Tin sa precizez dintru inceput ca toti primim talanti (daruri). Unii primesc mai mult, altii mai putin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se incredinteaza atat cat putem inmulti. Dumnezeu nu daruieste cu zgarcenie, da fiecaruia dupa puterea lui (I Petru 4, 10).

Asta nu inseamna ca cel care s-a invrednicit sa primeasca si sa inmulteasca cinci talanti va fi mai fericit decat cel care a primit si inmultit un singur talant. Pentru Dumnezeu nu cantitatea talantilor este importanta. El nu e interesat ca la sfarsitul chipului acestei lumi sa aiba un anumit numar de talanti. Ceea ce il intereseaza este implinirea misiunii pentru care noi am fost adusi la existenta. Iata de ce unul cu un singur talant, poate fi la fel de fericit ca unul care a primit cinci talanti. Daca l-ar fi interesat cantitatea talantilor, atunci e limpede ca recompensa nu ar mai fi fost aceeasi. Dumnezeu nu ar mai fi rostit aceleasi cuvinte catre cel cu cinci talanti si catre cel care a primit doi talanti: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau". S-ar fi adresat diferit. L-ar fi felicitat in chip deosebit pe cel care a avut de inmultit cinci.

Iar ca Dumnezeu nu este interesat de cantitate, reiese si din faptul ca s-a suparat pe cel care a ingropat singurul talant primit. Daca dorea cantitate, i-ar fi spus celui cu un singur talant ca decat sa-l fi pierdut, e bine ca l-a ingropat. Ca e mai bun un talant ingropat, decat unul pierdut. Dar iata ca Dumnezeu nu a gandit asa, si l-a numit "sluga cea netrebnica" si a cerut ca ea sa fie aruncata intru intunericul cel mai din afara. Acolo unde vor fi plangerea si scrasnirea dintilor.

Oare de ce Dumnezeu a reactionat astfel? Pentru ca fiecare dintre noi dispune de o inzestrare unica, de aceea si inmultirea talantului se face intr-un mod particular. Chiar daca vorbim de acelasi talant, el se cere inmultit in chip diferit. Multiplicarea talantilor ne schimba, ne face asemanatori lui Dumnezeu. Pierderea cu buna stiinta sau din neglijenta a talantilor sau a talantului de la Dumnezeu inseamna refuzul de a innoi firea omeneasca. Iar daca inmultirea lor aduce asemanarea cu Dumnezeu, atunci trebuie sa cautam sa le inmultim in fiecare clipa. Parintele Constantin Galeriu spunea "Sa fii pregatit ca si cum ai pleca in clipa asta".

Talantii isi au originea in Dumnezeu cel milostiv. Ei sunt dati ca si noi sa ajungem milostivi. Din acest motiv, El nu ramane nepasator atunci cand vede ca noi ingropam talantii. A ingropa talantii echivaleaza cu a pune un hotar iubirii lui Dumnezeu. Inseamna a nu mai lasa aceasta iubire dumnezeiasca sa se reverse si asupra altora. Ori Dumnezeu nu doreste ca iubirea Lui sa se opreasca la noi.

Primele doua slugi din pilda talantilor actioneaza pentru inmultirea darurilor, deci pentru impartasirea catre cat mai multi semeni a iubirii dumnezeiesti. Sluga care a primit un singur talant nu vede dincolo de ea, de aceea considera ca cea mai indicata relatie cu talantul primit e sa-l ingroape.

Avand in vedere originea lor, e bine sa mentionam ca inmultirea talantilor nu se poate face decat prin iubire. E fals sa credem ca putem inmulti talantii si atunci cand suntem certati cu semenii. Iertati raul pe care altii vi l-au facut si veti primi mai multa putere de a inmulti talantii.

Adrian Cocosila

• Munca creatoare, insusire a chipului divin in noi
  Publicat in : Credinta
• DAR DIN HAR - o poveste de succes
  Publicat in : Interviuri
• Valeria Peter Predescu - Destinul unei voci harazite de Dumnezeu
  Publicat in : Interviuri
• Predica la Duminica a XVI-a dupa Rusalii
  Publicat in : Predici de duminica
• Cereri facute in functie de binecuvantarile primite
  Publicat in : Religie