Textele liturgice au constituit intotdeauna pentru iconografi un izvor de reprezentari ale Mantuitorului, ale sfintilor sau ale Maicii Domnului. Un astfel de exemplu il reprezinta sau Acatistul Bunei Vestiri care se citeste in cadrul Deniei din seara de Vineri din Saptamana a cincea a Postului Mare. Imnul Acatist se picteaza de obicei in pronaos dar il aflam si in pictura exterioara la bisericile moldovene zugravite in sec. XVI (Probota pe fatada sudica, dar si la Humor, Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru, Baia,  Arbore etc.).

                         

In continuarea imaginilor Imnului Acatist apare Asediul Constantinopolului, ca ilustrare a minunii Maicii Domnului savarsite in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, din anul 626. Puternica flota asediatoare a fost distrusa de o furtuna starnita in mod neasteptat, dupa ce patriarhul Serghie a organizat o procesiune cu Vesmantul Maicii Domnului si cu icoanele lui Hristos si ale Maicii Sale pe zidurile orasului.

                

In semn de multumire, toti locuitorii capitalei imperiului au privegheat in noaptea victoriei cantand . Salvarea crestinilor din capitala Bizantina a facut din Acatist imnul prin excelenta al increderii poporului bizantin in ocrotirea Maicii Domnului.

                

Dintre bisericile care au pictat Imnul Acatist, doar Voronetul nu are zugravita scena Asediului. Numai ca, in locul episodului din 626, in locul navalitorilor persi si avari, apar in frescele moldovene cuceritorii turci din 1453. Dupa moartea lui Petru Rares, in pictura exterioara de la Voronet, executata in 1547, scena Asediului dispare cu totul si nu mai figureaza nici mai tarziu in cadrul programului iconografic. Scene ale Acatistului alterneaza cu reprezentari ale Sfintei Fecioare incepand cu Buna Vestire pana la Adormirea si inaltarea ei la cer si scene din Viata si activitatea Mantuitorului.

                 

Scenele iconografice ale Imnului Acatist se derulaza, potrivit indicatiilor textelor scripturistice si textelor imnografice, in general, astfel:

1.  Arhanghelul Gavriil vesteste pe Fecioara
"Ingerul cel mai intai statator din cer a fost trimis..."
Case, si Prea Sfanta Fecioara sezand pe scaun, torcand matase rosie; si deasupra cerul cu nori din care coboara un inger, care o binecuvanteaza cu dreapta, iai cu stanga tine o ramura inflorita.

2.  Uimirea Fecioarei
"Vazandu-se pe sine sfanta intru curatie..."
Case, si Prea Sfanta Fecioara, stand in picioare si, minunandu-se, tine o hartie In care zice: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat ?". Si Gavnil stand inainte-i, cu dreapta o binecuvanteaza, si cu stanga tine o hartie care zice: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har. Domnul este cu tine".

3. Acceptul Fecioarei
"Intelegerea cea neinteleasa cautand Fecioara sa o inteleaga..."
Case si arhanghelul stand cu buna-cucernicie, cu dreapta arata in sus, si cu stanga tine o hartie, care zice: "Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri...". Si inaintea lui Prea Sfanta Fecioara, cu dreapta la pieptul sau, iar cu stanga tine o hartie, care zice: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau !"

4. Zamislirea lui Iisus prin puterea Duhului Sfant
"Puterea Celui-de-sus [a umbrit atuncea...]"
Prea Sfanta Fecioara sezand pe scaun; si de amandoua partile, doi ingeri tin o mahrama mare dinapoia ei, de sus pana jos; si deasupra ei Sfantul Duh pogorandu-se cu multa stralucire si cu nori multi.

5. Intalnirea dintre Fecioara Maria si Elisabeta
"Avand Fecioara in pantece pe Dumnezeu primit..."
Casa si intr-insa Prea Sfanta Fecioara si Elisabeta sarutandu-sc una pe alta; si putintele mai incolo Iosif si Zaharia vorbind intre ei. Si inapoia lor un copil cu haine scurte avand pe umarul lui o carja si pe carja o cosnita atarnata. Si langa casa aceea o iesle si langa ea un manz legat, mancand.

