Profetul Miheia a avut misiunea de a ameninta si a vesti pedeapsa care se va abate asupra Samariei si Iudeii din cauza idolatriei si nedreptatilor sociale comise de locuitorii lor, dupa care urma restaurarea mesianica. El acorda o importanta deosebita timpuriIor mesianice, aratand ca in "zilele cele de apoi", Sionul se va umple de mare cinste si catre el se vor indrepta popoare multe ca sa invete cuvantul Domnului si El sa le faca dreptate (4, 1-3). Ca si contemporanul sau, profetul Isaia (2, 1-4), prevesteste epoca de pace mesianica, cand instrumentele de razboi si vor fi prefacute in unelte de munca si fiecare va trai in liniste (4, 3-4). In epoca mesianica se va strange laolalta ramasita lui lsrael si Domnul va fi in fruntea ei (2,12-13).

Cu toate ca a activat 30 de ani ca profet, Miheia, prezinta putine date despre viata religios-morala si sociala a israelitilor, informatiile sale fiind un rezumat al cuvantarilor in care a prevestit contemporanilor sai amenintarile si pedeapsa divina, dupa care a continuat cu anuntarea timpurilor mesianice, in care vor gasi consolare si liniste deplina. Din scurtele sale informatii despre venirea lui Mesia, desprindem contributia la dezvoltarea ideii mesianice. Meritul sau este acela de a prevesti locul de nastere al Mantuitorului, in Betleemul Iudeii, ca o urmare fireasca a celor prezise mai inainte despre chemarea neamurilor la mantuire, convietuirea lor in pace si izbavire din robie a fiilor lui lacob in zilele lui Mesia.

Prezicerea locului de nastere al Mantuitorului in micul orasel Betleem din semintia lui luda este prilejul de a anunta rolul Sau in cadrul iconomiei divine. Textul profetiei este clar si reprezinta un preludiu asupra celebritatii Sale in istoria omenirii, datorat faptului ca aici, se va naste Mantuitorul Hristos. Nasterea Domnului l-a introdus in memoria intregii omeniri care numara anii dupa venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu, nascut in modesta pestera din apropierea Betleemului. Acest text va deveni pana la nasterea Mantuitorului Hristos un indiciu clar si precis al intruparii lui Mesia si pe care preotii si carturarii il cunosteau de acum din generatie in generatie, incat si Irod Idumeul va afla de el atunci cand magii de la rasarit, condusi de steaua minunata, sosisera la Ierusalim ca sa se inchine Pruncului lisus.

Cuprinsul textului mesianic este scurt si in el, profetul descopera lumii imparatia acestei asezari, fostul loc de nastere al regelui David,in istoria mantuirii, cand zice: "Si tu, Betleeme, Efrata, mic esti intre miile lui Iuda, din tine mie va iesi stapanitor (conducator) in Israel, iar obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei."

In originalul ebraic, ca si in cel grecesc, textul incepe cu conjunctia coordonatoare "si", prin care, profetul face legatura intre cele prezise anterior despre epoca mesianica la care adauga in continuare vestea nasterii lui Mesia in Betleemul Iudeii, care in vremea profetului era o asezare israelita obisnuita, alaturi de alte localitati de pe teritoriul semintiei luda. Autorul sfant il prezinta sub dubla forma, cea noua - Betleem si cea veche - Efrata (Fac. 35, 16, 48, 7), ambele notiuni avand un inteles simbolic, de prosperitate materiala, tinand seama de fertilitatea solului. Prima forma se traduce prin "Casa painii", cea de a doua prin "fertilitate", ambele indicand sensul de bogatie materiala ca imagine a celei spirituale care se va realiza in epoca mesianica.

Cuvintele rostite in mod special de profetul Miheia orasului Betleem, arata ca ele se vor implini intocmai si vor deveni farul calauzitor pentru preoti, carturari si popor, care asteptau venirea lui Mesia. Ele vor fi rostite de preoti si carturari inaintea lui Irod cel Mare, cu deosebirea ca partea finala a profetiei o vor reda putin modificata. In loc de "iar obarsia lui este dintru inceput, din zilele vesniciei" acestia folosesc "care va paste pe poporul meu Israel" (Mat. 2, 6), ca sa sublinieze in felul acesta misiunea lui Mesia, Cel ce va fi conducatorul si povatuitorul acelora care-L asteptau sa vina.

In cadrul profetiei se precizeaza ca descoperirea dumnezeiasca se refera la Betleemul Iudeii, pentru a fi deosebit de o alta localitate cu acelasi nume de pe teritoriul semintiei Zobulon (losua 19, 15-16). Pe vremea prefetului se pastra aceeasi denumire pentru asezarile din Tara Sfanta, alcatuite din 1000 de locuitori (Num. 1, 16; 10, 4), de aceea pe teritoriul semintiei, Iuda erau multe asezari si se considerau drept localitati mai mari fata de sate, deoarece acestea din urma nu se ridicau la cifra minima de locuitori. La impartirea pamantului semintiei luda, orasul Efrata sau Betleem figureaza intre cetatile mari ale Canaanului, de care depindeau si alte sate (losua 15, 59).

