Sarbatorea Icoanei Maicii Domnului "Indrumatoarea" de la Manastirea "Mihai Voda"

Ca in fiecare an, la 21 ianuarie, a fost zi de sarbatoare in cinstea Icoanei Maicii Domnului "Indrumatoarea" - icoana facatoare de minuni, la Manastirea "Mihai Voda" din Bucuresti, o ctitorie voievodala ce a fost ridicata la final de secol XVI, in urma unei fagaduinte facute Sfantului Nicolae, la ceas de restriste, de catre domnitorul Mihai Viteazul.

Acest domnitor greu incercat in putinii ani de domnie, a adunat sub mantia sa ocrotitoare, asemenea unui patriarh al tuturor romanilor, pentru prima data, cele trei provincii romanesti: Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania cu Banatul. In "Romanii supt Mihai - Voievod Viteazul" - o epopee glorioasa inchinata legendarelor fapte ale acestui mare voievod crestin - Nicolae Balcescu mentiona: "Vitejiile acestui domn aprinsesera toate duhurile popoarelor chinuite de turci; locuitorii din Serbia, Bulgaria, Bosnia, Macedonia, Albania si mai multe parti ale Greciei alergau din toate partile supt steagurile lui si toate popoarele acestor provincii isi intoarsera privirea spre dansul ca spre un inger de mantuire.

De atunci ele incepura a-l numi Steaua lor de la rasarit."

Viteazul domnitor a sfarsit muceniceste pe Campia de la Turda, la 1600, dand marturie, ca prim mucenic al unei Romanii Unite, ca neamul romanesc, intregindu-se, se regasea astfel, in acest spatiu crestin ortodox, intre granitele firesti. Dupa cateva restaurari petrecute spre final de secol XIX si inceput de secol XX, biserica sufera transformari majore si devine o biserica impunatoare, in prezent fiind monument UNESCO. Putin a lipsit, in 1984, ca sa nu fie si ea dinamitata la fel ca celelalte constructii din preajma, de pe Dealul Spirii, ce au fost spulberate de aroganta mai marilor timpului. A fost translatata 289 m, ascunsa in spatele cladirilor inalte ce marginesc Splaiul Independentei si zavorata pret de zece ani, pana in 1994.

La Biserica "Mihai Voda" vin in prezent foarte multi credinciosi care sporesc numarul deja foarte mare al enoriasilor ce participa la slujbe. Vine multa lume si pentru a se inchina la frumoasa Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Indrumatoarea", primita in dar, cu multa vreme in urma, tocmai din Sfantul Munte. De cativa ani, in ziua de 21 ianuarie, la Biserica "Mihai Voda", oamenii se aduna la praznicul acestei minunate icoane. Si-n acest an, inca din seara zilei de sambata 20 ianuarie, crestinii au venit in numar foarte mare, ca sa participe la slujba de Vecerniei cu Litie, apoi la procesiunea ce s-a facut inconjurand biserica cu Icoana Maicii Domnului. Dupa rugaciunile rostite la cele patru opriri, s-a intrat in biserica trecand pe sub icoana.

Cand credinciosii s-au adunat in biserica, parintele paroh li s-a adresat: Este mare bucurie pentru noi toti sa fim in aceasta seara de priveghere impreuna, si sa o cinstim pe Maica Domnului, pe Imparateasa Cerului si a pamantului, s-o cinstim dupa puterile noastre. Asa cu putina noastra credinta, cu putina si neinsemnata noastra rugaciune, suntem aici si dovedim prin prezenta noastra ca Maica Domnului este prezenta, ca este aici in mijlocul nostru, imbratisand in rugaciune pe fiecare dintre noi si purtand rugaciunea fiecaruia catre Tronul lui Dumnezeu.

