Toate tarile europene sunt crestine. Sigur, exista evrei si vor exista si musulmani in cadrul uniunii, dar asta nu inseamna ca majoritatea trebuie sa renunte la specificul ei. Sunt mari presiunile pentru a deschide Muntele Athos si femeilor ?

Da, dar noi ne vedem de treaba. Nici vorba sa acceptam asa ceva. E gresit sa se creada ca Biserica e inapoiata, retrograda, ca s-au schimbat vremurile si ca trebuie si ea sa se modernizeze. Biserica este traditionalista tocmai pentru ca are niste valori de aparat. Nu e vorba de inchistare, ci de consecventa in sfintele randuieli.

"Majoritatea nu trebuie sa renunte la specificul ei."

- Parinte Staret, exista un curent de modernizare la Sfantul Munte Athos ?

- Luxul, facilitatile tehnice nu se potrivesc cu spiritul manastiresc. Unele lacasuri primesc fonduri de la Uniunea Europeana, dar confortul nu este facut pentru duh, ci pentru trup. Prin navala lumescului, trairea athonita se dilueaza. Monahismul a fugit din lume, s-a izolat; dar duhul lumesc vine peste manastiri. Daca ele accepta duhul lumesc, isi pierd ratiunea de a exista si capata o falsa ratiune. Lumea in care traim acorda importanta numai pantecelui. Ca si cum omul ar fi numai trup. Sufletul nu pare sa mai fie important. Confortul si rasfatul sunt numai pentru trup. M-am uitat si eu in proiectul de constitutie al Uniunii Europene. Acolo nu se vorbeste nimic de Dumnezeu si de crestinism.

- Desi Europa este o creatie a crestinismului.

- Toate tarile europene sunt crestine. Sigur, exista evrei si vor exista si musulmani in cadrul uniunii, dar asta nu inseamna ca majoritatea trebuie sa renunte la specificul ei.

- Sunt mari presiunile pentru a deschide Muntele Athos si femeilor ?

- Da, dar noi ne vedem de treaba. Nici vorba sa acceptam asa ceva. E gresit sa se creada ca Biserica e inapoiata, retrograda, ca s-au schimbat vremurile si ca trebuie si ea sa se modernizeze. Biserica este traditionalista tocmai pentru ca are niste valori de aparat. Nu e vorba de inchistare, ci de consecventa in sfintele randuieli.

"Nu putem vorbi despre o manastire romaneasca la Athos."

- Sa vorbim putin, Parinte, despre contributiile romanesti la Muntele Athos.

- Timp de 500 de ani, romanii au ctitorit temeinic aici. Fonduri serioase, mosii, paduri au fost donate manastirilor. Voievozi precum Stefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu, Matei Basarab, Neagoe Basarab au fost ctitori generosi ai manastirilor athonite. Si astazi grecii se mai gandesc la ce au avut candva in Romania. Exista chiar calugari care se ocupa special de problema retrocedarilor. Se gandesc sa primeasca daca nu mosiile, macar despagubiri banesti. Manastirea Vatopedu a avut, in Tarile Romane, terenuri echivalente, ca intindere, cu intregul teritoriu al Muntelui Athos.

- Cu toate acestea, romanii nu au o manastire la Sfantul Munte...

- Romanii nu au venit la Muntele Athos si nu au facut donatii ca sa aiba o manastire. Au facut-o pentru desavarsirea lor sufleteasca. Am avut, candva, multi calugari la Marea Lavra, la Karakalou, la Dyonisiou. Sunt si acum multi calugari romani, raspanditi in Sfantul Munte. Dar noi nici n-am avut nevoie sa venim la Muntele Athos, pentru ca in Moldova si in Valahia viata monastica a rezistat, chiar si in timpul stapanirii otomane. Pe urma, aici suntem toti obligati sa avem cetatenie greaca, desi Sfantul Munte are o structura panortodoxa. Grecii abuzeaza de pozitia lor privilegiata in Munte. De exemplu, au stabilit o structura fixa, cu numai 20 de manastiri recunoscute. Restul nu pot fi decat cel mult schituri. Denumirea de “schit romanesc” ii irita pe greci (doar avem toti buletin grecesc!), asa ca, deocamdata, nu avem cum sa vorbim despre o manastire romaneasca. Aici, la Prodromu, acum 25 de ani, mai erau doar cativa calugari batrani. Acum, viata monahica s-a revigorat, am facut reparatii, am restaurat biserica, am adus apa curenta; ati vazut ce abundenta de bucate si ce multi credinciosi vin, desi schitul nu are nici o letcaie. Pentru ca Dumnezeu nu ii lasa pe credinciosii Lui in nevoie. S-a ingrijit de noi, si asta nu datorita virtutilor cuiva de aici. Poate datorita rugaciunilor parintilor batrani de demult.

