Episcopul Serapion de Thmuis a trait in secolul al IV-lea, fiind un apropiat al Sfantului Atanasie al Alexandriei pe care l-a sprijinit in controversa ariana. Dintre lucrarile sale teologice, care ni s-au pastrat, cea mai cunoscuta este Evhologhiul (Molitfelnicul), prima colectie de rugaciuni a Bisericii. Subliniem faptul ca aceasta prima colectie a rugaciunilor importante cuprindea, in primul rand, textele necesare pentru ierarhia bisericeasca, si nu un canon pentru credinciosii simpli.

Episcopul Serapion de Thmuis

Nu se cunosc numeroase date bigrafice despre Episcopul Serapion de Thmuis. Nu stim cand si unde s-a nascut, dar este clar ca a facut studii de retorica in Alexandria, dedicându-se apoi vietii monahale.

Se pare ca a primit o educatie aleasa deoarece, Fericitul Ieronim ii atribuie epitetul "Scolasticul”, datorita elocintei si eruditiei sale. A devenit staret al unui grup de monahi, care au intemeiat un fel de manastire in apropierea Nilului. Deja din 339 a ajuns episcop de Thmuis, o cetate mica a Eparhiei Pelusium, in Egiptul de Jos, si in 343 a participat la Sinodul de la Serdica.

Serapion a fost ucenic al Sfantului Antonie cel Mare, care, inainte de moartea sa in 356, i-a lasat lui Serapion una din cele doua vesminte din piele de oaie. Serapion i-a adresat o serie de intrebari in legatura cu Sfantul Duh, Sfantului Atanasie care, in 359-360, i-a scris patru epistole pe acest subiect. Sfantul Atanasie a scris de asemenea o relatare (356-358) despre moartea ereticului Arie, pe care a trimis-o lui Serapion.

In 356, impreuna cu patru episcopi si trei preoti, l-a vizitat (la indemnul Sfantului Atanasie) in Apus pe imparatul Constantiu, ca sa-l convinga de faptul ca toate cele pe care arienii le-au imputat Sfantului Atanasie erau neintemeiate. Ambasada nu a dat rezultate, iar Sfantul Serapion a fost, cel mai probabil, exilat, pentru ca la Sinodul din Seleucia (359) s-a prezentat ca episcop de Thmuis arianul Ptolemeu, uzurpator, cu siguranta, al scaunului episcopal.

Cand Epifanie (Panario 73.26) afirma ca Ptolemeu a mers la Sinodul din Seleucia in 359, ca episcop de Thmuis, nu putem fi siguri daca Serapion se afla inca in exil sau murise.

Serapion a scris numeroase lucrari, ins doar cateva s-au pastrat. Potrivit Fericitului Ieronim, Serapion ar fi scris un comentariu la numele psalmilor si un numar de epistole. A existat o colectie de 23 de epistole ale sale in circulatie, insa numai cateva s-au mai pastrat pana astazi, cea mai lunga fiind scrisa catre cativa monahi din Alexandria. Serapion a mai scris o scrisoare catre un episcop aflat in suferinta, Eudoxiu, si una catre ucenicii lui Sfantului Antonie, cu ocazia trecerii la cele vesnic a parintelui lor duhovnicesc in 356.

O alta lucrare importanta a lui Serapion, este un atac impotriva maniheismului, un bun exemplu de argumantare biblica polemica.

Insa, de regula, teologii il amintesc pe episcopul de Thmuis doar in legatura cu Evhologhiul format de el.

Alte scrieri de o autencitate indoielnica au fost descrise ca apartinand lui Serapion, dar niciuna cu certitudinea celor mentionate mai anterior.

Evhologhiul lui Serapion

Acest Evhologhiu (Molitfelnic), datat la jumatatea secolului al IV-lea, se afla intr-un manuscris din Manastirea Marea Lavra din Muntele Athos consta si in treizeci de rugaciuni, urmate de un tratat despre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. Numele lui Serapion se gaseste in doua dintre rugaciuni, fapt care a condus la atribuirea intregii colectii episcopului de Thmuis.

In total, colectia cuprinde 30 de rugaciuni, dintre care 18 privesc slujba Sfintei Liturghii, 7 slujbele Botezului si Mirungerii, una pentru Sfantul Mir, una pentru slujba inmormantarii si cate una pentru slujba hirotonirii in cele trei trepte (diacon, preot, episcop).

Potrivit profesorul Stelianos Papadopoulos aceasta colectie "reprezinta traditia tipiconala a cetatii Thmuis si are amprenta Sfantului Serapion, care a depus mai mult efort in imbogatirea si prelucrarea unui material deja existent. Este vorba despre cea mai veche si autentica colectie de rugaciuni liturgice (dupa "Traditia Apostolica" a Sfantului Ipolit si papirusul din secolul al III-lea al manastirii copte Der-Balyzeh), ce apartine tipicului liturgic din Egipt”.

Radu Alexandru