Ati ascultat si frumoasele stihiri in Cinstea Icoanei facatoare de minuni, ati ascultat si stihirile Acatistului si sigur ca impreuna am invatat ca Maica Domnului este Maica noastra, a tuturor. Este zid nebiruit si nemiscat in toate incercarile vietii noastre asa cum canta odinioara pe zidurile Constantinopolului la 647, Serghie Patriarhul, cand iesind cu Icoana Maicii Domnului "Odighitria" adica "Indrumatoarea" , a ocolit Constantinopolul ca sa-l pazeasca de navalirile barbare. Si atunci Patriarhul, ca slujba de multumire, a intonat Imnul Acatist al Buneivestiri fiind cel mai vechi Acatist in cinstea Maicii Domnului. Am spus lucrul acestapentru ac de-a lungul istoriei. Icoana Maicii Domnului "Odighitria" imbraca diferite fete, in sensul ca se lasa pictata si se lasa purtata in toate bisericile dreptmaritoare unde crestinii din evlavie tin sa o pastreze pe Maica Domnului in centrul rugaciunii lor, in centrul cultului bisericesc. Maica Domnului "Indrumatoarea" de altfel, este prima icoana pictata de Sfantul Luca si originalul se afla intr-o biserica a Constantinopolului. Dar dupa modelul ei, Icoana sfanta a fost de nenumarate ori pictata in chip deosebit. Fiindca o icoana facatoare de minuni se picteaza in chipul acesta asa ne invata Sfantul Antonie de la Pecerska, ca dorind sa puna Pecerskaia sub obladuirea Maicii Domnului "Portarita", s-a dus cu lemnul de icoana in Sfantul Munte la Iviru si au rugat pe parinti sa spele icoana cea facatoare de minuni cu agheasma mare si cu aceeasi agheasma mare cu care a spalat icoana, sa spele lemnul intocmit pentru noua icoana. Si cand a fost gata noua icoana a Maicii Domnului "Portarita", care este de altfel tot o indrumatoare, au plecat parintii cu ea din Sfantul Munte si au dus-o la Pecerska si au pus-o pe ea Stapana si pazitoare a Manastirii Pecerskaia pana astazi si cat va fi lumea. Intr-un chip aproape asemanator ajunge aceasta Icoana a Maicii Domnului "Indrumatoare" si la noi in Manastirea Mihai Voda. Lucrul acesta se intampla pe la anul 1600 cand calugarii din Simonos - Petras din Sfantul Munte, manastire ridicata tot de Mihai Voda, ctitorul bisericii noastre, au gasit de cuviinta sa-i trimita voievodului in dar aceasta icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, cea mai reprezentativa dintre icoanele facatoare de minuni si sigur ca au trimis cu Icoana, asa cum arata si inscriptia pe monahul Ioan din Rusicon adica din Manastirea Sfantul Pantelimon" si manastirea ruseasca din Sfantul Munte.Numai ca Voda s-a bucurat de primirea Icoanei in ceruri, in preajma Maicii Domnului si in bucuria sfintilor, fiindca icoana ajunge 60 de ani mai tarziu la 1666.

 