Mai tarziu, importanta lui creste pe plan national, deoarece aici s-a nascut regele David (sec. X I.Hr.) Prin nasterea lui David, orasul Betleem a capatat un mare prestigiu in istoria lui Israel, care va fi de scurta durata, deoarece peste trei secole, profetul Miheia il considera o asezare "mica intre miile lui luda".

Vechiul sau prestigiu il va recapata numai prin nasterea Mantuitorului Hristos, cand Betleemul va fi cunoscut in toata lumea. Importanta Betleemului este subliniata de profet prin cuvintele "din tine mie va iesi Stapanitor in Israel". Comentand acest text, Teofilact al Ohridei, considera Betleemul drept o mare cetate "de onoarea careia nu s-a invrednicit niciun oras de pe pamant" (Introd. la profetul Miheia, P.G., t. 126, col. 1132).

Vestirea nasterii Domnului in orasul Betleem este in stransa legatura cu binecuvantarea lui lacob despre descendenta Mantuitorului din semintia lui Iuda (Fac.49, 10) si cu cuvintele profetilor Natan si Isaia privind originea davidica a Fiului lui Dumnezeu (II Regi 7, 12-16; Isaia 11, 1). Cele prezise anterior despre Mesia, capata o mare claritate si precizie cand se arata ca Mantuitorul se va naste in Betleemul Iudeii si nu in cel al semintiei Zebulon.

Ideea mesianica prin profetia lui Miheia are astfel continuitate, alegerea dumnezeiasca pentru implinirea iconomiei divine fiind pentru semintia lui luda si casa davidica. Daca regele David a fost tipul Mantuitorului Hristos era firesc ca in locul unde s-a nascut sa vina in lume si Cel pe care L-a preinchipuit si asteptat ca si ceilalti profeti ai Legii vechi. Regele iudeu a preinchipuit demnitatea imparateasca a Mantuitorului Care a facut prin nasterea Sa, ca, Betleemul sa devina un oras vestit in toata lumea, nu numai in cadrul regatului Israel.

Varianta ebraica si greaca pastreaza sufixul pronominal mie (ly) pe care il omit unii traducatori (ed. Sfintei Scripturi 1968). Pastrarea lui in traducere da claritate textului "din tine mie va iesi ..." in care se arata ca Dumnezeu vorbeste si cel ce se va naste in Betleem va fi pentru El, Cel ce va implini in mod desavarsit poruncile si planul divin al mantuirii. In numele lui Dumnezeu, Mesia va face cunoscuta gloria divina inaintea oamenilor si-i va invata ceea ce trebuie sa stie despre Dumnezeu.

Din Betleemul Iudeii "va iesi Stapanitor in Israel", adica se va naste adevaratul povatuitor al lui Israel in originalul ebraic, ca si in cel grecesc, se arata ca Cel ce se va naste in Betleemul Iudeii va fi "Stapanitor" sau "Conducator" in Israel. Expresia "in Israel" este tradusa in limba romana, ca si in alte limbi straine prin "peste Israel", care schimba sensul profetiei.

Acceptand aceasta traducere inseamna ca Mesia are aderenti pe toti israelitii si se scoate in evidenta mai mult rolul Sau de conducator pamantesc peste un popor si nu al intregii lumi, in calitatea Sa de Stapanitor spiritual al tuturor. Din Noul Testament stim ca israelitii asteptau sa vina peste ei un Mesia eliberator dintr-o robie lumeasca, nu de sub stapanirea diavolului. Neacceptand dorinta lor, Mantuitorul va fi urmarit de farisei si carturari care au cerut si condamnarea Lui la moarte.

Pastrarea expresiei "in Israel" in forma sa originala este confirmata de istoria evenimentelor din vremea Mantuitorului Hristos, cand o parte din popor l-a recunoscut drept invatatorul sau. Prin viata si activitatea Sa in mijlocul lui Israel, Mantuitorul Hristos a confirmat misiunea Sa dumnezeiasca si israelitii i s-au atasat prin credinta, ceea ce confirma si expresia "in Israel".

Fiul lui Dumnezeu este in Israel un povatuitor spiritual si nu un conducator pamantesc, care sa se impuna prin reforme sociale. Caracterul mesianic al profetiei este subliniat de ultimele cuvinte cu care se incheie partea sa finala: "Obarsia dintru inceput, din zilele vesniciei." Profetul face prin aceste cuvinte o caracterizare exceptionala a Celui ce se va naste in Betleemul Iudeii. Nasterea Domnului o exprima printr-o forma plurala (motaoth) derivat din verbul "a iesi" (yat'a) care in Sfanta Scriptura are si intelesul de a "naste" (Fac. 35, 11) sau de a "descinde" din cineva (Fac. 17, 6).

