateva maicute la slujba de la miezul noptii. In timpul slujbei, cand noi citeam aici la strana, s-a auzit o pocnitura ca de arma la usa de la intrare. O maicuta s-a dus si a incuiat usa pe dinauntru crezand ca e cineva cu o arma afara. La psalmii Utreniei iarasi s-a produs o pocnitura mai mare aici, deasupra noastra, la turla bisericii. Ni s-a facut frica, toate ne-am strans aici la strana si am continuat slujba pana in momentul cand se face Imnul Maicutei Domnului, la cantarea a noua, si atunci s-a auzit a treia pocnitura in sfantul altar si cateva momente n-am mai fost in stare sa continuam slujba, neintelegand ce se intampla. Ne-am uitat pe geam si nu se vedea nimic dar pocniturile au fost groaznice. I s-a descoperit unei crestine ca a fost razboi intre ingeri si diavoli. Si dupa aceea a venit Decretul prin care am foat obligate sa parasim manastirea. Au venit si ne-au scos pe rand, in trei serii, ne-au spus sa plecam si a trebuit sa plecam in familie, cele care mai aveam parinti, iar celelalte, care incotro. Manastirea a ramas inchisa pentru ca nu avea personal in varsta de peste 50 de ani. Conform Decretului numai cei cu varsta peste 50 de ani mai puteau ramane in manastiri. Noi ceilalti eram trimisi sa intram in campul muncii. In anul acela nu stiu daca am mancat mancarea fara lacrimi, atat de mult am iubit manastirea incat nu puteam sa mananc fara lacrimi. Manastirea a ramas inchisa 30 de ani si mi-era dor si mai veneam din cand in cand s-o vad si nu va inchipuiti cata durere aveam in suflet si cat am plans pentru ca imi lipsea manastirea. Veneam pana aici dar n-aveam voie sa intram in manastire, dadeam un ocol si ne inchinam si mai stateam de vorba cu paznicul. Era foarte dureros pentru noi. Multe maici au trebuit sa munceasca, sa se incadreze intr-un loc de munca. Eu nu m-am lasat convinsa sa intru in serviciu desi veneau pe la noi membrii de partid si ne obligau sa intram in serviciu, sa intram in randul lumii. Am fost si judecata in instanta pentru ca umblam imbracata in negru. Nu purtam imbracamintea monahala dar umblam in haine negre. Intr-o duminica am plecat de la biserca, mergeam spre casa si m-am intalnit cu militianul si mi-a facut acte de dat in judecata, am ajuns in instanta la proces. Dar judecatoarea a inteles ca nu eram imbracata in hainele mele de calugarita ci in haine obisnuite, simple dar negre si a spus ca nu trebuia sa ajung la tribunal. Mi-a recomandat sa schimb putin imbracamintea. Am inteles si am incercat sa port alte haine dar tot de culoare inchisa, nu negre ci unele bleumarin, maro... Mai mult n-am putut sa schimb. Plutonierul acela a fost retrogradat. Dupa un an de zile am intrat la o sfanta biserica in Ramnicu Sarat ca ingrijitoare. Dumnezeu a lucrat in chip minunat si am fost primita acolo la biserica impreuna cu maicuta Teoctista. Maica Teoctista a avut un vis prin care Sfantul Nicolae i-a dat cheile de la biserica si i-a spus: ”Uite cheile, sa le dati sorei Ecaterina (asa ma chema inainte de calugarie) sa aiba grija de ele”. Dupa vreo doua zile m-am dus la biserica la care fusesem angajata dar parintele plecase in oras. Am asteptat pana a venit parintele care mi-a spus: ”Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati dar o sa va dau aceste chei, noi avem doua randuri de chei pentru ca sa veniti la biserica cand vreti si cand aveti nevoie”. Si cand m-am dus cu cheile acasa maica Teoctista le-a cunoscut si a zis: ”Astea sunt cheile pe care mi le-a dat Sfantul Nicolae azi-noapte in vis”. Am stat acolo la biserica “Sfantul Nicolae” treizeci de ani. S-au intamplat si acolo multe lucruri minunate care ne-au intarit in credinta. Bunul Dumnezeu ne-a purtat de grija. Salariul era mic dar mai lucram si la pictura, invatasem un pic de pictura de la unchiul meu, varul mamei mele, pictorul Hanganu. Mai lucram si ne intretineam. Dumnezeu ne ajuta sa avem strictul necesar, ne purta de grija si pot sa spun ca stateam asa... ca in gradina Raiului la acea sfanta biserica. Erau acolo si pomi si flori, era foarte frumos. Ne-am inteles foarte bine cu preotii si cu credinciosii care nu ne mai lasau sa plecam cand s-a redeschis manastirea. Nici noi nu ne mai induram sa plecam dar era nevoie de noi aici la manastire. Asa ca am plecat de la bisericuta “Sfantul Nicolae” si de la casuta noastra mica si frumoasa. Am revenit la manastire dupa 30 de ani si am continuat viata aceasta. Cred ca a fost chemarea lui Dumnezeu sa venim in viata aceasta de manastire, viata aceasta ingereasca pe care am trait-o cu multa dragoste, pentru Dumnezeu, si n-avem cuvinte sa-I multumim pentru aceasta chemare si primire si dorim ca sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne mantuim.

