Milostenia se poate transforma in pacat?

Mareste imaginea.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata ca trebuie sa "socotim milostenia nu ca pe o cheltuiala, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un castig; caci prin ea, dobandim mai mult decat am dat". Daca ramanem la aceste cuvinte, atunci trebuie sa ne oprim ori de cate ori intalnim un cersetor pentru a inmulti milostenia.

Chiar Mantuitorul ne indeamna sa savarsim fapta milosteniei in felul acesta: "sa nu stie stanga ce face dreapta". E un indemn care are in vedere nu doar ferirea de lauda, ci neincetata milostenie: caci nestiind ca a dat stanga, daruieste si mana dreapta.

Pe de alta parte Parintii ne invata ca trebuie "sa asude banul milosteniei in palma ta". Ori acest lucru inseamna cercetare. Ni se cere sa ne interesam de modul in care cersetorii vor cheltui banii pe care-i daruim, ca nu cumva ei sa ajunga sa fie folositi pentru satisfacerea patimilor si astfel sa devenim partasi pacatelor savarsite de ei. Mai mult, Sfantul Apostol Pavel spune ca oamenii sanatosi trebuie sa munceasca, nu sa fie lenesi, caci: "daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance" (II Tesaloniceni 3, 10). Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a da bani cersetorilor inseamna a-i incuraja sa ramana in aceasta stare, sa nu faca niciun pas spre iesirea din ea.

Asadar, cum iesim din aceasta dilema? Eu cred ca nicio persoana pe care o intalnim nu este produsul intamplarii, ci al purtarii de grija a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne daruieste oamenii dintr-o zi pentru a-i ajuta si a ne ajuta. Asa ca nicio persoana pe care o intalnim nu trebuie evitata. Ea trebuie privita ca o persoana care ne intareste relatia cu Dumnezeu.

Ca sa nu am parte de o cercetare incorecta, ii cer lui Dumnezeu sa-l aiba in grija Sa pe cel caruia ii daruiesc ceva. Si prin aceasta cerere cred ca Dumnezeu poate misca spre cele bune inima unui cersetor care nu se afla intr-o reala nevoie. Avand aceasta credinta, nu pot afirma ca milostenia duce la pacat.
 
Daca sarmanii vor profita, in intelesul negativ al cuvantului, de milostenia facuta de mine, pe aceasta nu o consider a fi o problema ce tine de mine. In acest sens, invoc o apoftegma din Pateric: "Un iubitor de Hristos, mergand intr-un oras pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol. I s-a facut mila de el si i-a daruit haina sa. Saracul a vandut-o. Iubitorul de Hristos afland ceea ce facuse saracul, s-a intristat. Insa, in noaptea urmatoare Hristos i s-a aratat in vis purtand acea haina si i-a spus: nu te intrista, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat". Consider ca e mai bine sa-i cer lui Dumnezeu putere de a bucura orice persoana pe care o intalnesc, decat sa-i cer sa am parte de o dreapta cercetare si sa raman cu oinima impietrita.
 
Sigur ca nu caut prin aceasta atitudine sa incurajez viciul, lenea, indiferenta etc, ci doar sa am un raspuns bun laJudecata de Apoi.

Adrian Cocosila

.

Pe aceeaşi temă

• Cum pot creste faptele bune
  Publicat in : Pilda zilei
• Faptele bune
  Publicat in : Credinta
• Unde cresc faptele bune
  Publicat in : Pilda zilei
• Faptele bune in invatatura ortodoxa si catolica
  Publicat in : Dogma
• Credinta si faptele bune
  Publicat in : Hristos

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

15 Mai 2019

Vizualizari: 17413

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Milostenia se poate transforma in pacat? 5.00 / 5 din 9 voturi. 7 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

milostenia faptele bune iubirea aproapelui

Comentarii (7)

• Cristina ScripcaruPostat la 2014-09-18 07:56

  Este criza si putini pot face acte caritabile sau fac mai putin. Tot un act caritasbil este sa dai de acei bani de lucru ,cuiva care-si doreste un ban sa-si satisfaca o nevoie dar nu cere. Am primit de lucru cand eram disperata, nu aveam comenzi incat acea comanda mi-a dat o speranta;dupa ce am terminat si am primit banii pentru ea, ca sa nu intru in datorie, i-am zis celui care mi-a platit pentru marfa livrata un ;,,bogdaproste" din toata inima. Sa dai de lucru cuiva . cand are nevoie...aici am ajuns..