                         

6. Dialogul dintre Iosif si Fecioara nevinovata
"Vifor de ganduri de indoiala avand"
Case si [inlauntru] sfanta Fecioara stand uimita, si inaintea ei Iosif, rezemandu-se de toiagul sau , intinde drepta catre Prea Sfanta Fecioara uitandu-se la dansa cu chip inspaimantat.

7. Icoana Nasterii Domnului
"Auzit-au pastorii pe ingeri laudand venirea trupeasca a lui Hristos..."
Pestera si intr-insa Fecioara cu pruncul Hristos si Iosif si un bou si un asin; si in spatele lui Iosif un cioban sau un pastor batran, minunandu-se. Si mai incolo, pe munte, pastori mai multi si o ceata de ingeri plini de lumina tin toti o hartie in care scrie: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!". Iar pastorii ii privesc minunandu-se.

8.  Venirea celor trei magi
"Steaua cea cu dumnezeiasca mergere vazand-o inteleptii..."
Cerul si dintr-insul pogorandu-se o stea luminoasa in mijlocul unei raze; si dedesubtul ei dealuri, si magii sezand calari pe cai, aratandu-si steaua unul catre altul.

9.  Magii aduc daruri si se inchina
"Vazut-au pruncii caldeilor in mainile Fecioarei pe Cel ce a zidit..."
Case si Prea Sfanta Fecioara sezand pe un scaun, avandu-L pe Hristos ca pe un prunc in bratele sale; si magii ingenuncheati inaintea ei tinand darurile in maini; si inapoia ei stand Iosif, iar steaua [pe cer] pogorandu-se deasupra casei. Si dinafara de casa aceea, un tanar tine [de frau] caii magilor.

     

10.  Plecarea magilor
"Marturisitori, purtatori de Dumnezeu fiind, magii s-au intors...
Cetate, si inaintea portii cetatii, portarul uitandu-se afara; si dinafara de dealuri si magii [se intorc] calari [in Babilon], si un inger mergand inaintea lor.

11. Fuga in Egipt
"Stralucind in Egipt lumina adevarului..."
Cer de noapte cu nor, munti, pamanturi si copaci cu varfurile plecate, si o cetate departe cu pomi langa ea; si Prea Sfanta Fecioara cu Hristos in brate sade pe un asin cu o tigva atarnata de samar; si inapoia asinului urmeaza Iosif cu haina la spinare cu o haina pe toiag, iar inaintea asinului un inger tragand asinul de capastru].

12.  Intampinarea Domnului.
"Vrand Simeon sa se mute dintru acest veac..."
Templu si usa cu trei trepte si batranul Simeon sade, cam plecat si primeste pe Hristos in brate de la Prea Sfanta Fecioara, care sta inaintea lui in picioare si cu mainile intinse. Si dinapoia ei Iosif tinand in maini o colivie cu doi pui de porum bel, si langa ei Ana proorocita privind la Hristos.

13-14 Fecioara inconjurata de cinul calugaresc care ii aduce lauda ei, ca model de desavarsire si feciorie
"Aratat-au faptura noua, aratandu-se Facatorul ..."
Hristos pe nori binecuvantand cu amandoua mainile, si in cele patru parti ale norului evanghelisti in cele patru inchipuiri. Si din jos, de o parte si de cealalta apostolii, mucenicii ierarhii si celelalte cete ale sfintilor.

"Vazand nastere straina, [sa ne instrainam din lume...]"
Cerul si deasupra pe el Prea Sfanta Fecioara cu Pruncul [in brate] sezand pe scaun; si dedesubtul cerului multimea credinciosilor uitandu-se in sus, la cer.