"Crestinismul este unul."

- Cum este privit spiritul ecumenic, la Sfantul Munte ?

- Aici, in Grecia, spiritul ecumenic nu are prea multa trecere. De fapt, ecumenismul are si el unele neajunsuri. Pentru ca protestantii si catolicii nu se gandesc sa renunte la nimic din randuielile lor. In schimb, Ortodoxia, care le este superioara prin trairea duhovniceasca (si cu asta a fost de acord si un teolog catolic german, care a fost aici), jeneaza si trebuie sa renunte la diferente. Pe vremuri, catolicii ne considerau eretici; sloganul lor era: “Inapoi la staulul lui Petru, oi ratacite !”. Incetul cu incetul, s-au mai indulcit, iar acum se vorbeste de Biserici surori. Catolicii tin foarte mult la primatul papal. Papa se considera conducator al Bisericii. Noi, ortodocsii, credem ca Dumnezeu este prezent si El conduce Biserica. Nu intelegem noi cum vine aceasta prezenta, pentru ca suntem limitati; dar toate rugaciunile le adresam la persoana a doua singular: “Tatal nostru care esti in Ceruri”, nu “Tatal nostru, care este in Ceruri”. Stim ca Dumnezeu e prezent si ne rugam Lui. Crestinismul este unul. Numai dezvoltarile lui istorice sunt diferite. Si Biserica crestina e tot una.

- A ramas ortodoxia romaneasca afectata de anii de comunism ?

- Da, dar ranile se pot vindeca. Idealurile comunismului au fost inspirate de Satana. Viziunea materialista asupra existentei este straina de menirea omului. Omul trebuie sa se trudeasca pentru ca, de la nivelul la care se afla, sa se ridice, sa se innobileze, sa se sfinteasca, nu sa se coboare in animalitate. Prin credinta vom vindeca ranile comunismului. Si prin asumarea propriilor noastre greseli.

"Desavarsirea e interesul nostru."

- Care este menirea omului ?

- Ce spune Mantuitorul ? “Iar voi fiti desavarsiti, ca Tatal vostru desavarsit este. Fiti sfinti, ca Tatal vostru Sfant este”. Chemarea omului este desavarsirea, este sfintenia. Dumnezeu i-a dat putere omului sa fie desavarsit, iar omul e obligat sa se desavarseasca. Desavarsirea e interesul nostru. Suntem datori sa inmultim talantul pe care ni-l da Dumnezeu. Ne mantuim prin Har, dar trebuie si noi sa punem straduinta.

- Ce inseamna desavarsirea ?

- Omul are niste puteri sufletesti, cum foarte frumos spune Sfantul Vasile cel Mare. Dumnezeu i-a dat omului toate darurile. L-a facut ca sa fie fericit. Sentimentul fericirii e innascut, ca si cel al dragostei de Dumnezeu. Vrea cineva necazuri si nefericire ? Oricum ar fi omul si oricum ar fi intelegerea lui, el vrea sa fie fericit. Iar Dumnezeu ne-a pregatit Imparatia pe care sa o mostenim. Aici, pe pamant, noi ne gasim in stadiul de dupa Cadere. Stadiu provizoriu si menit pregatirii. Noi trebuie sa incercam a ne apropia de Dumnezeu, care e Duh. Iar noi trebuie sa ne induhovnicim. Avem trup, dar trebuie sa ne “subtiem”, prin fapte bune, prin curatire de rele si de pacate. Trupul trebuie sa fie sluga buna a Sufletului.