Maica Veniamina a avut si multe bucurii duhovnicesti. Nu te mai saturi s-o asculti. Retraieste cu intensitate calatoriile pe care le-a facut in Tara Sfanta:

“ Am fost cu ajutorul lui Dumnezeu de doua ori in Sfantul Ierusalim, in 1996 si in 2000. Am vazut acolo foarte multe lucruri frumoase si de mare folos. In 1996 am fost chiar de Pasti, am vazut cu ochii mei Sfanta Lumina cum a venit din cer prin cupola bisericii si s-a lasat ca un fulger in capela Sfantului Mormant si s-au aprins lumanarile Patriarhului ortodox care intrase acolo in incaperea Sfantului Mormant. Este construita in mijlocul Bisericii mari a Sfintei Invieri. Tot acolo este Icoana Maicii Domnului “Tanguirea”. In spate este stanca Golgotei si sus este altarul Golgota unde se urca pe scari. Sub altarul Golgota este altarul lui Adam. Se spune ca sub Golgota a fost gasit capul lui Adam si ca sangele care s-a scurs din ranile Mantuitorului, la rastignire, a ajuns pe capul lui Adam si l-a rascumparat pe acesta din pacatul stramosesc. Acolo sunt mai multe sfinte altare. Cum va spuneam, cand a venit Sfanta Lumina s-au aprins lumanarile Patriarhului ortodox care intra acolo controlat de cei care pazesc Mormantul pentru a nu avea nici o sursa de foc, si care poarta in mana 33 de lumanari reprezentand anii Mantuitorului. Se aprind lumanarile si se aprinde un strat de vata sfintita de catre 7 episcopi in Miercurea mare la Biserica ”Sfintii Imparati Constantin si Elena”. Un strat din aceasta vata sfintita se asterne in Vinerea mare pe Sfantul Mormant apoi se pecetluieste usa Sfantului Mormant si nu se mai deschide pana in noaptea Invierii cand vine Patriarhul cu toata suita, mitropoliti, episcopi, maici, parinti... E o frumusete! Dar e foarte aglomerat. Eu m-am urcat acolo pe o bancuta gandindu-ma ca voi fi mai ferita de inghesuiala. Langa mine au lesinat trei persoane. Cand vine Sfanta Lumina la Sfantul Mormant vata aceea se aprinde, arde cu o flacara albastra. Patriarhul o aduna intr-o cupa si o duce la toate bisericile din Ierusalim sa fie Sfanta Lumina si acolo tot anul. Apoi Patriarhul iese si zice:”Veniti de luati lumina!”. Am vazut cu ochii mei ca in momentul in care a venit Sfanta Lumina si s-au aprins lumanarile din mana Patriarhului si vata de pe Sfantul Mormant s-a aprins si lumanarea din mana unui credincios care statea nu departe de mine dar si lumanarea unei persoane care statea pe hol. Bucuria era nespusa. Oamenii spuneau: ”Lumina, lumina”, aprindeau lumanarile unii de la altii pornind de la Sfanta Lumina. Dupa cateva clipe s-a lasat asa... un val de lumina alinatoare peste capetele tuturor mergand pana la grota in care se afla Icoana Maicii Domnului “Tanguitoarea”, icoana facatoare de minuni. Multe lucruri minunate am vazut atunci la Ierusalim. Am stat acolo o luna. Am fost si pe muntele Tabor. Eram acolo si am vazut cum au venit norii peste Sfantul Munte, invaluind Biserica. Era ca in “Schimbarea la Fata” Cand am ajuns pe munte cerul era senin. Apoi au inceput sa vina unul cate unul grupuri de nori si pana cand a inceput slujba s-a acoperit totul cu nori. Turla bisericii, o parte din cladiri erau in nori iar unii dintre oamenii veniti acolo in numar foarte mare au urcat pe cladiri ca sa fie si ei acoperiti de nori. A fost atat de frumos... Se facuse priveghere toata noaptea iar a doua zi dimineata cand s-a terminat Sfanta Liturghie norii s-au lasat peste capetele noastre, peste toata lumea. A fost foarte, foarte frumos si multe alte lucruri minunate am vazut in aceste calatorii."

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
Foto: Cornel Ciumandru

Alte articole de acelasi autor:
Manastirea Sfantul Prooroc Ilie din Toplita  
Manastirea Horaita
Manastirea Bistrita  
Emotionantele marturisiri ale preotului Antonie Kumpata
Manastirea Fagetel
Manastirea Namaiesti - o manastire din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina
Manastirea Aninoasa - o mica cetate fortificata

• Manastirea Sfanta Treime - Simferopol
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Sfanta Treime Libertatea - Perla Baraganului
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Manastirea Sfanta Treime - Georgia
  Publicat in : Biserica in lume
• Cazare la Manastirea Sfanta Treime - Busteni
  Publicat in : Pelerinaje