     

15. Icoana Sfintei Treimi
Dumnezeu Tatal, sub chipul Celui Vechi de zile, si Fiul stand pe tron, intre ei fiind crucea cu Porumbelul -simbol al Duhului Sfant - stand deasupra. Personajele dumnezeiesti sunt redate in mandorla de lumina.

16. Iisus Emmanuel
"Toata firea ingereasca s-a minunat..."
Hristos sezand pe un scaun si binecuvantand, si deasupra Lui cerul, si toate cetele ingerilor se minuneaza, suindu-se si pogorandu-se spre El.

17.  Maica Domnului intre ritori si melozi, uimiti de minunea nasterii sale dumnezeiesti
"Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem..."
Prea Sfanta Fecioara sezand pe scaun impreuna cu Pruncul; si de-a dreapta si de a stanga ei oameni batrani si tineri, purtand pe capetele lor unii caciuli, altii naframe infasurate, si lunii dintr-insii cu mainile puse la gura, altii stau incremeniti] si se minuneaza; si pe langa picioarele lor, zacand pe pamant, carti inchise si deschise

18. Drumul spre Golgota
"Vrand sa mantuiasca lumea..."
Cerul cu soarele, cu luna si cu stelele, si doi ingeri venind afara din el. Si dinjo sul lui dealuri impodobite cu copaci si cu flori, si case pe dealuri. Si Hristos umbland, iar apostolii inapoia Lui minunandu-se si vorbind unii cu altii.

19.  Rastignirea Domnului

      

20.  Hristos ca mare Arhiereu
"Imparate sfinte, de ti-am aduce si cantari si psalmi..."
Cerul si pe el Hristos sezand pe scaun si binecuvantand, si imprejurul Lui multime de ingeri ; si dinjosul Lui ierarhi si cuviosi, tinand in maini carti deschise.

21.  Maica Domnului, luminatoarea;
"Faclie purtatoare de lumina..."
Pre Sfanta Fecioara stand in nori in picioare cu Pruncul in brate si imprejurul ei lumina multa si raze venind jos pana la pamant. Iar jos este o pestera intunecoasa si intr-insa oameni ingenucheti privind catre lumina.

22.  Pogorarea Domnului la iad (Invierea).
"Vrand sa dea har datoriilor celor de demult..."
Casa si intr-insa Hristos stand si sfasiind cu mainile Sale o hartie scrisa cu litere evreiesti; si la sfarsitul hartiei este aceasta scriere: "Zapisul lui Adam cel scris cu mana". Si despre amandoua partile Lui oameni tineri si batrani, ingenuncheati.

23.  Imparati, ierarhi si crestini se inchina Fecioarei care il tine in brate pe Pruncul Iisus
"Cantand nasterea ta,  te laudam toti..."
Case si Prea Sfanta Fecioara sezand pe scaun cu Pruncul in brate; si inaintea ei arhierei si preoti, unul tinand Evanghelie, altul cadelnita, si dinapoia lor cantareti, unii avand pe cap palarii, altii cu scufii albe si lungi, cantand. Si in mijlocul lor diaconi citind pe cartile deschise.

                          

24 Maica Domnului ca mijlocitoare si Biserica vie
"O, Maica prea laudata, [care ai nascut pe Cuvantul...]"
Prea Sfanta Fecioara sezand pe un scaun inalt si sub picioarele ei este un scaunel cu trei trepte; si inaintea scaunelului, imparati, arhierei, preoti si cuviosi rugandu-se, unii ingenuncheati, altii stand in picioare, tinand in maini hartii si graind: "Aliluia!".

Pictarea atat de ampla si constanta a Imnului Acatist pe peretii bisericilor moldovene din secolul al XVI-lea, este inca o dovada ca Biserica a pastrat vie in traditia ei, evlavia deosebita pentru Maica Domnului.