- Daca suntem atenti, lucrurile care ne inconjoara pot fi “vehicule” spre Dumnezeu?

- Dumnezeu a facut lucrurile, intermediare intre El si oameni. Pentru ca distanta dintre El si om este foarte mare, ne-a pus la dispozitie natura inconjuratoare, pentru ca, privind la ea, sa putem intelege cate ceva din ceea ce este Dumnezeu.

Sfantul Maxim spune ca toata faptura are o ratiune sfanta. Sfintii Parinti nu vad numai latura utilitara a naturii, folositoare trebuintelor trupesti, ci si taina dumnezeiasca din ea. Varietatea nesfarsita a Creatiei nu e la intamplare. Putea Dumnezeu sa-l faca pe om fara nevoia de a se hrani. Sa ne hranim cu aer, ca ingerii. El, insa, ne-a oferit toata lumea animala si vegetala pentru ca, uitandu-ne la ele si folosindu-le, sa intelegem ca nu suntem noi creatorii lor si sa ne apropiem de Creator. Avem nevoie de anumite substante chimice, pe care le gasim chiar in lucrurile pe care le mancam. S-au facut ele asa, de unele singure, la intamplare ? Intrebandu-te astfel, ajungi sa intelegi ca e cineva mult mai destept decat tine, care a randuit lucrurile cu atata desavarsire. Vrand-nevrand, te ridici cu mintea la Creator si te smeresti, in acelasi timp, trezindu-te legat, prin latura ta trecatoare, de ciclurile materiei. Sa cautam sa aflam ratiunile lucrurilor, ca sa invatam modurile virtutilor.

"In tot ceea ce facem, sa ne indreptam mintea catre Dumnezeu."

- Trebuie cautate ratiuni si in propriile noastre vieti de zi cu zi, in amanuntele aparent nesemnificative?

- Sigur, toate au o ratiune si semnele lui Dumnezeu sunt peste tot.

- Si in darurile sufletesti.

Sfantul Vasile cel Mare vorbeste despre Rugaciunea Mintii. Si spune el ca nu trebuie sa zicem neaparat cuvinte de rugaciune, ci in tot ceea ce facem, sa ne indreptam mintea catre Dumnezeu. Cand ma trezesc dimineata, sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai dat o zi. Cand ma imbrac, sa-i multumesc pentru haine; cand mananc, pentru bucate. Daca fac treaba asta, am rugaciune necontenita, fara sa spun rugaciuni. “Rugati-va neincetat” nu se adreseaza numai isihastilor si calugarilor, ci fiecarui crestin. In tot ceea ce faci, gandeste-te la Dumnezeu. Parintele Paisie Olaru povesteste ca a venit, o data, o batrana la el si i-a zis: “Parinte, eu sunt analfabeta si nu stiu rugaciuni. Dar cand fac curatenie prin casa zic, in mintea mea: "Doamne, curata sufletul meu de pacate, ca sa fiu curata cum e casa mea". Si cand spal rufe: "Doamne, spala relele din sufletul meu, ca sa-ti plac tie asa cum imi place mie o rufa curata”. Fara sa stie, ea avea teologia Sf. Vasile!

- Cum trebuie sa privim necazurile?

- Spune Sf. Ioan Gura de Aur: de mare folos sunt necazurile, pentru ca ne curata de pacate si ne fac mai intelepti. Dumnezeu, in milostivirea Lui, ne da si incercari. Trebuie sa le rabdam, ca ele nu vin fara rost; nu trebuie sa ne revoltam. Daca stie Dumnezeu si numarul firelor de par din cap, atunci tot ceea ce vine asupra noastra e cu ingaduinta Lui. Iar daca Dumnezeu ingaduie ceva, aceea este numai spre folosul nostru. “Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvantat”. Zic unii: “De ce ma pedepseste Dumnezeu asa, ca n-am facut nici un rau ?”. Trebuie, dar, sa intelegem ca fiecare avem o cruce de dus, care nu e mai grea decat putem duce, si care ne e de folos.

