Baptisteriile - locuri zidite pentru Sfantul Botez

Baptisteriul era o componenta esentiala a bisericilor crestine primare. Demult, pe langa cladirea principala a bisericii, baptisteriile se bucurau de o foarte mare atentie. Astazi, lucrurile s-au cam schimbat, randuielile locului si vremurile ducand la anumite modificare liturgice exterioare, dupa cum vom vedea mai jos.

Denumirea de "baptisteriu", data acestora, vine de la cuvantul latin "baptisterium", care inseamna "cada" sau "bazin de baie". Cuvantul isi gaseste radacina si in grecescul "baptistirion", "baptizo", adica "a boteza", "a cufunda", "a afunda in apa".

Baptisteriile sunt cladiri cu caracter religios, destinate in mod special savarsirii Tainei Sfantului Botez. Baptisteriul este o constructie anexa, langa vechi basilici crestine, anume destinata Botezului catehumenilor. Acest tip de constructii erau prezente in fiecare sediu episcopal si faceau parte de obicei dintr-un complex ceva mai amplu, cuprinzand biserica, capele, resedinte, camere, etc.

Baptisteriile, construite intotdeauna langa o biserica, pentru oficierea Botezurilor, nu lipseau de langa nici o mare resedinta mitropolitana ori mare catedrala. Baptisteriile se pot uneori rezuma si la niste modeste spatii (capele) in interiorul unei biserici, avand acelasi scop bine definit. Uneori baptisteriile erau insa de dimensiuni foarte mari, ceea ce a dus la o modificare inevitabila: cu timpul ele au fost transformate in biserici.

La inceput, cei care se botezau erau in mare parte adulti, ceea ce necesita un vas mare cu apa, drept motiv pentru care s-au si contruit acele bazine cuprinzatoare de piatra, din interiorul baptisteriilor. Botezul crestin se efectua prin cufundare totala in apa. Relatarea biblica despre famenul etiopian botezat de Filip sustine aceasta afirmatie. Biblia chiar aseamana Botezul cu o ingropare, cu o moarte si inviere intru Hristos (Romani 6, 4; Coloseni 2, 12).

Datorita raspandirii tot mai mari a crestinismului, convertirile (deci Botezurile) au devnit din ce in ce mai multe. Astfel, in tot Imperiul Roman s-au construit baptisterii. Unul dintre cele mai vechi baptisterii este cel din Siria, pe malul Eufratului (230). In secolul al VI-lea, numai in Roma existau vreo 25 de baptisterii, iar in Galia, fiecare dioceza avea propriul baptisteriu.

Dupa aceea, insa, cei botezati erau aproape numai copii, ceea ce a dus la aparitia acelor vase din metal sau piatra, de dimensiuni mai mici, numite "cristelnite" sau "colimvitirii". Incepand din secolele VII-VIII, cand Botezul copiilor s-a generalizat, baptisteriile nu s-au mai construit, Botezul fiind savarsit direct in biserica.

Frumos numea cineva aceste locuri drept "marturii tacute ale unui obicei dat uitarii". In Biserica de Rasarit, Botezul pruncilor insa se face tot prin cufundare totala, in cazanul de Botez, pastrand obiceiurile din totdeauna ale Bisericii lui Hristos.

Arhitectura unui baptisteriu

Primii crestini au folosit salile octogonale ale unor terme pagane pentru a savarsi Taina Sfantului Botezului. Planul octogonal al acestora isi va regasi corespondenta lui mistica in cuvintele Parintilor. Astfel, octogonul semnifica un edificiu comemorand o victorie asupra mortii. Mistica numerelor ne arata cum planurile octogonale au o profunda semnificatie: "opt" semnifica "a doua nastere", ziua cea vesnica, Imparatia, vesnicia, care urmeaza dupa "sapte".

Din punct de vedere arhitectural, baptisteriile sunt cladiri de tip central - rotonda. Cel mai intalnit plan este cel "circular" sau "octogonal". Centrul cladirii constituie intotdeauna un punct mai inalt, pe a carui bolta interioara sta intotdeauna zugravita (de obicei in mozaic) scena Botezului Domnului la Iordan. Pe lateralele cladirii se aflau galerii, cu unul sau doua nivele.

Aproape intotdeauna, baptisteriul comunica direct cu biserica, printr-un culoar zidit. Spre mijlocul acestuia existau insa doua cai de acces. Astfel, una dintre acestea era destinata crestinilor, iar cea de-a doua era pentru persoanele care urmau sa fie botezate.

Baptisteriile erau formate, in general dintr-o tinda sau pridvor, in care catehumenii faceau lepadarile de paganism si de Satana si marturisirea de credinta crestina, si a doua incapere - de forma circulara sau dreptunghiulara - in care se afla bazinul cu apa pentru Botez.

Componenta cea mai importanta a unui baptisteriu este cuva baptismala, situata chiar in mijlocul constructiei. Aceasta, sapata cel mai adesea in piatra, era un fel de cada (bazin). Aici se savarsea Taina Botezului, prin cufundare completa in apa. Dimensiunile bazinului de piatra erau adesea mari, in ele putand intra un adult, in intregime, sau chiar mai multi.

Bazinul era inconjurat de o bordura inalta de marmura, intrerupta de spatii prevazute cu scari care coborau in bazin. Bazinul putea fi patrat, rotund, hexagonal, octogonal, oval sau in forma de cruce. In multe dintre bazinele vechilor baptisterii se cobora pe un numar de sapte trepte sapate in piatra. Adancimea bazinului varia intre jumatate de metru si doi metri, latimea varia si ea intre doi si patru metri.

Alimentarea cu apa era una dintre cele mai importante sarcini intr-un baptisteriu. Apa se aducea prin tevi de plumb sau conducte, din surse de apa naturala (fantana, izvor, rau). Intr-un baptisteriu zidit de Sfantul Constantin cel Mare, apa venea in bazin pe niste tunuri de apa in forma de un cerb, urmand cuvantul care zice: "In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." (Psalm 41, 1)

Peretii interiori ai baptisteriului se pictau in fresca sau mozaic, specific baptismala. Din aceste incaperi nu lipsea niciodata "Botezul lui Iisus" sau "Porumbelul zburand peste apele Potopului", avand in cioc ramura de maslin, simbolizand Pogorarea Sfantului Duh. De asemenea, mai puteau fi intalnite scene precum "Blandul Pastor", "Adam si Eva", "Omorarea Pruncilor de catre Irod".

Unele baptisterii s-a pastrat pana azi. Cele mai renumite si bine pastrate exemple de baptisterii sunt pastrate astazi in Italia si in Franta. In Rasarit, baptisterii de acest tip se intalnesc mai ales in marile constructii nascute din traditii complexe, cum ar fi Sfanta Sofia din Constantinopol si Sfantul Simeon din Kalat Seman. Baptisterii s-au descoperit si in unele biserici din Dobrogea, printre care la unele descoperite prin sapaturi arheologice in Callatis, in Axiopolis si la Adamclisi.

Enumeram unele dintre cele mai renumite baptisterii: in Italia - Baptisteriul din Verona, Baptisteriul din Florenta, Baptisteriul din Pisa, Baptisteriul din Olona, Baptisteriul din Parma, Baptisteriul din Siena; in Franta - Baptisteriul din Riez, Baptisteriul din Poitiers; iar in Constantinopol - Baptisteriul din Sfanta Sofia.

Teodor Danalache

• Baptisteriul Sfantul Ioan - Poitiers
  Publicat in : Biserica in lume
• Baptisteriul din Parma
  Publicat in : Biserica in lume