Si este asezata spre cinstire in aceasta biserica voievodala unde, de-a lungul anilor, Maica Domnului prin icoana sa a savarsit nenumarate minuni. Nu vorbim de cele ce-au fost. Vorbim, iata, de cele ce sunt. Si ele sunt graitoare prin prezenta fratiilor voastre aici. Fiecare dintre fratiile voastre sunteti o minune a Maicii Domnului, pentru ca fiecare venind si plecand genunchiul inaintea Icoanei Maicii Domnului si cantandu-i macar o data Paraclisul ati primit raspuns bun pentru rugaciunea facuta, pentru cererea facuta inaintea Maicii Domnului. Ea este grabnic ajutatoare, este mare tamaduitoare, este datatoare de dar de prunci maicilor care nu nasc la buna vreme si aceasta bucurie, aceste minuni le-am impartasit noi toti, in aceasta biserica, cel putin in ultimii 5 ani de cand ne-a ajutat Dumnezeu si Maica Domnului sa-i tinem aceasta praznuire dupa datina, dupa randuiala. Caci randuiala aceasta a inceput tot in Sfantul Munte in preajma Icoanei, in preajma Icoanei Maicii Domnului "Odighitria" care se afla in Vatopedu. Si intr-una din zilele anului 1720, Icoana Maicii Domnului "Indrumatoarea" din Vatopedu a plecat singura peste deal in Manastirea Xenofonului de unde Maica Domnului, aceasta icoana facatoare de minuni pazea ograda manastirii, ea se muta singura prin putere dumnezeiasca in Manastirea Xenofonului ca sa fie pazitoarea manastirii. Si se duc parintii in biserica si o gasesc in biserica si cunoscand icoana o duc duc inapoi in Vatopedu. Dar n-a stat in Vatopedu decat pana cand parintii s-au dus fiecare in manastirea lui si la chilia lui. Si plecand in noapte din biserica Icoana s-a asezat iarasi in Manastirea Xenofonului si de acolo n-a mai plecat nici pana astazi. Si se face aceasta sarbatoare Maicii Domnului in aceasta zi de 21 ianuarie pentru ca a coincis minunea cu sarbatoarea Bobotezei si a Sfantului Ioan. Si atunci ca sa treaca praznicul Botezului Domnului si sa nu fie nici o sarbatoare mai mare decat aceasta, parintii athoniti au randuit ca slujba Icoanei si cinstirea ei sa se faca in 21 ianuarie. Sigur ca aici la "Mihai Voda"noi toti ostenitorii si slujitorii care se perinda, fiii mei duhovicesti si multi parinti care vin sa slujim impreuna, sunt impresionati, sunt miscati de bucuria pe care Maica Domnului o impartaseste fiecaruia. Si sigur ca aceasta bucurie se vede prin prezenta fratiilor voastre aici. Si-am zis ca darul cel mai mare pe care-l putem face Maicii Domnului este ca fratiile voastre sa pastrati dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe si s-o pastrati pe Maica Domnului in cinstea care i se cuvine, de Nascatoare de Dumnezeu careia i se cuvine inchinaciune ca si Fiului, adica lui Dumnezeu Insusi pentru ca s-a zamislit in pantecele cel fara de prihana al Preacuratei Fecioare si prin Sfintenia ei am devenit noi fiii lui Dumnezeu, infratindu-ne cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu Fiul lui Dumnezeu in Persoana lui Iisus Hristos Mantuitorul. Maica Domnului a randuit ca si in aceasta seara sa faca o minune aici. Imi este greu sa marturisesc ceea ce constat pentru ca nu vreau sa se interpreteze si nici nimeni sa se insele. Dar in randuiala noastra era ca atunci cand veneam cu icoana de-afara, de aici de pe solee sa binecuvantez poporul, si-apoi icoana sa ramana in Sfantul Altar pana ce pleaca lumea din biserica ca s-o putem aseza la loc si s-o impodobim dupa cuviinta, s-o pregatim pentru ziua de maine. Si mi-am dat seama cu cei care au vrut sa ma ajute s-o asez la loc ca Maica Domnului n-a vrut sa intre in strana, si-atunci am adus-o in Sfantul Altar, dupa randuiala dandu-mi seama ca trebuia sa fac lucrul acesta, amintindu-mi de altfel.

Si am facut asa, pentru imbulzeala fratiilor voastre, de teama ca stricam rostul Icoanei, ca stricam randuielile, am zis sa facem cum este mai bine ca sa impiedicam aceasta busculada, si uite, Maica Domnului n-a vrut asa! A vrut asa cum am pus randuiala inca de la inceput. De aceea impartasindu-va bucuria mea si dragostea mea pentru Maica Domnului, dragoste care se ridica pana la a intelege inaltimea cuvintelor Sfantului Dionisie din Areopag care ducandu-se la Ierusalim impreuna cu Sfantul Pavel si cu Sfantul Luca s-o viziteze pe Maica Domnului (Maica Domnului locuia in Casa Sfintilor Parinti de pe Drumul Crucii, cei care mergeti in pelerinaje vedeti lucrul acesta) si cand Maica Domnului a deschis usa casei si i-a primit a zis Sfantul Dionisie: "Daca n-as fi stiut cine este Dumnezeu si intaiul meu contact cu Dumnezeu ar fi fost prin Pururea Fecioara Maria, atunci cand am vazut-o, cand mi s-a prezentat, as fi crezut ca este Dumnezeu Insusi". Pentru aceasta indrazneala, pentru aceasta cinstire pe care sfintii o aduc Maicii Domnului si sa nu-l uitam pe Sfantul Maxim Marturisitorul pe care-l pomenim in aceeasi zi cu Icoana, sa nu uitam pe Sfintii Atanasie si Chiril (Sfantul Chiril al Ierusalimului a ramas fara mana dreapta ca sa nu mai scrie in cinstea Maicii Domnului, Sfantului Ioan Damaschinul i s-a taiat mana dreapta ca sa nu mai picteze si sa nu mai laude, ca ce texte frumoase scria Sfantul, in cinstea Maicii Domnului). Iar noi o cinstim asa cum ei au randuit-o pentru ca asa este drept si asa si simtim, ca pe Stapana de Dumnezeu Nascatoarea Fecioara Maria careia i se cuvine inchinaciune si cinste cu Fiul cel iubit Amin.