Actul nasterii nu se incadreaza in timp, ci in vesnicie, Mesia preexistand din veci. Despre nasterea din veci a lui Mesia vorbeste si cartea Proverbelor, in care cea de a doua persoana a Sfintei Treimi poarta numele de intelepciune, a carei nastere este tot din veci (Pilde 8, 22-23). Alte texte vechitestamentare subliniaza aceeasi inalta idee despre originea divina a lui Mesia (Ps. 2, 7; Isaia 9, 6).

Aceasta profetie s-a implinit in persoana Mantuitorului Hristos (Matei 2, 6; loan 7, 40-42), de aceea Irod Idumeul, afland de cele spuse, de catre profeti si carturari, a trimis pe magi la Betleem sa afle unde s-a nascut pruncul si apoi sa-i faca si lui cunoscut ca sa i se inchine. Gandul viclean al lui Irod Idumeul nu se implineste si el se razbuna, dand porunca sa fie ucisi pruncii pana la doi ani din Betleem si imprejurimile sale (Matei 2, 8-16).

Mesianitatea profetiei a fost cunoscuta de Sfintii Parinti, scriitorii bisericesti si de toti teologii ortodocsi si romano-catolici. Ca om, Mesia se naste in timp si in orasul Betleem, iar ca Fiu al lui Dumnezeu, nasterea este din veci, mai presus de timp si spatiu. Exegeza patristica (Teodor de Mopsuestia, Talcuire la Miheia, P.G., voL. 66, col. 363) vede in expresia "dintru inceput, din zilele vesniciei", nasterea din veci care poate fi confirmata de cuvintele Sfantului loan Evanghelistul despre preexistenta Logosului divin (loan 1, 1).

Intelesul mesianic al profetiei este respins de teologii rationalisti care vad aici expuse niste fapte naturale lipsite de girul supranaturalului. Pentru acestia nu este vorba de o nastere supranaturala, ci de una fireasca care a avut loc in vremuri indepartate, de aceea pastreaza intelesul general al expresiei "dintru inceput". Ei vad in aceasta expresie o determinare a timpului, asa cum rezulta si din alte texte vechitestamentare care se refera la epoca lui David si Solomon (Neemia 12, 46). Temeiurile lor sunt lipsite de un fundament solid, deoarece expresia in cauza este urmata de prezicerea din "zilele vesniciei". Cu alte cuvinte, Nasterea Mantuitorului ca om se incadreaza in timp, iar ca Dumnezeu este mai presus de timp, fiind din vesnicie. Daca profetul avea in vedere exclusiv nasterea lui Mesia din casa davidica, intr-o epoca chiar indepartata, atunci nu mai avea sens adaugarea cuvintelor explicative "din zilele vesniciei", intrucat erau in contradictie cu cele afirmate de el. Adaugarea acestor cuvinte se impunea in contextul nasterii lui Mesia, Dumnezeu-omul, in Betleemul Iudeii si ele au in vedere preexistenta sau vesnicia nasterii Fiului lui Dumnezeu pe care o contesta teologii rationalisti.

Sensul adverbial al cuvantului "olam" este cel de vesnicie si nu de a reda ceva temporar, asa cum sustin teologii rationalist. Ei nu vad aici dubla nastere a Fiului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu si om, ci numai una singura, cea din neamul lui David, incadrata in timp. De aceea se indeparteaza de intelesul corect al Sfintei Scripturi, atunci cand considera ca Mesia este un om din neamul lui luda, ales de Dumnezeu ca sa aduca dreptate si pace pe pamant. Mesia este nu numai om adevarat, ci si Dumnezeu, despre care profetul prevesteste ca S-a nascut din veci, ca Fiu al lui Dumnezeu. Acceptand intelesul firesc al expresiei "dintru inceput", aceasta era potrivita cu epoca davidica, deoarece pana la profet trecusera numai trei secole si ele nu erau asa de indepartate ca sa fie echivalente cu notiunea de vesnicie. Mantuirea lumii se realizeaza de Mesia-

Dumnezeu-omul, iar cuvintele profetului Miheia marcheaza un aport deosebit de pastrarea si adancirea ideii mesienice in Vechiul Testament. In acelasi timp, textul profetiei cuprinde si un adevar dogmaticdespre persoana si rolul Mantuitorului Hristos in implinirea planului mantuirii lumii.

Prin urmare, textul profetiei s-a adeverit in Noul Testament si el constituie una din dovezile despre originalitatea si profunzimea gandirii inspirate a profetului Miheia. In continuarea acestei profetii, autorul sfant se refera la misiunea invatatoreasca si ed conducator pasnic a lui Mesia (5,2-4), cuvinte care au fost confirmate de corul ingerilor la Nasterea Domnului (Luca 2, 14). In ansamblul lor, aceste cuvinte inspirate sunt un indrumator de seama spre Hristos, avand in centrul lor nasterea lui Mesia in Betleemul Iudeii.

Protos. Justinian Carstoiu