Sinaxarul Sambetei din a cincea saptamana a Postului Sfintelor Pasti privind imnul "Acatist al Preasfintei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria":

In timpul imparatului bizantin Heraclie, imparatul persilor, Hosroe, vazand ca imparatia bizantinilor era cu totul slabita in urma domniei imparatului Foca, tiranul, a trimis pe unul din satrapii sai, pe nume Sarvar ca sa supuna intreg Rasaritul. Satrapul Sarvar, venind, a cucerit tot Rasaritul, ajungand chiar pana la Hrisopole (Scutarii de azi).
Imparatul Heraclie, pentru ca avea lipsa de bani in vistieria statului, a prefacut vasele sfinte ale bisericilor, cu fagaduinta ca va da inapoi mai multe si mai desavarsite sfinte vase. Heraclie porneste deci cu corabiile prin Marea Neagra si intra in tinuturile Persiei; nimiceste Persia; iar Hosroe, impreuna cu intreaga sa oaste, este batut cumplit. Nu dupa multa vreme Sirois, fiul lui Hosroe, s-a rasculat impotriva tatalui sau, a luat el conducerea imparatiei, a omorat pe Hosroe, tatal lui, si a facut pace cu Heraclie.

Hagan, conducatorul misienilor si al scitilor, cand a auzit ca Imparatul Heraclie strabatea Marea Neagra spre a se duce in Persia, a stricat pacea cu bizantinii. A strans nenumarate osti si a navalit din partile de miazanoapte asupra Constantinopolului, scotand strigate de hula impotriva lui Dumnezeu. Marea s-a umplut indata de corabii si uscatul de pedestri si calareti. Patriarhul Serghie indeamna poporul Constantinopolului sa nu-si piarda curajul, ci sa-si puna din tot sufletul intreaga nadejde in Dumnezeu si in Preacurata lui Maica, Nascatoarea de Dumnezeu. La fel si Bonos patriciul, care era pe atunci in fruntea cetatii, pregatea tot ce trebuia pentru izgonirea vrajmasilor. «Trebuie, spunea el, ca impreuna cu ajutorul cel de sus sa facem si noi cele ce se cuvin».

Patriarhul, purtand impreuna cu tot poporul dumnezeiasca icoana a Maicii Domnului, mergea imprejurul cetatii, pe deasupra zidurilor. Iar cand Sarvar dinspre rasarit si Hagan dinspre apus au inceput sa dea foc locuintelor dimprejurul cetatii, patriarhul umbla pe deasupra zidurilor cetatii, purtand icoana cea nefacuta de mana a lui Hristos, cinstitele si de viata facatoarele lemne ale Crucii. Hagan a navalit pe uscat asupra zidurilor cetatii Constantinopolului cu o multime nenumarata de ostasi, inarmati foarte tare, incat trebuia sa lupte un soldat bizantin cu zece soldati sciti. Dar nebiruita Aparatoare a ucis pe cei mai multi din sciti prin putinii ostasi ce se gaseau in biserica „Izvorul Tamaduirii”. Din asta pricina bizantinii, prinzand indrazneala si curaj, ii biruiau mereu sub conducerea Maicii lui Dumnezeu, cea nebiruita. Cu toate ca scitii au vazut ca sunt respinsi, au cerut locuitorilor Constantinopolului sa ceara pace; dar ei n-au vrut. Atunci Hagan le-a raspuns: «Nu va inselati cu Dumnezeul in Care credeti! Neaparat maine voi lua cetatea voastra!».

La auzul acestor cuvinte, locuitorii cetatii si-au intins mainile catre Dumnezeu. Hagan si Sarvar s-au inteles sa atace si pe uscat si pe mare. Dar au fost atat de cumplit batuti de bizantini, incat nu mai dovedeau cei vii sa ingroape mortii. Corabiile cele facute dintr-un singur lemn pline cu soldati, care se indreptau, prin golful numit Cornul de Aur, spre biserica din Vlaherne a Nascatoarei de Dumnezeu, din pricina unei puternice furtuni ce s-a pornit pe neasteptate pe mare, le-a despartit pe unele de altele si le-a sfaramat impreuna cu toate corabiile dusmanilor. Si se putea vedea minunata lucrare a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, caci pe toti i-a aruncat la tarmul marii langa Vlaherne. Poporul, deschizand iute portile, cu femei si cu copii, navalind vitejeste asupra lor, i-a ucis pe toti, fara deosebire. Conducatorii vrajmasilor s-au intors plangand si tanguindu-se. Poporul cel iubitor de Dumnezeu al Constantinopolului, dand multumire Maicii Domnului, a facut privegheri si a cantat toata noaptea imnul Acatist, ca uneia ce a privegheat pentru ei si a biruit pe dusmani prin puterea ei cea mai presus de fire.