Apogeul Sarbatorii Icoanei Maicii Domnului "Indrumatoarea" l-a constituit slujba Sfintei Liturghii, savarsita a doua zi dimineata. Armoniile cantarilor de la strana, muzica psaltica interpretata de Grupul de psalti condus de protopsaltul si dirijorul Mihai Buca, au imbogatit aceasta atmosfera de sarbatoare. Parintele Adrian Beldianu s-a adresat numerosilor credinciosi, veniti la biserica in Duminica lui Zaheu, rostind Cuvantul de invatatura: Doua lucruri sunt minunate in viata crestinului, dincolo de randuiala credintei si frumusetea rugaciunii: sa nu judece pe nimeni si intotdeauna sa ierte pe cei ce gresesc. Si auzind de lucrul acesta si de cuvantul acesta intaritor al credintei, au iesit toti cei din Ierihon ca sa-L vada pe Domnul, pe Iisus Fiul lui Dumnezeu, pe Iisus fiul teslarului din Nazaret, asa cum il cunosteau ei. Si iata ca unul dintre ei, cu numele de Zaheu, fiind mic de statura, asa cum marturiseste Scriptura, s-a urcat intr-un sicomor, adica intr-un dud, ca sa-L vada pe Hristos, ca stia sigur ca pe acolo avea sa treaca. Si mare bucurie a fost pentru el, cand ajungand in dreptul sau, Mantuitorul i-a zis lui pe nume: "Zaheu, coboara-te, pentru ca astazi trebuie sa raman in casa ta". Am ajuns iubiti credinciosi, cu ajutorul lui Dumnezeu si mare bucurie sufleteasca, sa ascultam aceasta Sfanta Evanghelie, care incheie perioada cea mare de peste an, perioada liturgica a Octoihului (perioada postpascala). Incheie Octoihul, dar deschide drumul, si ca un clopotel de alarma anunta ca ne pregatim cu totii sa incepem o alta perioada, plina de rugaciune, plina de slujbe duhovnicesti si nevointe, adica perioada Triodului (perioada prepascala), perioada celor trei saptamani pregatitoare inceputului Postului Patimilor. Si sigur, ca de cate ori ascultam aceasta Sfanta Evanghelie, acest moment din viata lui Zaheu, ne gandim la fiecare dintre noi. In fiecare dintre noi exista Zaheu, exista omul cu inclinatii spre pacat, exista omul prins de grijile zilei, de grijile si de neputinta vietii. Asa era Zaheu; probabil avea casa grea, familie numeroasa, de vreme ce el, vames fiind, pe multi nedreptatea. Cei din preajma lui intotdeauna l-au privit cu ura si sigur l-au primit in mijlocul lor cu retinere. De aceea lui, pentru ca nu-i dadeau atentie prea mare, nici nu i-a fost greu sa alerge catre Domnul, sa se urce in sicomor ca sa-L vada, pentru ca nimeni nu-l baga in seama. Si iata cine-l baga in seama, si nu numai atat, ii spune pe nume: "Zaheu, coboara-te, astazi trebuie sa raman in casa ta!" Cu grijile si cu neputinta - am spus - in fiecare dintre noi sta Zaheu. Dar Evanghelia de astazi, ne cheama la un lucru minunat: sa ne deschidem mintea si inima catre Dumnezeu, prin rugaciune si implinirea sfintelor porunci ca si noi cei de astazi - duhovniceste vorbind - sa fim gazde ale lui Dumnezeu, sa fim gazde Mantuitorului Hristos, asa cum odinioara i-a fost Zaheu. S-au auzit vorbe in Ierihon si in intreg Ierusalimul dupa aceea: "A intrat sa gazduiasca la un om pacatos!" ziceau toti. Si atunci le-a raspuns Domnul, zicandu-le: "N-am venit sa-i mantuiesc pe cei drepti, ci am venit spre mantuirea celor pacatosi. Pentru ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi". Si noi astazi, aratam aici, in Biserica lui Mihai Voda, acest lucru de neputinta: Ca avem nevoie de doctor si n-avem nevoie de doctorul cel trupesc care cu alifie si cateva pastilute vindeca durerea trupului, avem nevoie de un doctor mai mare. Pentru ca neputinta, pe majoritatea celor dintre noi, ne-a dus la aceasta intelepciune, sa gandim si sa credem ca suferinta este urmarea pacatului. Si doctorii cei trupesti nemaiputand sa ne tamaduiasca, cu totii ne dam seama intr-o zi, ca trebuie sa ne intoarcem si sa alergam si sa strigam catre doctorul cel sufletesc. Asa cum strigau neputinciosii in vremea Mantuitoruui: "Doamne, ai mila de mine!", "Doamne, miluieste pe fiica mea, ca este neputincioasa!", "Doamne, vindeca pe fiul meu, pentru ca este stapanit !". Si asa se aude cuvantul celor neputinciosi, de-a lungul Scripturii si de fiecare data si raspunsul cel mantuitor si vindecator al Hristosului nostru: "Crezi tu, ca pot Eu sa fac aceasta?", "Ridica-te, ia-ti patul tau si umbla, mergi la casa ta, ca te-ai facut sanatos!"