• Mihaela Sanda PopescuPostat la 2014-09-17 21:49

  Minunat: "Consider ca e mai bine sa-i cer lui Dumnezeu putere de a bucura orice persoana pe care o intalnesc, decat sa-i cer sa am parte de o dreapta cercetare si sa raman cu o inima impietrita."

• Monalisa MonaPostat la 2014-09-17 11:47

  Eu cred ca depinde si din ce motiv dai. Se poate sa fii o fiinta tare darnica cu cei din jur, dar doar pentru imagine, doar pentru a te da bine pe langa colegii de birou, spre exemplu. Mie nu mi se pare demna de lauda o astfel de persoana, eu nu vad astfel milostenia. Si eu sunt darnica, nu accept ceva material in schimb, nu facem troc, dar ma astept ca cel caruia ii daruiesc sa se comporte frumos, sa fie demn in continuare de respectul meu. O zi frumoasa!

• Tudor StefanPostat la 2014-09-17 11:41

  Felicitari pentru tema abordata! Din parabola bogatului care s-a intristat afland ca trebuie sa vanda avutul sau si sa imparta banii saracilor intelegem ca important nu este ce face saracul cu acei bani ci daca el, bogatul, poate renunta la bogatia din lumea aceasta pentru a avea acces in imparatia cerurilor. Cu indemnul de a face milostenie se incheie poarabola bunului samaritean din care intelegem ca este mai important sa facem milostenie decat sa nu-l iubim pe aproapele care a trecut pe langa noi cand aveam mai mare nevoie. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne miluiasca dupa mare mila Sa!

• oprescu dorinPostat la 2014-09-17 10:39

  Nu vreau sa ma laud , nu este nu cred ca-mi aduce beneficii, dar de cate ori mi s-a cerut ceva , am putut, am dat. Nu ma intereseaza deloc scopul cererii , sunt sigur ca cine cere , are si nevoie.Nevoile oricarui om nu sunt supuse judecatii mele , deseori nu coincid cu nevoile mele. Daca insa , persoana care primeste foloseste ceea ce a primit in slujba diavolului , este deja pacatul lui.Totusi , nu am intalnit asa ceva.Asa ca se va intampla ceea ce spunea Sfantul Ioan cel Milostiv.Dar este adevarat:cand dai oricarui om , dai lui Hristos, de cele mai multe ori , daca nu mereu , chiar si un pacatos va veni mai devreme sau mai tarziu in Imparatia lui Iisus Hristos , a Lui Dumnezeu.

• maria chirculescu Postat la 2014-09-15 18:44

  Nu stii niciodata daca cel care iti cere nu e chiar Hristos... De curand, intr-un peco, un tip alcoolic cerea de la soferi milostenie si nimeni nu i-a dat, exact pe motiv ca merge si isi ia "spirt" (asa cum a spus un lucrator de la statie: "nu.i dati, isi va lua spirt cu banii dv"). Apoi l-am vazut la intrarea in supermarket, cautand mancare in tomberon... O rugaciune scurta, spusa in gand odata cu milostenia, poate sa il scoata pe el din pacat. "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui" - si cine nu are nevoie de mila Domnului?!

• costel popescu Postat la 2014-09-15 09:20

  Daca citim viata Sfantului Ioan cel Milostiv aflam: "Potrivit traditiei, mergand Sfantul sa cerceteze pe bolnavi, l-a intampinat un strain si i-a cerut milostenie. El a poruncit slugii sale sa-i dea sase arginti. Strainul si-a schimbat hainele si l-a intampinat din nou pe Sfantul Ioan zicand: "Miluieste-ma, stapane, ca sunt robit". El a poruncit din nou slugii sale sa-i dea sase arginti. Desi sluga i-a atras atentia ca saracul s-a deghizat ca sa mai ceara, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat ca si cand nu a auzit cele spuse de sluga sa. Strainul dupa ce a luat a doua oara milostenie, s-a deghizat si l-a intampinat din nou pe patriarh cerand ajutorul. Din nou sluja ii atrage atentia ca este aceeasi persoana, insa, patriarhul a raspuns: "Da-i lui doi arginti, ca nu cumva sa fie Hristosul meu, Care ma ispiteste pe mine!" De aici reiese cat de important este sa raspunzi fiecarei maini intinse. Sigur, cand ai credinta fiecare mana este vazuta ca fiind a lui Hristos.

Adauga comentariu