"Nu Dumnezeu condamna, omul alege."

- Dupa moarte, sufletul se duce in Rai sau in Iad. Cat vor conta faptele din timpul vietii?

- In mod firesc, fiecare se duce dincolo cu inclinarile, cu gandurile, cu ceea ce a agonisit in viata. Fiecare fapta din timpul vietii conteaza. De exemplu, daca ai scris o carte frumoasa, de care s-au folosit multi, chiar si dupa moartea ta, si multi au avut folos sufletesc din ea, fiind ea prilej de virtute, atunci si tu vei avea parte din castig. Ai facut o fapta buna, ai ajutat pe cineva, te-ai ostenit cu folos, ai fost prilej de bine; toate faptele bune si toate efectele lor sunt pomenite pana la Sfarsitul Lumii, cand se vor judeca toate, bune si rele. Cand fiecare om va aparea in fata celorlalti in chip conform cu propria lui structura, pe care singur si-a alcatuit-o, prin tot ce a gandit si a facut. Toate relele si necuratiile vor aparea si cine, oare, va putea suferi rusinea aceea ? Dar chipurile dreptilor care au facut fapte bune si daruri placute lui Dumnezeu, care au ajutat la imbunatatirea si infrumusetarea lumii, vor straluci cu darul Duhului Sfant. Omul intra in vesnicie cu ceea ce strange aici. Cum te fasonezi aici, asa te prezinti lui Dumnezeu. Cum bine spun Sfintii Parinti: bagati de seama pe ce ziditi, pe paie, pe lemne ori pe piatra ? Pentru ca paiele si lemnele ard la sfarsit si nu ramai cu nimic. Sa fie zidaria voastra pe lucru care rezista la foc, adica la proba vesniciei. Fericit si dorit e sfarsitul pentru cel care a facut fapte bune, pentru ca de acolo incepe bucuria cea vesnica. Pentru omul care a trait numai in pacat, moartea este cumplita.

- Poate condamna Dumnezeu la suferinta vesnica?

- Nu Dumnezeu condamna, omul alege. Pentru ca se duce in vesnicie cu pacatele de aici. Desfranat ai fost, sau betiv, sau in vrajmasie, asa te duci dincolo. Aici, pe Pamant, iti poti satisface aceste porniri; si crima poate sa-ti ofere satisfactie. Omul ramane cu aceste inclinari pacatoase si pe lumea cealalta. Numai ca acolo nu si le mai poate satisface. Pentru pacatos, astea sunt chinurile Iadului. Setea infricosata, foamea, pofta. Nu e pedeapsa; omul e chinuit de propriile lui optiuni gresite. Nu Dumnezeu ne ofera Iadul; El ne spune: “Mergeti si mosteniti Imparatia Cerurilor”. Omul aduce Iadul cu dansul. Va sa zica, Iadul si Raiul ni le pregatim noi, aici. Cu ce ne ducem dincolo, aceea avem.

- Care este soarta necrestinului, dupa moarte ?

- Orice si oriunde ar fi, omul are posibilitatea sa se desavarseasca si sa fie fericit. Paganii, care din firea lor fac cele ale legii, se mantuiesc. Fiecare om are in sine semintele virtutii; trebuie doar sa le faca sa rodeasca. Fiecare avem in buzunare bani ca sa cumparam ce vrem; depinde de noi sa cumparam lucrurile de care avem intr-adevar nevoie. Si fiecare este judecat dupa stadiul in care se gaseste. Multe lacasuri sunt in Imparatia Cerurilor.

Interviu realizat de Filip-Lucian Iorga, in colaborare cu Florin Ionescu si Cristi Stroe.
Lumea credintei, anul III, nr. 7(24)

• Icoana Sfantului Ioan Botezatorul de la Schitul Prodromu
  Publicat in : Pictura
• Icoana Maicii Domnului de la Schitul Prodromu - Prodromita
  Publicat in : Pictura
• Icoana Sfintilor Trei Ierarhi de la Schitul Prodromu
  Publicat in : Sfintii Trei Ierarhi
• Schitul Prodromu - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume