Divortul este conceput in zilele noastre drept solutie pentru rezolvarea problemelor din casatorie. Ori el este un esec, in fata caruia trebuie sa ne vedem invinsi si nu invingatori. Divortul a fost si ramane o anormalitate ingaduita de Dumnezeu pentru slabiciunea omeneasca.
Se pierde din vedere ca unirea care se realizeaza in Biserica prin Taina Casatoriei face ca cei doi sa devina un trup. E o unire sfanta, pentru ca ea se face in Hristos. Din acest motiv, cei doi sunt chemati sa creasca impreuna, niciodata departe unul de altul. Fiind un singur trup, fiecare trebuie sa depuna tot efortul in a se mantui impreuna.
Biserica Ortodoxa nu are o teologie a divortului. Ea nu pronunta divortul, insa il recunoaste din cauza slabiciunii omenesti. Din acest motiv accepta recasatorirea celor divortati de cel mult inca doua ori. John Meyendorff sustine ca limita la trei casatori este data prin "iconomie" si nu trebuie privita drept usa deschisa spre compromisuri nelimitate. Mentionam ca pentru a doua si a treia casatorie exista o randuiala liturgica ce nu este Taina, ci o ingaduinta si o binecuvantare.
Biserica Ortodoxa nu dezleaga unitatea dintre cei casatoriti din doua motive: pentru ca vorbim de unire intr-un singur trup, nu de o simpla legatura contractuala si pentru ca aceasta unitate este daruita de Dumnezeu si nu de oameni. Din acest motiv, sotii care au divortat si s-au impacat, nu mai primesc Taina Casatoriei. Ei sunt reprimiti si reintegrati in Trupul Bisericii prin Taina Pocaintei.
Ar trebui sa nu stam nepasatori fata de aceste divorturi si sa cerem lui Dumnezeu sa-si reverse peste cei cuprinsi de neintelegeri harul Sau. Noi ne bucuram cand auzim ca doua persoane casatorite au divortat, pe motiv ca s-a pus capat durerilor, suferintelor, necazurilor etc, aparute in viata lor. Dar acest lucru denota ca l-am exclus pe Dumnezeu din viata noastra.
De multe ori Dumnezeu lucreaza intr-un mod cu totul diferit de cel pe care ni-l inchipuim noi. Acolo unde nici nu banuim, alege Dumnezeu sa-si reverse imbelsugat harul Sau.
Intotdeauna Dumnezeu ne daruieste mai mult decat vedem. Sfantul Nicolae Velimirovici, explicand Pilda Fiului risipitor spune ca pe langa avere Dumnezeu i-a daruit fiului risipitor si "o farama de constiinta, un strop de intelegere; ceva din cele de care a vrut sa se desparta … Da, am sa i-o dau; si cand o fi la ananghie scanteia asta o sa-i lumineze calea inapoi la mine. Da, am sa i-o dau; si ea o sa-l salveze" Da!
Si spune mai departe ca in adanca intunecime in care a coborat Fiul risipitor, scanteia a licarit si in lumina de mult uitata a constiintei, a intelegerii, a vazut prapastia in care cazuse, rautatea celor cu care se amestecase si si-a venit in sine.
Sa ne rugam si Dumnezeu cunoscand adancul celor divortati ii va intoarce unul spre altul, asa cum l-a intors pe fiul risipitor la Sine. Iar de nu va se va putea ajunge la unirea de la inceput, prin rugaciune, se poate realiza o despartire cat mai putin dureroasa pentru toti.
Adrian Cocosila
Aboneaza-te la newsletter
-
ion mirosanuPostat la 2015-02-09 17:54
Intru cele cuvantate mai sus, Amin !
-
ioan zamfir CPostat la 2015-02-09 11:12
Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4); Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.”, Efeseni (4:31-32). Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos”.
Planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6).
În Vechiul Testament, Dumnezeu a statuat anumite legi cu scopul de a proteja drepturile persoanelor divorţate, în special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Iisus a arătat de asemenea că aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatră ale oamenilor, şi nu pentru că asta ar fi fost dorinţa lui Dumnezeu (Matei 19:8).
Uneori Dumnezeu cheamă o persoană să rămână necăsătorită astfel încât atenţia acelei persoane să nu fie distrasă (1 Corinteni 7:32-35): „Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii”
Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni,Cap.7:
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu
Divortul sufletesc
Publicat in : Editoriale
Casatoria si divortul
Publicat in : Morala
Divortul
Publicat in : Nunta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.