Cu totii am venit astazi la Icoana Maicii Domnului ca sa vorbim cu sfintia ei in rugaciune de taina si sa-i impartasim fiecare dintre noi suferinta si necazurile noastre. Maica Domnului este prezenta, este intotdeauna in mijlocul nostru si cu noi, dar mai mult decat atat, astazi Maica Domnului este aici imbratisandu-va in duh si cu dragoste de Maica Dumnezeiasca pe toti si sigur revarsand peste noi toti mila cea bogata a milostivirii sale. Suntem impreuna pentru ca este ziua Icoanei Maicii Domnului, facatoare de minuni "Indrumatoarea".

 

Aceasta Icoana a Maicii Domnului, a venit in biserica noastra in urma cu 400 de ani, 400 de ani de cinstire, 400 de ani cercetare, timpuri grele si sigur si timpuri de bucurie, ce le-au traversat impreuna cu Maica Domnului, stramosii nostri si noi astazi in biserica fericitului voievod Mihai Voda. Venim cu totii la aceasta Icoana a Maicii Domnului, intai pentru a primi sfat, fiindca ea se cheama "Odighitria" adica "Indrumatoarea" si fiecaruia dupa ce savarseste cinstitul Paraclis, Maica Domnului ii pune in minte gandul pentru raspunsul cel bun si pleaca linistit de la poalele Maicii Domnului stiind raspunsul. Alergam cu totii la aceasta Icoana pentru ca stim ca este tamaduitoare de suferinta si multi dintre cei ce sunt in suferinta si-au gasit alinarea calcand cu credinta si rugandu-se Maicii Domnului si, sigur, savarsind randuiala celor 40 de paraclise, rugaciunea speciala a Icoanei. Maica Domnului este neincetat prezenta prin minunile pe care le savarseste. Poate v-ati mirat vazand atatia copii impartasindu-se. Ei vin si se impartasesc in fiecare duminica si in fiecare praznic, pentru ca asa sunt stiuti aici, in biserica, de copii ai Maicii Domnului. Multi dintre ei sunt darul Maicii Domnului pentru mamele care nu nasteau, iar ceilalti sunt copiii de rugaciune ai mamelor care, in timpul cat au fost insarcinate, au cazut in rugaciune la Icoana Maicii Domnului si au cerut nastere usoara si copil sanatos. Iar ei vin sa multumeasca Maicii Domnului pentru binefacerile primite si se comporta ca niste copii maturi, ca niste copii carora li s-a sedimentat in minte si in inima, dragostea pentru Maica Domnului, dar in acelasi timp, si purtarea de grija a Maicii pentru copiii ei. Maica Domnului este vindecatoare de suferinta si multi dintre cei care au fost cuprinsi de boala cancerului au venit la Maica Domnului sa ceara ajutorul. Unii s-au vindecat, si marturisesc lucru acesta. Altora Maica Domnului le-a usurat suferinta si le-a dat timpul de pocainta necesar. Iar pe ceilalti Maica Domnului i-a primit in bucuria cea vesnica, usurandu-le suferita si sigur, daruindu-le sfarsit crestinesc, sfarsit bun si raspuns bun la Infricosatoarea Judecata.

Binecuvantare si ajutor intru toate sa se reverse peste toti aceia care cu credinta pentru Maica Domnului, nu in mod special pentru cele marturisite, ci mult mai mult pentru infinita dragoste ce ne-o poarta ca o Maica a tuturor, vor savarsi la nevoie, dar si la bucurie, canonul Sfantului Paraclis al Povatuitoarei de 40 de ori, insotit de Acatistul Bunei Vestiri!.

Si mare dar va fi acolo unde Maica Domnului va gasi si putina credinta si statornicie pentru rugaciune.

 

 

 

.