Si de atunci, spre pomenirea acestui fapt si a minunii acesteia mai presus de fire, Biserica a randuit sa se afieroseasca Maicii Domnului aceasta sarbatoare in acest timp cand a avut loc biruinta prin ajutorul Maicii Domnului. L-a numit Acatist, pentru ca intreg poporul si clerul Constantinopolului au cantat atunci acest imn stand in picioare.
Dupa trecerea a treizeci si sase de ani, pe timpul imparatiei lui Constantin Pogonatul, agarenii venind cu nenumarata oaste au atacat din nou Constantinopolul. Si au tinut inconjurata cetatea timp de sapte ani, in care timp au iernat in partile Cizicului, si au murit multi de-ai lor. Apoi au plecat si s-au intors cu corabiile lor; cand au ajuns la locul numit Sileo, cu ajutorul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, au fost toti inecati in mare.

Dar a mai facut Nascatoarea de Dumnezeu si o a treia minune. Pe timpul lui Leon Isaurul, mahomedanii, urmasii lui Agar, in numar de foarte multe zeci de mii, au nimicit mai intai imparatia persilor, apoi Egiptul si Libia si au atacat pe indieni, etiopieni si spanioli. Mai pe urma au pornit cu opt sute de corabii pline de ostasi si impotriva oraselor Imparatiei. Au inconjurat Constantinopolul si aveau de gand sa-l nimiceasca indata. Poporul credincios al cetatii a luat cinstitul lemn al sfintei si de viata facatoarei Cruci si cinstita icoana a Maicii lui Dumnezeu-Calauzitoarea si au mers de jur imprejurul zidului cetatii, rugand pe Dumnezeu cu lacrimi sa se indure de ei. Agarenilor le-a venit in gand sa-si imparta ostile in doua parti: o parte au pornit-o impotriva bulgarilor, unde au cazut mai mult de douazeci de mii, iar alta parte a ramas ca sa cucereasca Constantinopolul.

Fiind insa impiedicati de un lant de fier care se intindea de la Galata pana la zidurile cetatii, au ocolit si au ajuns aproape de locul numit Sosten. Acolo a izbucnit un vant de la miazanoapte, incat cele mai multe din corabiile lor s-au sfaramat si s-au inecat. Cei care au mai ramas au cazut in mare foamete, incat au mancat si carne omeneasca si muiau balegar si-l mancau. Apoi au plecat si cand au ajuns in Marea Egee, toate corabiile lor impreuna cu toti ai lor s-au dus in fundul marii, caci cazand din cer grindina puternica si infierbantand marea, a topit corabiile lor si asa acel stol nenumarat de corabii au pierit si au ramas numai trei ca sa dea de veste.

Asadar praznuim sarbatoarea de astazi pentru toate aceste minuni mai presus de fire ale Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Se numeste Acatist, pentru ca atunci intreg poporul a cantat in noaptea aceea imnul Maicii Cuvantului stand in picioare, si pentru ca la toate celelalte icoase obisnuim sa sedem, in timp ce icoasele acestea ale Maicii lui Dumnezeu le ascultam toti in picioare.

Pentru rugaciunile Aparatoarei si nebiruitei Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, scapa-ne si pe noi de nenorocirile ce ne inconjoara, si ne miluieste pe noi, ca un singur Iubitor de oameni.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

• Despre Imnul Acatist
  Publicat in : Religie
• Imnul Acatist al Maicii Domnului
  Publicat in : Viata liturgica